Cand copin sunt neglijati sau ignorati in mod permanent ("De cate ori trebuie sa-ti raspund? Nu ma mai sacai atata cu intrebarile!") personalitatea si inteligenta lor nu se vor dezvolta la intreaga capacitate.
La cealalta extrema, s-a descoperit ca, dupa incercari perseverente, poti invata un copil de 2 ani sa citeasca sau unul de l an sa recunoasca anumite poze. Astfel de descoperiri ii indeamna pe parinti sa spere ca oferind jucarii adecvate din copilarie, prin stimularea mentala adecvata atat la scoala cat si acasa, un copil poate fi transformat intr-o inteligenta sclipitoare, gata sa-si realizeze o cariera deosebita.
Cred ca acest gen de ambitie a parintilor (desi de inteles intr-o tara care pretuieste inteligenta atat de mult si in timpuri in care specialistii in calculatoare par a detine cheia succesului in viitor) este gresita si se poate intoarce impotriva lor. Inteligenta este doar un aspect al personalitatii, putand fi insuficienta pentru succesul copilului in viata daca nu este echilibrata de caldura sufleteasca si bun-simt. Daca parintii se concentreaza doar asupra intelectului copilului, ar putea sa-l transforme intr-o fiinta unilaterala, care nu-si poate gasi locul in viata si nu se va putea bucura de ea.
Care este stimulul pentru o dezvoltare normala si completa -emotionala, intelectuala si sociala ? Bebelusii sau copin, prin natura lor, sunt in permanenta atenti la persoane si lucruri. Parintii iubitori, privindu-i si mangaindu-i, raspund entuziasti la primele zambete ale copilului cu declaratii de dragoste, miscari ale capului si zambet. Repetarea acestei scene, la fiecare trezire a copilului din somn, alaiuri de imbratisari, mangaiere in perioadele de suferinta, si oferirea de mancare de fiecare data cand ii este foame, intaresc sentimentul copilului de dragoste si incredere. Ele formeaza baza pe care se construiesc viitoarele relatii ale copilului cu alte persoane.
Chiar si interesul pentru cele ce il inconjoara sau capacitatea ulterioara de a folosi concepte si idei, la scoala si la serviciu, vor depinde de aceasta baza datorata dragostei si increderii.

La 1-2 ani copin se maturizeaza incercand sa-si copieze parintii, iar acestia ii stimuleaza aratandu-le bucuria lor la fiecare mica realizare. Asa invata cuvinte noi copin la 2 ani, de exemplu. La 3 ani copin devin foarte curiosi fata de tot ce vad sau aud in jur si caula explicatii la parinti, ca si incurajare din partea lor. intre 3 si 6 ani copin se maturizeaza emotional si intelectual incercand sa-si copieze parintii pe care ii adora.
Aceasta comunicare fireasca intre copin care apeleaza la parinti si parintii care le raspund a fost suficienta dc-a lungul secolelor pentru a produce o multime de tineri inteligenti, competenti, sociabili, iubitori. Nu e nevoie de echipamente sau exercitii anume, cel putin pana la varsta scolara.
Daca incerci sa modelezi copin si sa-i transformi in "supradotati" dupa cum crezi tu de cuviinta s-ar putea sa-i antagonizezi si sa le creezi aversiune fata de ideile tale. Sau poti reusi in ce ti-ai propus, cu riscul de a crea roboti unilaterali.
Acelasi risc survine, cred cu, daca incerci sa scoti prea mult in evidenta dragalasenia unei fetite sau calitatile de atlet ale unui baietel.
Copin trebuie sa creasca avand sentimentul si convingerea ca sunt iubiti si apreciati pentru fiinta lor in intregime, nu doar pentru silueta sau inteligenta, musculatura sau talent muzical. A in ordine daca apreciezi mult anume talent pe care il are copilul, atata vreme cat nu il transformi in unicul motide apreciere.