Arbust inalt de 10-50 cm. foarte ramificat, cu tulpina verde, avand frunzele alterne, in forma ovala, cu varf ascutit si cu marginea putin dintata, flori solitare la subsuoara frunzelor, corola roza, globuloasa. Se utilizeaza frunzele. Se gaseste in zonele de munte la altitudini mari (800 - 2250 m). Creste atat la umbra, cat si la soare, in luminisuri ale padurii, pe pajisti sarace, indeosebi pe versantii mai umbriti si umezi. Se recolteaza dupa culegerea fructelor, se taie ramurile, se lasa sa se usuce si apoi se scutura frunzele prin batere.
Se foloseste pentru micsorarea glicemiei, cu efecte favorabile in diabet, este un
diuretic si dezinfectant al tubului urinar, antidiareic, antihemoragic, anticataral. Se recomanda in special pentru diabetici. Pe langa aceasta, mai poate fi utilizat in enterocolile, stari diareice, infectii urinare, guta. reumatism, catar bronsic.
Se administreaza sub forma de infuzie (o ligura la cana). 2 pana la 3 cani pe zi.
Afinul intra in componenta mai multor
ceaiuri utilizate in terapia diabeticilor. Dupa o administrare consecventa pe durata unui an (uneori chiar mai mult), bolnai ajung sa poata micsora (dupa azul medicului) dozele de insulina.
Urmatoarea reteta a dat rezultate foarte bune:
Din frunze de afin. teci de
fasole (maruntite), seminte de in toate in parti egale (aprox. 25 g amestec de te la un litru de apa) fierte timp de o ora, se pregateste un decoct. Se bea pe parcursul unei zile. cu inghitituri mici, in special inainte de mese.