eSanatos - sanatatea ta e preocuparea noastra!
    Cauta in site
NutritieBoli
                 Home | Creeaza cont nou | Login membri


Copilul de la 3 la 6 ani

NAVIGARE RAPIDA: » Pagaina principala » GHID MEDICAL » sanatatea copilului » copilul de la 3 la 6 ani

Temerile copilului la 3-6 ani

Trimite pe messenger Versiune pentru tiparire



Temerile imaginare sunt foarte des intalnite la aceasta rsta.
In paragrafele anterioare am incercat sa arat faptul ca temerile sunt diferite la perioade diferite ale dezvoltarii.
Noi feluri de temeri isi fac aparitia pe la 3-4 ani: de intuneric, de caini, de motoare, de moarte, de persoane handicapate fizic. Imaginatia copiilor a ajuns acum la un stadiu in care ei se pot transpune in situatia altor persoane si isi pot inchipui pericole care nu le-au intalnit in realitate. Curiozitatea ii impinge sa-si bage nasul in orice, si doresc sa afle nu numai cauza unui lucru ci si in ce masura acesta ii poate afecta direct. Cand aud ce despre moarte cer repede sa li se explice ce este aceasta, iar imediat ce isi fac o idee despre ea intreaba: "Eu trebuie sa mor?"
Astfel de temeri sunt mai intense la copin care au fost facuti sa dezvolte o stare de tensiune interioara prin fortarea de a manca sau a folosi olita, la copin a caror imaginatie a fost stimulata si surescitata prin povesti infricosatoare sau prea multe avertismente, la copin care nu au avut ocazia sa isi dezvolte independenta si indrazneala, la copii ai caror parinti sunt exagerat de protectori fata de ei (paragraful 594). Stanjeneala acumulata de-a lungul timpului pare a se cristaliza acum (datorita imaginatiei copilului) in pericole clar conturate. Suna de parca as afirma ca orice copil care isi dezvolta o teama nu a fost tratat cum trebuie in trecut, dar nu intentionez sa merg atat de departe cu afirmatiile. Dupa parerea mea, unii copii sunt din nastere mai sensibili ca altii, iar toti copin, indiferent cat de bine sunt ingrijiti de parinti, sunt inspaimantati de ce anume. Cititi si paragraful 604 privind sentimentele copiilor fala de parinti. In cazul in care copilul dumneavoastra incepe sa se teama de intuneric, incercati sa ii redati increderea. Este mai mult vorba de o maniera de comportament adecta, decat de cuvinte speciale de imbarbatare. Nu trebuie sa faceti glume pe seama copilului, sa fiti impacientati sau sa incercati sa il convingeti prin vorbe ca nu e cazul sa se teama. Daca totusi copilul doreslc sa discute despre acest lucru (cum se intampla in unele cazuri mai rare), participati la discutie, lasandu-i senzatia ca ati vrea sa intelegeti, dar sunteti sigur ca nimic rau nu i se poate intampla. Este evident ca trebuie, in orice caz, sa nu amenintati niciodata copilul cu monstrii, politisti sau dracusori care il vor lua cu ci sau il vor pedepsi daca nu e cuminic. Evitati filmele sau programele de televiziune care prezinta scene violente, povestile cu scene de cruzime. Copilul este suficient de speriat de ceea ce poate crea imaginatia lui. Renuntati la orice fel de batalie in care ati putea fi angajat cu copilul, in ce priveste mancarea sau udarea patului in timpul noptii. Nu ingaduiti copilului sa se comporte urat, pentru ca este mai rau daca ii lasati sa faca ce rau si il certati dupa ce lucrurile s-au petrecut, facandu-l sa se simta vinot. Aranjati in asa fel incat sa aiba zilnic suficient timp sa se joace intr-un mod placut si satisfacator cu alti copii. Cu cat mai mult este absorbit copilul cu jocuri si activitati comune cu alti copii sau cu parintii, cu atat se teme mai putin din cauza framantarilor interioare. Lasati usa camerei copilului deschisa in timpul noptii daca el doreste acest lucru, sau lasati o lumina mai slaba aprinsa in timpul noptii in camera lui. Nu e un pret prea marc de platit and in vedere ca astfel sunt goniti spiridusii. Lumina sau conversatia din sufragerie nu vor trezi copilul asa cum o fac temerile. Cu timpul, acestea vor dispare si el putea sa accepte din nou intunericul.



