P. Janet a descris-o ca o neuroza cu simptomatologie antagonista isteriei si caracterizata prin anxietate, dilema, scrupul, indoiala, neincredere, la care se adauga obsesii, fobii, ritualuri, compulsiuni. Instalarea simptomelor se face insidios din prima copilarie, astfel ca se poate vorbi de o aderata structura psihastenica; evolutia este ondulatorie. Multi factori stressanti, tensionali, pot precipita aparitia unui episod in care simptomele enuntate capata o deosebita intensitate ajungind chiar pina la o stare psihotica cu depersonalizare, derealizare. Ey, Hesnard si altii considera ca cel mai important element al P. este reprezentat de lipsa unei suficiente forte (a unui tonus psihic adect) pentru a se integra corespunzator si adect in realitate, fapt dealtfel de la inceput semnalat le P. Janet si reflectat in insasi denumirea sa.