Manevre secundare de masaj manual

MANEVRE SECUNDARE DE MASAJ MANUAL

In afara manevrelor fundamentale de masaj, mai exista o serie de manevre secundare sau ajutatoare care pot fi utilizate pe langa primele.

a)      Cernutul si rulatul

Cernutul si rulatul sunt manevre de masaj ce pot fi aplicate numai pe anumite parti ale corpului, care au forma cilindrica (membrele superioare si inferioare).

Cernutul se executa cu ambele maini asezate pe partile laterale ale segementului membrului, cu degetele indoite, imprimandu-se partilor moi miscari laterale similare cernutului prin sita.

Rulatul se face cu ambele maini plasate lateral, de o parte si de alta a segmentului membrului, cu degetele intinse, realizandu-se o rulare, a tesuturilor moi, in ambele sensuri, de jur imprejurul regiunii masate.

Aceste procedee se adreseaza in special musculaturii membrelor, avand efecte de relaxare musculara, de descongestionare locala si de imbunatatire a supletii tesuturilor.

Datorita faptului ca se pot executa destul de usor, sunt folosite, indeosebi de sportivi, in automasajul membrelor.

b)      Presiunile

Presiunile constau in apasari pe unele zone ale corpului si se aplica la sfarsitul sedintelor de masaj partial.

Ele se efectueaza cu palmele (pentru regiunea spatelui acestea se aplica de o parte si de alta a coloanei vertebrale, pacientul fiind culcat in decubit ventral - cu fata in jos, cu membrele superioare in extensie, astfel masorul exercitand presiunile cu mai putin efort, folosindu-si greutatea trunchiului in executarea apasarilor asupra zonei de masat).

Procedeul trebuie facut cu atentie, fara variatii bruste de intensitate, evintandu-se provocarea senzatiei de disconfort. In cazul in care apar senzatii dureroase in zona de aplicare, manevra se intrerupe.

Presiunile sunt contraindicate la batrani si copii deoarece exista riscul producerii de acceidente osoase (fisuri).

Presiunile se pot face pe anumite zone de periost, cu o intensitate medie, cu efecte asupra circulatiei din zona masata, care dupa o faza de ischemie trece intr-o faza de hiperemie, precum si efecte asupra ramificatiilor nervoase cu realizarea scaderii sensibilitatii.

c)      Tractiunile si tensiunile

Tractiunile si tensiunile se adreseaza, in special, articulatiilor si tesuturilor periarticulare.

Tractiunea se face cu ambele maini, folosind o priza deasupra articulatiei si una dedesubtul acesteia, tragand in sensul axei longitudinale a segmentului unde se afla articulatia.

Manevra are ca obiectiv realizarea unei intinderi in limitele fiziologice ale diferitelor componente atat ale articulatiei, cat si a elementelor periarticulare, imbunatatindu-se mobilitatea articulara.

Tractiunea se foloseste mai ales pentru articulatiile degetelor.

Pentru membre, manevrele se fac din pozitia culcat pe spate.

La nivelul coloanei cervicale, tractiunea se face din pozitia sezand sau stand, folosind priza pe frunte si pe ceafa, tragand capul in sus.

Pentru trunchi, manevra se efectueaza tot sezan sau stand, cu apucarea subiectului peste brate si tragerea lui in sus, vertical.