Llneori, copin folosesc fobiile ca pe un fel de arma prin care isi controleaza parintii (paragraful 598).
Trebuie sa realizati din timp ca la aceasta rsta este foarte probabil sa apara intrebarile despre moarte. incercati sa dati primele explicatii pe un ton firesc, care sa nu-l sperie pe copil. Puteti spune: "Toata lumea moare mai devreme sau mai tarziu. Majoritatea oamenilor mor atunci cand ajung foarte batrani, slabi si obositi si pur si simplu inceteaza sa mai traiasca". Unii parinti prefera sa foloseasca termeni religiosi: "Era foarte, foarte bolnav si Dumnezeu l-a luat cu El in Rai ca sa-l ingrijeasca". Tineti minte sa imbratisati copilul, sa-i zambiti si sa-i reamintiti ca veti fi impreuna pentru ani si ani de acum incolo.
Deoarece aceasta este rsta la care se poate intampla in mod normal sa se confunde moartea cu somnul, este deosebit de important sa nu referiti la moarte cu expresia "A adormit" sau "A inchis ochii". Cel mai adesea aceasta confuzie se naste cand catelul sau pisica familiei se imbolnavesc si trebuie dusi la veterinar pentru a fi sacrificati.
Multi parinti folosesc atunci expresia "a fost ajutat sa inchida ochii si sa adoarma". Parerea mea este ca c mult mai indicat sa explicati copilului ca veterinarul a administrat un anumit medicament care a facut ca inima animalului sa inceteze sa mai bata fara nici o durere, curmand suferintele acestuia si facandu-l sa fie mort.
Toti oamenii sanatosi, indiferent de rsta, au un anumit grad de teama si resentiment in ce priveste moartea. Nu exista nici o cale prin care sa poti prezenta problema copilului, astfel incat sa se ocoleasca aceasta atitudine de baza integrata in conceptele oricarei fiinte umane. Cand consideri moartea ca pe ce care poate fi privit cu demnitate si tarie de caracter, vei putea fi capabil sa transmiti o parte din aceasta conceptie copilului tau.
Foarte multi parinti se intreaba daca este cazul sa permita unui copil sa participe la inmormantarea unei rude sau unui prieten apropiat. Dupa parerea mea, in cazul in care copilul doreste sa ia parte la inmormantare si parintii nu sunt stanjeniti de aceasta idee si ii pot explica copilului ce urmeaza sa se intample, atunci acesta poate participa de la 3 ani in sus la inmormantare chiar mergand in cimitir cu familia. Este important ca un adult pe care il cunoaste bine si il place copilul sa fie alaturi de el tot timpul, pentru a raspunde la intrebari si, daca este nevoie, pentru a-l duce acasa daca devine prea tulburat.

