Piperul

PIPERUL

Piper nigrum Fam. Piperaceae.

In traditia populara: piperul se fierbea cu vin si se lua contra raceli. Pentru colici se inghiteau 9 boabe de piper, intregi. La junghiuri, se lua o hartie albastra, se intepa cu 313h71d acul, se stropea cu rachiu, ori cu zeama de lamaie, se presara cu piper pisat, apoi se punea la locul unde-l sageta pe bolnav. La sifilis se prindea o rama, se pisa bine, se amesteca cu piper marunt si cu miere si se ungea nasul bolnavului. Cei care aveau hernie, carcei si dureri de stomac luau un pahar de tuica si amestecand-o in doua cu piper, se bea dintr-o sorbitura. Faina de boabe rasnite, presarata pe o batista si udata cu spirt, se aplica la junghiuri si contra durerilor de piept.

Compozitie chimica: fructul o baca rosie, contine ulei eteric cu gust iute caracteristic. Din fructele culese inainte de coacere, se obtinea piperul negru, din cele coapte si decorticate, se obtinea piperul alb.

Actiune farmacologica: digestie lenesa, regleaza activitatea sangelui in circulatia lui defectuoasa, diverse dureri, rezolva indigestiile, este un antibiotic, antimicrobian, anticataral, antiinflamator, ajuta la expectoratie calmand tusa.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni:

Preparare: se consuma macinat cate putin pentru a se regla activitatea sangelui mai ales in sezonul rece, de asemenea este util in afectiunile de mai sus.

-Extern se va amesteca cu putin alcool si se maseaza zonele dureroase pentru calmarea lor sau pentru restabilirea circulatiei sangelui.