Cum se procedeza pentru a oferi mai multe sanse alegerii alimentatiei la san. Auzi adesea despre femei care r sa-si alapteze copin dar nu reusesc sa o faca. Oamenii rbesc despre societatea noastra atat de complicata si despre cata presiune exercita ca asupra mamelor iacandu-lc prea tensionate pentru a putea alapta. E adevarat ca o mama care alapteaza poate trece prin experienta scaderii secretiei lactate in perioadele cand este foarte suparata sau tensionata. Uneori chiar si copilul pare afectat in astfel de perioade. Dar parerea mea este ca alaptarea nu reuseste cel mai adesea datorita faptului ca nu i se ofera suficiente sanse, si nu din cauza nerzitatii.
Sunt trei factori decisivi, si anume: 1. evitarea folosirii preparatelor industriale de lapte; 2. evitarea descurajarii premature; 3. stimularea adecvata a sanilor.
Daca sugarul este alimentat la biberon in primele 3-4 zile de viata, sansa pentru o alaptare cu succes scade. Sugarul satisfacut de cantitatea de lapte primita la biberon, nu se mai oboseste sa suga la san. Chiar si dupa instalarea secretiei lactate e mai intelept sa se evite suplimentarile la biberon.
Uneori mama se descurajeaza din primele zile, chiar in timpul instalarii secretiei lactate, deoarece crede ca nu are suficient lapte. Nu este momentul Aa renunte la alaptare, practic nu i-a oferit nici o sansa sa se desfasoare pe deplin. Daca mama este ajutata de o alta persoana (in gospodarie si la ingrijirea copilului) in aceasta perioada, e important ca aceasta persoana sa o sprijine si sa o incurajeze, lucru valabil si pentru sot sau rude.
Cel mai bine pentru mama este sa se asigure ca mananca suficient si adecvat, ca are un aport suficient de lichide si odihna suficienta. Apoi trebuie sa incerce sa puna copilul la san cat mai des, pentru a avea o stimulare suficienta a glandelor mamare si a se mari secretia lactata. La inceput, suptul de noapte este la fel de important ca si cel de zi pentru stimularea secretiei lactate in mod regulat.
Evident, nu trebuie evitata la infinit suplimentarea la biberon daca sugarul c flamand saptamani in sir si nu creste in greutate.
Daca mama poate apela mai frecvent la doctor, acesta o poate ajuta sa decida la fiecare pas ce c de facut, raspunzandu-i la probleme ca: perioada cat poate fi evitata completarea la biberon daca sugarul nu primeste suficient la san, la cat de dese supturi rezista mameloancle, frecventa supturilor etc. Totusi, doctorul e influentat in toate aceste probleme de atitudinea mamei in ce priveste alaptarea. Daca mama arata clar ca doreste sa continue alaptarea, doctorul va fi incurajat sa o sustina si sa ii dea indicatiile care sa o ajute sa aiba succes.

Nu va pierdeti increderea. Grija "daca are suficient lapte" este foarte des intalnita la tinerele mame care inca nu au dovada capacitatilor lor intr-o societate rasturnata cu capul in jos, care considera normala alimentatia la biberon si alaptarea o exceptie. Aceeasi indoiala apare si la femeile care au experienta dar foarte putina incredere in fortele proprii. De obicei, cand mama se intreaba daca are suficient lapte, doctorul descopera ca este rba de o lipsa de incredere si nu de o lipsa de lapte.

Succesul depinde partial de ajutorul celor din jur. Parerea medicului care a ajutat la nasterea copilului, a personalului din maternitate si a medicului pediatru care ingrijeste sugarul influenteaza profund optiunea mamei pentru alaptare. Acelasi efect il au si atitudinile rudelor si prietenilor mamei. Un sot care sustine importanta alaptarii poate constitui impulsul necesar pentru realizarea unei experiente pozitive in locul unei abandonari premature a alimentatiei naturale.

Nu lasati prietenii sa va descurajeze. Probabil ca acum este un moment la fel de bun ca oricare altul sa va atrag atentia ca o mama care alapteaza poate uneori fi expusa la o serie de remarci sceptice din partea unor prieteni sau rude (altfel persoane simpatice). Exista fraze ca: "Nu cumva ai de gand sa alaptezi?!", "Nu sunt multe care pot alapta", "Ce te-a apucat sa faci asta?", "Cu sani ca ai tai nu o sa ai succes in veci vecilor", "Nu ca-i e foame copilului? il lasi sa moara de foame doar ca sa dovedesti ca esti mai cu mot?"
Poate ca remarcile mai rezervate pot fi puse pe seama surprizei, dar cele rautacioase sunt o dovada clara de invidie. Chiar si mai tarziu, daca se pune problema continuarii alimentatiei la san, r fi totdeauna unii prieteni "bineitori", care sa te indemne sa te opresti.