Teama de animale este foarte des intalnita la aceasta perioada de rsta, chiar si la copin care nu au avut experiente neplacute. Nu tarati copilul langa un caine ca sa-i aratati ca nu-i face nimic. Cu cat trageti de el, cu atat mai mult acesta are impresia ca trebuie sa traga in directie opusa. Pe masura ce trece timpul, copilul incerca, singur, sa-si depaseasca teama si sa se apropie de caine. O face mai repede de unul singur decat daca incercati dumneavoastra sa-l convingeti.
In cazul fricii de apa nu incercati niciodata sa impingeti copilul care tipa de frica intr-un bazin sau in marc. Este aderat ca uneori copilul fortat in acest mod descopera ca c distractiv si isi pierde imediat frica, dar in majoritatea cazurilor, lucrurile se intampla cu totul invers. Nu uitati ca el tanjeste sa intre in apa in ciuda faptului ca se teme de ea. Uneori, copilul incearca sa se obisnuiasca cu obiectul temerilor sale (fie ca e vorba de catei, motoare, politisti sau de orice altce) si sa le depaseasca, facand jocuri pe tema lor. Aceasta joaca a imaginatiei este de mare ajutor daca copilul poate recurge la ea. In mod natural frica ne indeamna sa actionam, organismele noastre sunt inundate de adrenalina, care face sa se inteteasca bataile inimii si sa se mobilizeze glucoza pentru a furniza rapid energie. In aceste momente suntem pregatiti sa alergam ca pe aripile ntului sau sa ne luptam ca niste salbatici. in timp ce alergatul si luptatul duc la descarcarea anxietatii, daca stai linistit nu faci nimic pentru a o usura.
In cazul in care copilul dumneavoastra dezvolta o teama mult prea intensa sau un numar mai mare de temeri, sau are cosmaruri frecvente, trebuie sa cereti sfatul psihiatrului sau psihologului.


Cosmarurile.

Toti copin incep sa aiba macar cate cosmaruri intre rsta de 3-6 ani. Nu stim sigur din ce cauze. In mod sigur se datoreaza partial sentimentului de vinotie pe care il au copin datorita rilitatii cu parintele de acelasi sex pentru atentia parintelui de sex opus (paragraful 604). Cand fetitele si baietii discuta despre casatoria cu tatii si mamele lor cand vor fi mari, ci stiu in adancul sufletului ca pentru aceasta ar trebui sa scape de celalalt parinte si din aceasta cauza se tem ca s-ar putea sa fie pedepsiti intr-un fel sau altul. Ca urmare, au noaptea cosmaruri ca un monstru (parintele pe care vor sa-l indeparteze) ii urmareste pentru a le face rau. Alte cauze posibile de cosmaruri la aceasta rsta este ca copin se straduiesc sa inteleaga conceptul de moarte si diferenta intre somn si moarte. Aceasta confuzie intre somn si moarte, si nesiguranta privind ce este moartea in fond, pot sa ia forma unor cosmaruri in timpul somnului. In sfarsit, cosmarurile pot proveni dintr-un posibil stres in viata de zi cu zi a copilului.
In cazul in care copilul dumneavoastra se trezeste din cauza unui cosmar, eventual gand sau chiar tipand, puteti sa-l linistiti si sa-l mangaiati incepand prin a-l pune sa povesteasca despre ce a fost vorba (asadar veti sti caror probleme trebuie sa le faceti fata), apoi asigurandu-l ca a fost doar un vis si nu ce real, urmand sa stati alaturi de copil pana ce adoarme din nou. Este posibil ca acelasi cosmar sa se repete cate nopti la rand sau copilul sa-si aminteasca o parte din vis sau chiar intreg visul cand se trezeste in dimineata urmatoare.


Favorul nocturn nevrotic.

Este o tulburare de somn intalnita relativ rar, dar care nu are semnificatia unei boli. Este diferita de cosmaruri, pare a fi cauzata de o tulburare temporara la nivelul sistemului nervos in timpul somnului profund, exista o predispozitie familiala si toti copin depasesc aceasta problema in cel mult cati ani. Cand copilul prezinta pavor nocturn, somnul este intrerupt brusc de o criza de spaima, el se ridica in sezut sau incearca sa fuga, se agita si gesticuleaza, uneori ge sau tipa si, desi ochii sunt larg deschisi, copilul nu raspunde cand i se vorbeste si parc nici macar ca nu-si da seama de prezenta cui langa el. Criza se opreste in mod spontan dupa maxim 30-40 minute, dupa care copilul trece intr-un somn profund fara a-si reaminti absolut nimic dimineata (amnezie lacunara).

