Deteriorarea starii psiho^fizice ca urmare a conditiilor de spitalizare prelungita; intilnit in psihiatria de acum citeva decenii la bolnai care erau internati de ani de zile in azile, lipsiti de contact social sanatos si optimizant. In zilele noastre, termenul tinde sa persiste mai mult in psihiatria infantila, unde fenomenul ramine frecvent, datorita izolarii fortuite a unor copii in institutii care ii lipsesc de ingrijirea materna (case de copii, orfelinate etc). Consecintele privatiunii materne sint cu atit mai grave cu cit apar la copii mai mici ca rsta si sint cu atit mai greu de influentat pozitiv, cu cit durata "separarii" de mama este mai mare.; H. se manifesta, mai ales la copii, prin dezadaptare la mediu, intirziere in dezvoltarea intelectuala si afectiva, rezistenta scazuta la infectii, hipodezvoltare somatica si ponderala. A fost numita, din aceste motive, "carenta afectiva infantila durabila". La adulti apare dezinteresul, apatia, izolarea si insingurarea alaturi de accentuarea unor trasaturi caracteriale negative, egoism, hipo- sau hipererotism cios etc. Uneori se accentueaza chiar simpto-mele pentru care bolnai au fost internati (de ex. autismul, la schizofreni). Astazi H. este combatut prin eficienta tot mai mare a terapiilor moderne (psihotrope, ES etc), care reduc durata spitalizarii, cit si prin noile modele de organizare institutionala a asistentei, care din "intramurala" dene tot mai mult "extramuirala" (LP, stationare de zi, de noapte, psihiatrie de sector).