in general, se considera ca epidemiologia nu are legatura cu practica medicala. Totusi, medicii traiesc in lumea reala, acolo unde banii si deciziile politice afecteaza masura in care pot fi aplicate pacientilor tratamentele adecvate. Prin urmare, informatiile cu privire la incidenta afectiunilor si la finantarea sistemului de sanatate sint esentiale pentru supravietuirea lor. Proiectul "Global Burden of Disease" (Murray si Lopez, 1996) defineste "povara" fiecarei boli drept suma anilor pierduti si a celor traiti sub handicap, calculata in functie de seritatea dizabilitatii asociate bolii respecti. Aceasta suma a fost exprimata prin acronimul DALY (Disability Adjusted Life Years), care traduce anii de viata pierduti din pricina afectiunilor si dizabilitatilor. in 1990, studiile au aratat ca 90% din povara globala a bolilor este cauzata de bolile mentale. Cifra atinsa in tarile cu o economie dezvoltata, precum Statele Unite, Marea Britanie si Australia, a fost de 22% - si asta nu pentru ca incidenta bolilor mentale ar fi fost neaparat crescuta in aceste state, ci pentru ca bolile infectioase si cele perinatale erau mai rare. Doar trei tulburari anxioase - SSPT, TOC si tulburarea de panica - au fost incluse in raportul din 1996, dar este interesant ca povara acestor afectiuni era, in tarile cu o economie dezvoltata, echivalenta cu cea a schizofreniei, fiecare atingind 10% din povara bolilor mentale. Primul set de calcule cu privire la povara bolilor care a inclus toate tulburarile anxioase a fost publicat de Mathers si colaboratorii sai (1999). Concluzia studiului a fost ca tulburarile anxioase erau responsabile de 24% din povara bolilor mentale in Australia. Tulburarile afecti reprezentau o treime, iar schizofrenia 5 %. Aceste estimari au fost insotite de un el al costurilor, care arata ca tulburarilor anxioase le-au fost repartizate doar opt procente din bugetul de sanatate destinat bolilor mentale, in ciuda faptului ca aceste afectiuni constituiau 24% din povara.
Tulburarile anxioase sint, probabil, cele mai des intilnite boli mentale. Riscul de imbolnavire pentru fiecare dintre aceste afectiuni fluctueaza considerabil, in functie de esantionul de populatie studiat si de metoda folosita. Studiul national de comorbiditate realizat in Statele Unite pe adulti cu virsta cuprinsa intre 15 si 54 de ani a demonstrat ca 17,2% dintre adulti au intrunit criteriile de diagnosticare cu o tulburare anxioasa in ultimele 12 luni. Acestea sint cele mai ridicate procente inregistrate vreodata si pot fi cauzate de factori metodologici: Kessler si colaboratorii sai (1994) au folosit intrebari de evaluare a seriozitatii respondentilor si intrebari ramificate, adaptate morbiditatii crescute din rindul nonrespondentilor, precum si criterii DSM-I1I-R, care nu aau aceeasi relevanta clinica precum criteriile DSM-IV. Mai mult, ei au formulat intrebari despre fobiile simple, care nu fac prea des obiectul practicii medicale, au folosit criteriile mai largi cuprinse in DSM-III-R pentru fobiile sociale si, nu se stie de ce, au silit gradul de risc pentru 12 luni intrebind subiectii (care intrunisera criteriile specifice de-a lungul vietii) daca au resimtit simptome de-a lungul acestui interval, si nu daca au indeplinit criteriile necesare. Datele obtinute in urma cercetarii de un an din Australia sint prezentate in elul 2.2 (Andrews et al., 2001a). Acest raport a stipulat clar faptul ca subiectii au intrunit criteriile de diagosticare cu o tulburare anxioasa in ultimele 12 luni. in ambele cercetari, tulburarile anxioase au fost cele mai frecnte tulburari mentale intilnite.