Pentru a mangaia copilul in timpul crizei tincti-l strans in brate (s-ar putea sa se zbata) leganati-l si incercati sa-i dati siguranta spunandu-i ca totul e in ordine, nu este decat un vis urat si veti sta langa el pana adoarme din nou. Nu incercati sa treziti copilul, pentru ca se pare ca aceste crize cedeaza mai rapid si mai usor daca nu sunt intrerupte.
Uneori, daca copilul prezinta crize dese de pavor, doctorul poate decide administrarea unor medicamente adecte la culcare pentru cat timp (zile sau saptamani) pana ce crizele inceteaza sa mai apara.




Somnambulismul.

Se pare ca exista, de asemenea, o tulburare temporara la nivelul sistemului nervos in timpul somnului profund. In anumite familii exista o predispozitie, iar in cea mai mare majoritate a cazurilor, somnambulismul dispare in cate luni sau in cati ani. Copilul trebuie condus inapoi in patut, spunandu-i-se ca adormi imediat cu dumneavoastra alaturi. Copin nu-si aduc aminte niciodata de ce s-a intamplat.
Doctorul poate prescrie acelasi medicament care se da seara la culcare si in cazul pavorului nocturn, daca exista riscul unor pericole fizice in timpul crizelor de somnambulism. Medicamentele sunt eficiente si nu trebuie administrate decat cate zile sau cate luni.
615. Teama de raniri. Doresc sa discut separat problema fricii de ranire corporala intre 2 ani si jumatate - 5 ani, deoarece exista anumite masuri pe care le puteti lua pentru a o usura sau preveni. Copin doresc la aceasta rsta sa cunoasca pentru orice lucru cauza de origine, devin usor ingrijorati si proiecteaza pericolele asupra propriei persoane. Daca intalnesc o persoana handicapata fizic sau diforma, copin vor dori la inceput sa stie ce i s-a intamplat, apoi se transpun in locul acelei persoane si se intreaba daca aceeasi primejdie nu-i poate afecta si pe ei. Aceasta rsta este, in acelasi timp, una la care exista in mod firesc un interes sporit fata de evolutiile fizice de orice fel (saritul, alergatul, cataratul - urmariti orice grup de copin de aceasta rsta ce fac in parc) ceea ce face ca importanta integritatii corporale sa fie crescuta, iar accidentele foarte suparatoare. Astfel se explica de ce, de exemplu, un copil de 2 ani si jumatate - 3 ani, se poate supara asa de tare daca i se ofera o prajitura rupta in doua, cerand una intreaga. Copin dezvolta temeri nu numai dupa accidentele care se intampla in realitate. Ei incep sa fie tulburati, ingrijorati si nedumeriti in ce priveste diferentele normale dintre baieti si fete. Daca un baietel de 3 ani vede o fetita dezbracata, e foarte probabil sa fie izbit de ciudatenia faptului ca nu are si ea un penis cum are el. Este foarte probabil sa intrebe parinti: "Unde este surubclul ci?" Daca nu primeste un raspuns satisfacator s-ar putea sa ajunga la concluzia ca i s-a intamplat un accident. Foarte repede in mintea iui se infiripeaza temerea ca acelasi lucru i se poate intampla si lui. Aceeasi neintelegere apare si cand o fetita realizeaza pentru prima data ca baietii sunt alcatuiti in mod diferit. intai intreaba: "Ce este aia?", apoi cu teama: "Eu de ce nu am una? Ce s-a intamplat cu ea?" Acesta este modul in care functioneaza mintea unui copil de 3 mi. Este posibil sa fie atat de tulburati incat sa le fie frica sa-i intrebe pe parinti.
Temerea privind motivul alcatuirii diferite a baietilor fata de fetite se poate manifesta pe cai riate. Imi amintesc cazul unui baietel de 3 ani care cu o fata ingrijorata urmarea cum mamica o spala pe surioara lui mai mica spunandu-i intruna "bebelusul este na-na". Acesta era cuntul care il folosea el pentru ranire. Mama nu a inteles despre ce era vorba pana in momentul cand baietelul a devenit suficient de indraznet sa-i arate cu degetul. Aproximativ in acelasi moment, el a inceput sa-si tina in mana propriul penis, foarte ingrijorat. Mamica a fost foarte tulburata si nefericita presupunand ca era inceputul unui obicei prost. Nu i-a trecut prin minte nici o clipa legatura care s-a facut in realitate in mintea copilului. imi amintesc de o fetita care a devenit atat de ingrijorata dupa ce a descoperit diferenta dintre baieti si fete, incat in permanenta incerca sa-i dezbrace pe copin pe care ii intalnea pentru a vedea cum sunt ei alcatuiti. Nu facea acest lucru intr-o maniera vicleana; se putea usor obser ca-i este frica de ce. Mai tarziu a inceput sa-si examineze in permanenta propriile organe genitale externe. Un baietel de 3 ani si jumatate s-a tulburat zand corpul surorii sale mai mici, iar apoi a inceput sa-si faca griji desj orice lucru din casa care era rupt. Baietelul ii intreba pe parinti, nerv si agitat, de ce s-a rupt soldatelul de plastic, de i nu exista nici u motiv pentru o astfel de intrebare, deoarece il rupsese el insusi cu o z in urma. Orice lucru pe care il vedea deteriorat se pare ca ii reamintea de temerile pentru sine insusi.

