Chestia asta pare sa fie o nemultumire foarte des invocata, in grupurile de joaca pe care le frecntez eu, cand pe ordinea de zi a discutiilor apare subiectul "Vaicareli la adresa partenerului meu". Ceea ce se intampla de nu putine ori si eu cred ca e o discutie interesanta, in sine. Dar pentru altadata
Numarul de mame care isi inchipuie ca au silit totul in amanunt cu partenerul lor, inainte de nirea pe lume a copilului, si ca se indreapta cu toate panzele sus catre o minunata viata de familie, in care atat mami, cat si tati, participa cu multa voie buna la toate activitatile care il prisc pe copil, doar ca sa se trezeasca, intr-o buna zi, si sa-si dea seama ca tati nu vrea sa faca absolut nimic cu bebelusul lui, este infiorator de mare! Exact cand credeam ca am progresat intr-o noua era si ca barbatilor le face tot atata placere ca femeilor, sa creasca un copil, apare un barbat care ne da branci inapoi in secolul al XlX-lea. (Ma rog, mai putin dadaca interna si ciudateniile alea de hainute pentru copii.)
Genul acesta de experienta este teribil de trist si nu prea am ce sfat sa-ti ofer, care sa-ti fie cat de cat de ajutor, in afara de a sublinia inca o data ce important este sa existe in jurul tau prietene Supermamici in care sa poti aa incredere. Stai de vorba cu ele si i dea ce multe dintre ele trec printr-o experienta asemanatoare, chiar daca nu chiar atat de rea. Daca vrei sa-ti sal relatia cu partenerul tau sau sa n-o lasi sa se destrame de-a dreptul, atunci cauta sa apelezi cat mai curand posibil la consiliere de specialitate. Timpul zboara atat de repede, incat nici n-ai sa-ti dai seama cand a trecut si "bebelusul" vostru va fi destul de mare ca sa te intrebe de ce tati nu-i schimba niciodata scutectul.
Daca tu esti aceea ramasa sa se ocupe de copil, in proportie de 90% din timp, incearca sa te gandesti ca fiinta de la tine din brate este cel mai important si mai pretios lucru pe care-l i aa vreodata si care iti va aduce cele mai multe bucurii. Sigur, n-o sa te incalzeasca prea tare cand piesele de Lego trebuie puse la loc din nou, dar merita sa incerci sa te gandesti la partea buna a corlor de fiecare zi. Copilul tau te iubeste mai mult decat te va iubi oricine altcineva vreodata.

Helen, mama lui Alfie, sase luni

Incerc sa nu ma gandesc la asta si sa-mi ingrop capul ca strutul, in rutina de fiecare zi si in ingrijirea lui Alfie, dar pe dinauntru ma simt sfasiata. Mark si cu mine eram impreuna de cinci ani si amandoi ne doream un copil. Ei parea foarte entuziasmat, vorbea mereu despre cum isi va crea o relatie foarte stransa cu fiul lui, cum vor juca ei doi fotbal in parc si ce super-tatic are de gand sa fie! Dar, din clipa in care s-a nascut, Alfie n-a fost decat raspunderea mea. Mark lucreaza pana tarziu acum, mult mai tarziu ca inainte, fiindca, zice el, lucrurile s-au incins tare de tot la el la serviciu, si aproape niciodata nu-l pot ruga sa ma ajute cu micul dejun sau cu dusul la culcare al lui Alfie, din moment ce nu e acasa. Chiar si in week-end, e tot sarcina mea sa ma ocup de ceea ce are nevoie copilul, in timp ce el "se relaxeaza" dupa saptamana grea pe care a avut-o. Asa de rau imi pare pentru fiul nostru, si dragostea mea pentru Mark a inceput sa se destrame foarte repede. Nici nu-mi vine sa cred cat de diferite se dodesc a fi lucrurile, fata de cum discutam noi la inceput