Grup de medicamente al carui principal efect farmacodinamic consta in blocarea transmiterii nervoase la nivelul ganglionilor vegetativi (parasimpatici si simpatici) si a ganglionilor intramurali. G. impiedica accesul acetil-colinei eliberate de terminatiile presinaptice pe membrana postsinaptica. Aceste medicamente au efecte preponderent anti-parasimpatice, acolo unde tonusul parasimpatic este preponderent (cord, musculatura neteda) si actiuni antisimpatice, in cazul organelor unde tonusul simpatic este mai exprimat (sele sanguine). Efectele principale ale G. constau in: hipotensiune arteriala (datorita sodilatatiei periferice), tahicardie, inhibitia miscarilor intestinale, reducerea secretiei glandelor exocrine. Indicatii terapeutice. Principala indicatie terapeutica o reprezinta HTA maligna; mai sint utile in edemul pulmonar (folosirea G. in boala ulceroasa a fost parasita, datorita efectelor secundare numeroase si grave). Unele G. se folosesc in producerea hipotensiunii controlate. Efecte secundare. Cea mai gra reactie adversa este reprezentata de hipotensiunea ortostatica, care poate duce la colaps. G. mai pot determina pareze, paralizii intestinale, precum si retentie cala. Preparate. G. se clasifica, din punct de vedere chimic, in urmatoarele clase: 1). Deriti de amoniu (tetraetilamoniul nu se mai foloseste in practica medicala); 2). Deriti de metoniu (pentametoniu, hexa-metoniu, azametoniu, pentoliniu, clccisondamima), compusi care se absorb greu din tubul digestiv, penetreaza dificil in SNC. Se utilizeaza in administrari parenterale; 3). Amine (mecamilamina, pempidina). Se absorb bine din tubul digestiv, patrund in SNC (pot produce fenomene de sedare) si se folosesc in special in administrari perorale; 4). Deriti sulfurati (trimeta-fan-d-camforsulfonat, Arfonad'R)) au efecte de scurta durata; se intrebuinteaza in producerea hipotensiunii controlate (neurochirurgie). G. se utilizeaza rar in practica psihiatrica curenta.