In psihopatologie, I. se defineste ca o stare particulara intilnita in imprejurari in care persoana trebuie sa decida, sa ia o hotarire. Cea mai tipica este I. obsesiva. Ea se manifesta sub forma unei incertitudini, a lipsei de siguranta a bolnavului in/si fata de actiunile sale. Traita constient si neplacut de bolnav, il obliga sa-si verifice in permanenta actiunile, antrenind un sentiment de neincredere, generator de anxietate. I. se mai intilneste in starile delirante, in perioada de invazie a delirului, cind inca convingerea bolnavului nu este suficient de ferma. I. mai poate apare si in faza de destramare a delirului, cind bolnavul, devenind critic fata de unele trairi, incepe sa se indoiasca de veridicitatea lor. In aceasta din urma imprejurare, aparitia I. ar constitui, dupa Sutter, un semn de prognostic farabil, anuntind instalarea criticii si disparitia delirului.