Cea mai lapidara si mai concisa definitie a C. este data de Kretschmer: "transformarea pe care afectitatea o produce asupra continuturilor psihice". Ca perturbare paroxistica- a functiei timice se descriu asa-zisele crize catatimice. Acestea ar surveni brusc fara o cauza exterioara decelabila si au un lou de melancolie, agitatie sau pasitate, fara alterari ale starii de constiinta si fara tulburari mnestice. Cele trei forme principale descrise sint: C. depresiva (cu paroxism depresiv, bradipsihie si bradikinezie); C. expresiva (cu euforie, veselie sau furie) si C. de pasitate (cu scaderea tonusului afectiv si abulie). Se noteaza crize cataminice la parkinsonienii postencefalitici, la epileptici, la bolna cu leziuni ale nuclei-lor de baza si ale ventriculului III. Urechia a descris criza diencefalica. Uneori surn crize catatimice la bolnai anxiosi (care prezinta si alte semne de perturbare diencefalica: cata-plexie, narcolepsie). In afara de aspectul paroxistic notiunea de C. este legata, in acceptiunea autorilor francezi H. Ey si A. Porot, de o anumita stratificare a etii afective. in aceasta perspectiva trebuie deosebite holotimia (care s-ar referi la afectitatea de baza, primara, corelata cu pulsiunile, emotiile fundamentale si echilibrul biologic) de C, care ar fi stratul superior al afectitatii elaborate, constituite intr-un sistem personal, care se desfasoara in domeniul relatiilor sociale si culmineaza cu constiinta morala.