Plamanarica sau mierea ursului

PLAMANARICA SAU MIEREA URSULUI

Pulmonaria officinalis Fam. Boranginaceae.

Denumiri populare: albastrele, boranze, crucisor, cuscrisor, iarba pamantului, malcavita, mierea ursului, sangiorgel, 535b18f sudoare, sudoarea calului, sudorele, tutun de padure, tata oii.

In traditia populara: radacina s-a folosit pentru colorat in negru.

Ceaiul din frunze se folosea contra tusei si a altor afectiuni pulmonare, iar ceaiul din radacini, in boli de stomac si ficat.

Compozitie chimica: oficinale sunt frunzele bazale fara petiol cat si celetulpinale (Folium Pulmonaria) tanin, saponine, saruri de potasiu, magneziu, acid salicilic, alantoina, mucilagii, vitamina C, caroten, derivati polifenolici, pentoze, acizii: stearic, palmitic, miristic. Fitosterine, saruri minerale bogate in magneziu, rezine.

Actiune farmacologica: antiseptic bronhic, creste diureza, antiinflamator, antimicrobian, astringent, diuretic, tonic, remineralizant al sistemului osos, emolient, expectorant, analgetic, antidiareic, mareste secretia biliara, stimuleaza transpiratia din corp, aromatizant, cicatrizant.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: afectiuni renale, afectiuni pulmonare, bronsite, cistite, crapaturile sanilor, degeraturi, diaree, gastrite hiperacide, inflamatiile gatului, laringite, matreata, pecingine, raguseala, rani, reumatism, traheite, traheobronsite, tuberculoza, tuse, ulcer gastric si duodenal.

Preparare: - o lingura de frunze maruntite se va pune la 250 ml apa clocotita. Se va acoperi apoi pentru 10 minute dupa care se strecoara. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi, dupa mesele principale. La tratamentele externe se va dubla cantitatea de ta.