I se mai spune si leriana. Este o specie ierbacee perena, initial cu o rozeta de frunze, apoi cu o tulpina verticala, neramificata, cu frunze care pornesc direct din tulpina, in opozitie, flori grupate in inflorescente terminale, asemanatoare cu o umbrela, flori mici, rosii-liliaehii pana la alb.

Se utilizeaza radacinile.

In afara de culturi, poale fi gasita si in Hora spontana prin tufarisuri, paduri, locuri umede si umbroase, la marginea apelor, in lunci si zavoaie.
La recoltare, rizomii se scutura de pamant, se despica in 6-8 parti, se spala bine, apoi se usuca.
Este un sedativ de baza al sistemului nervos central, ca si al celui autonom al inimii, diminueaza durerea, este antivomitiv.
Se recomanda in special pentru afectiunile cardiace cu substrat nervos (aritmii, palpitatii), stari de nervozitate, anxietate, insomnii, colici stomacale de natura nervoasa, stari de astm, voma.
Se administreaza infuzie (1 lingurita la cana), care se bea treptat in cursul zilei sau seara,inainte de culcare. Foarte eficace este si terapia cu pulbere, obtinuta din radacina de odolean, din care se ia de 3 ori pe zi cate un rf de cutit. in afara de acestea, se mai poate prepara si tinctura de odolean: 20 g te macerate 8 zile in 100 ml alcool. Din acestea se iau de 2-3 ori pe zi cate 15-20 picaturi.