Kinnikinnik este numele dat de numeroase popoare aborigene din America de Nord amestecurilor pentru fumat, dintre care unele contin tutun, dar toate contin alte te. Cele mai raspandite dintre ele contin frunze de strugurii-ursului {Arctostaphylos uva-ursi). Se stie ca frunzele acestei te au efecte psihoacti daca sunt mancate sau fumate. Indienii quinault si chinook de sud din nord-stul Pacificului folosesc ambele metode, efectele fiind ameteala si pierderea controlului asupra miscarilor trupului. in alte parti ale Americii de Nord, unii fumatori de kinnikinnik au fost atat de puternic afectati, incat au fost vazuti cazand in foc si ramanand acolo pana cand i-a tarat altcineva de acolo. Numeroase culturi bastinase din Columbia britanica, intre care populatiile salish de pe coasta, salish centrala, kutenai si athapaskan, fumau frunze de strugurii-ursului amestecate uneori cu scoarta de salcie (Salix sp.) sau frunze de tisa (Taxus brevifolia) inainte ca europenii sa introduca tutunul. La indienii flathead din Montana, amestecul de kinnikinnik cu strugurii-ursului era preparat prin uscarea frunzelor intr-un cuptor sau intr-o afumatoare. Acestea se amestecau cu tutun si uneori cu scoarta uscata de sanger american {Cornus stolonifera) sau cu radacini uscate ale altor te. intre alte materiale folosite pentru fumat se numara florile de Achillea lanulosa (ta inrudita cu coada-soricelului) folosite de indienii oijibwa in ceremonii, precum si ta Anaphalis margaritacea, fumata de indienii potawatomi pentru a alunga spiritele rele. Se stie ca indienii nord-americani utilizau peste cincizeci de specii in afara tutunului pentru a-si prepara numeroasele amestecuri pentru fumat. Cum cele mai multe dintre ele nu au fost niciodata analizate sistematic sub aspectul posibililor constituenti psihoactivi, nu e clar ce efecte puteau aa. Utilizarea multora dintre aceste alternati la tutun a incetat, insa unele sunt fumate si in prezent la ceremoniile traditionale.

Surse: Emboden 1976, Hart 1979, Knight 1975, Turner si TayloM972.