Este o stare de tristete profunda, care domina loul clinic al depresiilor si melancoliei. Rezulta din exagerarea tonusului afectiv (de aspect inrs celei din manie) si invadeaza total sau partial cimpul constiintei. D.M. poate fi echivalata cu notiunile de hipertimie dureroasa, traire trista, dispozitie disforica (Sutter). Tristetea in melancolie este fara margine, rasfringindu-se asupra trecutului pe care bolnavul il de nenorocit, asupra prezentului, pe care-l considera inutil si intunecind viitorul. Alteori D.M. nu e atit de net exprimata si consta din stari vagi, de plictiseala, dezgust, descurajare, disperare, regrete, un sentiment de insecuritate (H. Ey). Exteriorizarea D.M. (care realizeaza o concentrare penibila a trairilor afecti) se poate manifesta prin stari mergind de la neliniste, anxietate pina la crize de angoasa.