Este o ta toxica.

Partile utilizate: frunzele, semintele.

Principalii constituenti: hiosciamina, hioscina (abila cu scopolamina).
Proprietati (abile cu cele ale beladonei, dar aceasta este mai sedati si mai hipnotica): antispasmodic, sedativ al sistemului nervos, hipnotic, antinevralgic.
Indicatii (atunci cand se urmareste obtinerea in acelasi timp a unor efecte aoestezice si antispasmodice, maselarita este mai buna decat beladona, deoarece aceasta poate avea, la inceputul actiunii sale, efecte excitante); Uz intern:
tremuraturi specifice parkinsonienilor, coree, delir alcoolic, spasme gastrice, esofagiene, culare, intestinale, melancolie anxioasa, agitatia caracteristica bolilor mentale. Uz extern:
guta, reumatisme, contuzii, entorse dureroase, nevralgii dentare si de alta natura, inflamatii ale urechilor (uleiul), mamite (mastite).

Modul de folosire:

- infuzie din doua lingurite de frunze la 1 litru de apa fiarta, se beau doua, trei cani pe zi;

- tinctura la 1/10: I - 4 g pe zi (1 g = 57 picaturi);

- extract hidroalcoolic: 0,05 - 0,20 g pe zi, in pilule;

- sirop: 20 - 50 g pe zi (1 lingurita = 0,75 g tinctura);

- fum de frunze uscate: astm;
- pilule antispasmodice din 0,05 g extract de maselarita, 0,05 g extract de odolean (leriana), 0,05 g extract de lactucarium (calmant extras din laptuca), cantitati pentru o pilula, din care se recomanda una, doua pe zi.