eSanatos - sanatatea ta e preocuparea noastra!
    Cauta in site
NutritieBoli
                 Home | Creeaza cont nou | Login membri


Tehnica procedeelor de masaj

NAVIGARE RAPIDA: » Pagina principala » GHID MEDICAL » masajul » tehnica procedeelor de masaj

Frictiunile


Dupa netezire, frictiunile sunt procedeele cele mai vechi si mai des folosite in toate formele de masaj.
Daca netezirea este o manea cu actiune specifica asupra pielii si tesuturilor suprficiale, frictiunea se adreseaza indeosebi tesuturilor mai profunde
de sub piele.
Acest procedeu consta din apasarea pielii si a tesuturilor moi subcutanate pe tesuturile profunde sau pe un dur osos, precum si din deplasarea lor in sens circular sau liniar, atat cat le permite elasticitatea proprie. Aceasta mobilizare a tesuturilor nu trebuie sa depaseasca niciodata limita normala, iar presiunea sa nu lezeze tesuturile fine si putin rezistente.
Nu trebuie sa intelegem niciodata prin frictiune o actiune de frecare a pielii si nici nu trebuie sa folosim cuvantul respectiv, pentru ca in masaj nu avem voie sa frecam pielea sau alte tesuturi. Cuvantul "frectie" este de doua ori gresit - o data prin alterarea limbii si a doua oara prin folosirea actiunii


brutale de frecare propriu-zisa.

Frictiunea se executa pe portiuni mici cu fata palmara a degetelor sau cu varfurile lor. Pe portiuni foarte mici se aplica varfurile celor trei degete mijlocii (indicator, mijlociu si inelar). Pe portiuni mai mari se aplica palma intreaga, marginile si radacina mainii, sau pumnul inchis. Pe regiunile foarte mari se lucreaza cu ambele palme si cu degetele intinse.
Pe portiunile mai sensibile frictionam cu partea carnoasa a palmei, de la baza degetului mare (muschii tenari) sau de la baza degetului mic (muschii hipotenari). Pe regiunile mai carnoase si mai putin sensibile frictionam cu fata dorsala a mainilor sau cu nodozitatile degetelor, pumnul fiind inchis.
Pe suprafetele reduse ale corpului, frictiunea se executa cu o singura mana, iar pe cele intinse, cu ambele maini. Cand lucram cu doua maini, frictiunea se executa simultan si simetric, orientand miscarile fie in sens concentric, fie excentric.
Pentru evitarea oboselii, vom alterna mainile, relaxand mana care sta in
repaus.
Dupa intensitatea presiunii, frictiunea poate fi superficiala, medie sau profunda. Dupa forta de patrundere pe care em sa o dam maneelor, degetele sau mainile se aplica pe piele sub un unghi variind intre 30A si 70A - 80A

