Primele marturii in farmacopeea chineza despre utilizarea acestuia ca medicament dateaza din anul 250 i.H., fiind numit "fructul cu mai multe gusturi". Ceea ce este aderat: coaja fructului are un gust dulce, miezul, acru, saminta, amar, iar forma medicamentoasa, sarat.
Exista numeroase legende cu privire la puterea miraculoasa a lamiiului chinezesc. Astfel, vinatorii care plecau in taiga luau intotdeauna cu ei un pumn de fructe tamaduitoare, capabile sa redea in scurt timp energia in cazuri de epuizare fizica.
Infuzia si extractul pe baza de alcool din respectivele fructe confera mai multa agerime zului. Infuzia se bea ca stimulator al sistemului nervos central in cazuri de surmenaj fizic si intelectual, in caz de somnolenta accentuata si de hipotonie.
Absenta reactiilor adverse il plaseaza printre medicamentele cu efect tonifiant deosebit de apreciate. Si totusi, administrarea lui se face conform prescriptiei medicului, cu respectarea stricta a dozei. O supradoza face posibila cresterea exciilitatii sistemelor nervos si cardioscular.
Infuzia se prepara astfel: la 100 g fructe sint necesari 500 ml alcool 95%. Fructele se maruntesc, se pun intr-o sticla, se toarna alcool peste ele, se Iasa la infuzat 8-l0 zile, in conditii de intuneric si la temperatura camerei, se agita din cind in cind. Apoi, infuzia se transfera intr-un recipient de sticla inchis la culoare, fructele se storc, se filtreaza, se pastreaza la intuneric si rece.
Prepararea extractului pe baza de alcool: la 100 g seminte de lamii chinezesc sint necesari 300 ml alcool 70% ; procedura este aceeasi.
Mod de administrare a preparatelor: per os, pe stomacul gol sau la 4 ore dupa mese cite 20-30 picaturi, de 2-3 ori pe zi, timp de 20-25 zile.
Nu se iau in caz de insomnie, hipertensiune arteriala, surescitare nervoasa, afectiuni organice ale sistemului cardioscular.