in contextul starilor de betie alcoolica, B.P. reprezinta o forma cu o simptomatologie complexa. Desi betia alcoolica este riabila in intensitate, in durata si in privinta reactiilor individuale, cu consecintele lor, B.P. este caracterizata mai ales de acele tulburari psihice acute, care reprezinta o modificare brutala a personalitatii obisnuite a subiectului, fapt ce se repercuta in mod pregnant in comportamentul lor. Psihopatologic elementul primordial este reprezentat de tulburarile de constiinta de tip crepuscular, insotita sau nu de o simptomatologie oniric-deliranta. B.P. se defineste si prin faptul ca dureaza de obicei mai mult decit betia alcoolica, frecvent se termina printr-o coma. Amnezia consecuti este obisnuita. B.P. apare fara o legatura prea semnificati cu cantitatea de alcool ingerata, iar, dupa unii autori, are tendinta la repetare cu aceeasi simptomatologie intensa si zgomotoasa. Cu toate ca B.P. se poate manifesta ca un episod unic la o persoana aparent sanatoasa, cel mai frecvent se intilneste pe fondul unei alte suferinte psihice cum ar fi: psihopatia, epilepsia, afectiuni organice cerebrale (ou precadere posttrau-matica), sau in conlescenta unor boli debilitante din punct de vedere fizic. Cele mai caracteristice criterii de diagnostic pot li considerate urmatoarele: 1. Criterii anamnestice, respectiv datele furnizate de apartinatori asupra comportamentului bolnavului in cursul starii de betie, deoarece nu intotdeauna bolnavul este internat in timpul desfasurarii fazei acute, el fiind de multe ori adus in spital in stare de coma. 2. Daca bolnavul este inca in faza de desfasurare a betiei, explorarea fi indreptata asupra tulburarilor de constiinta, iar apoi a comportamentului spontan din care se deduc repercusiunile tulburarii primordiale a constiintei. Cind bolnavul este examinat ulterior (dupa consumarea episodului acut), vom viza reconstituirea faptelor ce s-au petrecut in faza acuta. 3). Analiza fondului psihic care a putut facilita aparitia unei betii patologice se realizeaza prin examen psihic corelat cu examinarea psihologica, examen neurologic, EEG etc. 4. Proba cu alcool este rezerta exclusiv bolnavilor internati in servicii de psihiatrie; ea trebuie aplicata selectiv, nuimai in acele cazuri unde este absolut necesara pentru elucidarea diagnosticului. Aceasta proba se practica prin administrarea i.v. de alcool diluat in solutie glueozata (alcool 95o/0 in fiole de 5 ce. diluat in glucoza 33%). Prin natura tulburarilor psihice din B.P., potentialul infractional al acestei stari este mare, iar actele antisociale sint comise sub influenta tulburarilor de constiinta, dar eu pastrarea capacitatilor de integrare motorie (agitatie confuzi) cit si prin existenta starii onirice halucinator-delirante.