Partile utilizate: radacina, frunzele, florile.
Principalii constituenti: violina (care se apropie de emetina, conform studiilor lui Boulag), acid salicilic, un ulei, o materie coloranta ce inroseste acizii si inverzeste bazele alcaline.
Proprietati: radacina: expectorant, vomitiv (in doze mari); florile: emolient, expectorant, sudorific.
Indicatii: bronsite, staze bronhice, tuse, inflamatii ale tubului digestiv, ale cailor urinare, febre eruptive, ulcere gastrice sau duodenale, angine, crapaturi ale sanilor (uz extern).
Modul de folosire: Uz intern:
- infuzie dintr-o lingurita de flori la o cana de apa clocotita, se lasa 10 minute sa infuzeze si se beau doua, patru cani pe zi (florile fac parte din componenta ceaiului celor patru flori);
- sirop din 100 g flori, 500 g zahar, 300 ml apa, se fierbe pana capata consistenta siropului si se iau 30 - 50 g pe zi;
- decoct expectorant dintr-o lingurita de radacina la o cana de apa, se fierbe 5 minute; se iau trei, patru lingurite ca vomiti
- pulbere de radacina: 1 - 5 g, vomiti

- suc din frunze: 50 g, purgati

- potiune expectoranta din 50 g de radacina, 150 ml apa, se fierbe un sfert de ora, se paseaza si se adauga sirop din flori de toporasi, administrat in doze de o lingura din doua in doua ore;
- ceaiul antigripal si contra tusei de la nalba. Uz extern:
- cataplasme din frunze fierte in apa, sau din frunze proaspete zdrobite si aplicate contra crapaturilor sanilor.
N.B. Florile pectorale sunt: lumanarica, mac, nalba mare, nalba, parpian, podbal, toporasi.