Unele gradinite primesc copii incepand de la varsta de 2 ani. Acest lucru poate da rezultate bune daca copilul este suficient de independent si indraznet (majoritatea sunt insa prea dependenti pana inca la 3 ani); daca grupa' este redusa numeric (nu mai mult de 8 copii) si daca educatorii sunt prietenosi, caldurosi si intelegatori, astfel incat copilul sa se simta in siguranta din primele clipe.
Dar unii copin sunt in realitate prea imaturi sa poata ramane intr-un grup larg la varsta de 2 ani, mai ales pentru toata ziua. Ei sunt inca dependenti de parinti, timizi fata de alti copii si au tendinta sa se inchida in sine sau sa se agate de educator. Nu vreau sa spun ca astfel de copii trebuie sa ramana langa fusta mamei la infinit. Ei au neie de orice sansa de a fi in vecinatatea altor copii care se joaca, pentru a se putea obisnui cu acestia, deveni interesati si a depasi propria dependenta. Dar toate acestea r mai dura putin timp. Daca va indoiti ca este gata copilul dumneaastra sa intre la gradinita, puteti discuta problema cu un educator bun.

Eu prefer ca ingrijirea copiilor sub 2-3 ani sa fie facuta intr-o familie. Ideal ar fi ca mama si tatal copilului sa-si poata aranja programul de lucru astfel incat fiecare sa poata ingriji copilul pentru jumatate din perioada cand acesta e treaz. Este posibila si ingrijirea copilului pe timpul zilei de catre o persoana bine pregatita, interna sau externa, sau impreuna cu alti copii intr-o familie ( paragraful 62).