Se executa miscari circulare intr-un sens si apoi in sensul opus. Mainile efectueaza intotdeauna aceleasi miscari, mai ales cand se maseaza parti simetrice ale corpului.
Pe regiunile sarace in tesuturi moi si mai putin suple, ca in jurul articulatiilor, in lungul ligamentelor si tendoanelor, al spatiilor interosoase si inter-musculare, se executa o frictiune liniara, constand din miscari scurte si ritmice ("de du-te vino").
Cutele de piele si tesutrile se frictioneaza prin manea "in cleste", fiind cuprinse si comprimate intre degetul mare si celelalte degete, sau intre marginile cubitale ale palemlor.
Pe spate, in lungul coloanei vertebrale, se poate aplica in ritm viu o frictiune- ondulata sau in zigzag, mai ales in sens descendent, adica de la ceafa spre regiunea fesiera.
Daca dispunem de un bun simt de adaptare, frictiunea se poate aplica pe orice regiune a corpului, modificandu-se dupa intinderea, grosimea si consistenta tesuturilor. Dupa un numar oarecare de miscari executate pe loc, mana se deplaseaza incet in vecinatatea imediata a locului masat si continua sa prelucreze metodic intreaga regiune sau intregul segment. Nu sunt permise miscari "pe sarite" sau din loc in loc, intrucat nu pot lega intre ele maneele si efectele frictiunii.
Presiunea in frictiune variaza de la un moment la altul si se poate mari sau micsora dupa necesitati in orice moment. O astfel de manea nu poate deveni excesiva si nu vatama pielea sau tesuturile masate.
Cand dorim sa actionam mai puternic si asupra tesuturilor mai profunde, accentuam presiunea maneei, micsorand inclinarea degetelor si a mainii fata de ul regiunii, sau aplicand a doua mana peste cea care lucreaza.
Presiunea si amplitudinea miscarilor de frictiune vor fi la inceput reduse, iar durata lor va fi mai scurta. Pe masura necesitatilor putem accentua apasarea si intinderea maneelor. Este prudent sa potrivim intensitatea maneelor dupa sensibilitatea pielii si a tesuturilor masate. Regiunile sensibile vor fi masate mai cu blandete, cele mai putin sensibile, cu mai multa vigoare.
Regiunile trunchiului se frictioneaza de preferinta in pozitia culcat; pe membre frictiunea se executa mai bine daca sprijinim segmentul pe care em sa-l masam pe un rezistent, la o inaltime potrivita.
Pentru executarea frictiunii nu este nevoie sa folsim mijloace care sa mareasca alunecarea mainilor. in unele cazuri, frictiunea se foloseste totusi pentru a favoriza patrunderea prin piele a unor substante medicamentoase indicate de catre medici.
Efectele frictiunii pot fi explicate in parte prin actiunea mecanica a maneei, dar se produc de fapt mai mult pe cale reflexa. in mod mecanic mobilizam tesuturile moi marindu-le supletea sau redandu-le elasticitatea. Pe cale reflexa obtinem o activare a circulatiei locale, stimularea schimburilor nutritive, incalzirea si uneori inrosirea pielii.
Executata lent si prelung, frictiunea scade sensibilitatea locala, reduce contractura si diminueaza incordarea nervoasa generala. Ritmul viu si miscarile scurte dar viguroase stimuleaza sistemul nervos periferic si central.
Frictiunea este foarte des recomandata in tratamentul sechelelor traumatice sau operatorii, pentru stimularea proceselor de vindecare, prin regenerarea tesuturilor lezate si prin activarea nutriple locale. Prin manee puternice dezagregam formatiile fibroase si grasoase din tesuturi, dislocam infiltratele si depozitele patologice, desprindem si indepartam produsele post inflamatorii si reziduurile seroase sau hemoragice, desfacem aderentele cicatriceale si favorizam dezvoltarea unor tesuturi moi, normale.
In sport, frictiunea este indicata ca manea stimulanta sau calmanta, inainte de probe sau dupa terminarea lor. Este folosita, de asemenea, in tratamentul sechelelor traumatice - dupa contuzii, entorse, intinderi si rupturi de muschi, fascii, tendoane si ligamente, dupa revarsari sau infiltrate seroase ori hemoragice in articulatii si in tesuturile periarticulare.
Frictiunea este foarte apreciata pentru efectele sale multiple si constituie deseori singura manea folosita in masaj.



Alte materiale medicale despre: tehnica procedeelor de masaj

Baterea sau lovirile usoare si ritmice, aplicate pe piele si pe tesuturile moi ale corpului, sunt cele mai intense si mai excitante procedee de masaj. [...]
Doua dintre procedeele ajutatoare ale masajului, foarte des utilizate de catre sportivi, sunt cele cunoscute sub numele de cernut si rulat. Aceste man [...]
Vibratiile constau din miscari oscilatorii ritmice si din presiuni intermitente, executate foarte frecvent si uniform, cu ajutorul mainii sau al unor [...]

Copyright © 2010 - 2024 : eSanatos.com - Reproducerea, chiar si partiala, a materialelor de pe acest site este interzisa!
Informatiile medicale au scop informativ si educational. Ele nu pot inlocui consultul medicului si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale la un medic specialist.
Termeni si conditii -
Confidentialitatea datelor - Contact



Despre tehnica procedeelor de masaj

    Alte sectiuni

    Ai o problema medicala?
    Daca vrei raspunsuri scrie intrebarea mai jos:

    Unde se incadreaza problema medicala?

    Scrie codul din imaginea alaturat

    Vezi toate intrebarile