Este intelept sa dati seama dinainte ra este de asteptat ca un copil normal sa inceapa sa-si puna intrebari despre lucruri cum ar fi Cea mai buna abordare este sa descoperiti care sunt presiunile care-l afecteaza pe copil si sa incercati sa le indepartati. Este el oare impins de la spate, corectat, dadacit, atentionat sau certat in mod exagerat? Cer prea mult parintii de la el in ce priveste performantele scolare? Discutati cu intatorul despre felul cum copilul se adapteaza la atmosfera scolara. Daca televizorul, radioul sau filmele constituie pentru copil o sursa de agitatie mai mare ca de obicei, este mai bine sa fie ferit cel putin de secventele care pot provoca cea mai multa tulburare.
Dupa rsta de 3 ani, copilul poate fi ajutat sa nu-si mai roada unghiile daca i se ofera intr-o maniera prietenoasa o trusa de manichiura, sau i se face manichiura alaturi de mama, ca pe un fel de recompensa de care copilul trebuie sa fie mandru si sa incerce sa o pastreze fara de pata.



Alte materiale medicale despre: copilul de la 3 la 6 ani




E bine sa cumparati tot ce veti avea nevoie din timp Unii parinti nu doresc sa cumpere nimic inainte de a se naste copilul. N.T. in Statel [...]
Evolutia perimetrului cranian in primii ani de viatA¤ este paralelA¤ cu dezvoltarea continutului cutiei craniene (creierul). Din aceastA¤ cauzA¤, urmA [...]
in aceasta perioada cresterea este mai lenta. Cresterea in lungime poate fi apreciata dupa formula: L - 5V + 80 unde L = lungimea; V = va [...]


Copyright © 2010 - 2021 : eSanatos.com - Reproducerea, chiar si partiala, a materialelor de pe acest site este interzisa!
Informatiile medicale au scop informativ si educational. Ele nu pot inlocui consultul medicului si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale la un medic specialist.
Termeni si conditii -
Confidentialitatea datelor - Contact



Despre copilul de la 3 la 6 ani

    Alte sectiuni


    Ai o problema medicala?
    Daca vrei raspunsuri scrie intrebarea mai jos:

    Intrebarea in cateva cuvinte
    Intrebarea cu toate detaliile
    Unde se incadreaza problema medicala?
    Scrie codul din imaginea alaturata
    Scrie codul din imaginea alaturat



    Vezi toate intrebarile