Imposibilitatea bolnavului de a pastra pozitia sezinda, caracterizata printr-o tulburare a actitatii psihomo-torii. A. apartine kineziilor paradoxale din sindroamele extrapi-ramidale, fiind descrisa de Picard in 1924. Este mai frecventa in sindromul extrapiramidal postencefalitic, consecinta a lezarii axului mezodiencefalic si a substantei reticulate a trunchiului cerebral. A. este insotita deseori de unele tulburari psihice cum sint: labilitatea emotionala, aderenta, sugestibilitate etc. In psihopatologie A. apare frecvent dupa un tratament indelungat ou neuiroleptice incisive in doze masive (Lyogen, Majeptil, Ha-loperidol etc) intrind in componenta asa-numitului "sindrom extrapiramidal neuroleptic" descris de J. Delay. A. ca si celelalte simptome extrapiramidale se combate sau, mai bine, se prene in psihiatrie prin administrarea concomitenta de anti-parkinsoniene cu neuroleptice (Romparkin, Diparcol, Artane etc) si de tamina B6.