Sint leziuni inflamatorii in placi care duc la atrofii circumscrise. Se deosebesc mai multe forme clinice:
anetodermia erilematoasa Jadassohn apare mai frecvent la femei intre 2040 de ani, pe trunchi si radacina membrelor, prin pete eritematoase mici, care se maresc ajungind pina la 1030 milimetrii in diametru; centrul lor dene brun, periferia ramine eritematoasa si dupa citeva luni apare o atrofie alba-sidefie, in care degetul patrunde ca intr-o catate. Evolueaza in puseuri, persista indefinit, este rar intilnita;
anefodermj'a eritemato-urticariana Pellizari debuteaii prin pete eritemato-edematoase, urticarienc, mai mari in suprafata, care den dupa un timp atrofice, cu periferia usor reliefata;
anetodermia Schweninger-Buzzi se caracterizeaza prin mici noduli, proeminenti, localizati pe trunchi si membre, care apoi se transforma in leziuni maculoatrofice caracteristice;
anetodermia Alexander in care maculele atrofiate slnt precedate de leziuni buloase (atrofie pemoida).
In etiopatogenia anetodermiilor este incriminat factorul infec-tios, mai ales tuberculoza. Tratamentul se face cu antibiotice, anti-tuberculoase, corticoterapie, endotoxina BCG (Longhin)