In studiul australian realizat asupra persoanelor cu virsta cuprinsa intre 18 si 99 de ani (i.e. reprezentati pentru intreaga populatie adulta), dupa aplicarea criteriilor de excludere, tulburarile anxioase descrise in DSM-IV au inregistrat o preponderenta de 5,6% in 12 luni si de 3,8% intr-o luna. Subiectii care manifestau simptomele unor astfel de afectiuni au declarat ca nu au reusit sa munceasca sau ca au fost nevoiti sa-si reduca activitatea in aproximativ zece zile din ultimele 28 ; punctajul obtinut la testul SF-l2 de evaluare a capacitatii mentale a fost de 35,9, cu mult mai scazut decit media pacientilor diagnosticati cu tulburari mentale. Tulburarile anxioase provoaca, intr-adevar, dizabilitati. Ele au avut o rata de incidenta mai ridicata in cazul femeilor (raportul de sanse sau odds rado : OR = 1,6), mai putin ridicata in cazul celor cu virsta de peste 54 de ani (OR = 0,4), mai crescuta in rindul celor vaduvi sau divortati (OR = 1,9) sau necasatoriti (OR = 1,4) si mai putin crescuta in rindul celor care urmeaza studii aprofundate sau sint incadrati deja in cimpul muncii (OR = 0,6). Corelatiile demografice in cazul depresiei au fost identice.
Aceste tulburari, de obicei, debuteaza timpuriu. Virsta medie de declansare a fobiilor specifice este cea a copilariei, pentru fobiile sociale si TOC - la mijlocul si, respectiv, spre sfirsitul adolescentei -, iar pentru panica, agorafobie sau anxietate generalizata - undeva intre 20 si 30 de ani. De obicei, intre momentul in care se declanseaza boala si cel in care pacientii apeleaza la medic trec destul de multi ani. In general, femeile sint mai afectate decit barbatii, dar, in programele de tratament pentru fobia sociala, TOC sau TAG, proportiile ocurentelor pe sexe sint aproape echivalente. Exista, de asemenea, o legatura importanta intre tentatile de suicid si tulburarile anxioase la tineri.In studiul australian (Andrews et al., 2001b), doar 44% dintre subiectii instigati cerusera ajutorul medicilor pentru "o problema mentala" in cele 12 luni precedente. Procentele corespundeau in masuri egale persoanelor care au apelat la medici general isti, la psihologi ori psihiatri sau la alti specialisti. in medie, au mers la noua consultatii intr-un an si au reprezentat 39% din totalul programarilor facute pentru probleme mentale. Pentru jumatate dintre ei s-a prescris tratament medicamentos, aproape tot atitia au beneficiat de terapie nespecifica si numai o sesime au ales terapia cognitiv-comporta-mentala. Probabilitatea de a apela la ajutorul medicilor a fost influentata de virsta, sex, dizabilitati si statut marital. Doar 20% dintre barbatii cu virsta sub 24 de ani sau peste 54 de ani au fost consultati, in timp ce 75% dintre femeile cu virsta cuprinsa intre 25 si 54 de ani, cu dizabilitati, divortate sau vadu s-au prezentat la medic. Nevoia de tratament resimtita in rindul celor care nu au apelat la terapeuti se referea mai mult la informatii si la tratamentul psihologic, si nu la cel medicamentos - de altfel, cel mai des prescris. Poate acesta este si motivul pentru care subiectii nu au cerut ajutor de specialitate.In ultimii 20 de ani, cunostintele referitoare la tulburarile anxioase s-au imbogatit semnificativ. Specialistii au cazut de acord cu privire la criteriile de diagnosticare, iar instrumentele de diagnoza si evaluare si-au demonstrat acuratetea si validitatea. Aceasta lucrare va confirma faptul ca tratamentele pot fi temeinice si eficiente. Informatiile cu privire la cauze (deopotriva specifice si nespecifice) se inmultesc permanent. Astfel, se cuvine ca medicii sa-si trateze bine si consecnt pacientii.