Partile utilizate: frunzele.
Principalii constituenti: principii xantice de la I la 5 %, mai ales teina si teofdina, teobromina; tanini de la 7 la 25 % in frunzele uscate; vitamine: 300 mg vitamina C la 1 kg de frunze proaspete, vitaminele P, B2, acid pantotenic; saruri minerale; nu contine protide, glucide sau lipide.
Proprietati: tonic general si cerebral, antiaterosclerotic [Katz si Stamler, W. Young], vasodilatator (al coronarelor), diuretic, usureaza digestia, astringent.
Indicatii: oboseala generala si intelectuala, previne ateroscleroza, diaree.
Modul de folosire: infuzii.
NJB. Fiecare varietate de ceai are proprin sai sustinatori. Alaturi de ceaiul de iasomie din China, ceaiul de Ceylon este una din cele mai preferate varietati.
Cercetatorul eltian G. Ohloff, impreuna cu cercetatori de la societatea eltiana Firmenich, specializata in parfumuri si arome, au dat publicitatii rezultatele studiilor lor asupra compozitiei chimice a aromei de ceai. La componentii deja identificati au adaugat inca 68 de componente inedite, urmand sa li se alature inca 56. ca urmare a lucrarilor ce se intreprind si se publica in Statele Unite ale Americii. Astfel aroma de ceai castiga teren in dauna cafelei, din care se cunosc pana in prezent 608 compusi chimici.

Modul de preparare a ceaiului:

Se foloseste un ceainic de pamant smaltuit in care se toarna apa clocotita, pentru a incalzi interiorul, si apoi se arunca apa. Se pune in ceainic doza de ceai corespunzator cu numarul de cesti: o lingurita de ceai de persoana si una in plus, peste care se toarna putina apa clocotita, se acopera si se lasa 3 minute sa infuzeze; se aduga si restul de apa clocotita si se serste imediat. Daca ceaiul este prea tare se mai adauga apa fiarta.