Daca in cea mai mare parte a timpului tratamentul depresiei la adolescenta se efectueaza ambulatoriu, in cadrul consultatiilor psihiatrice si psihoterapeutice, putem fi pusi uneori in situatia de a-i propune adolescentului o internare completa. Acest lucru se va intampla mai ales in cazul unei depresii grave, al unei depresii insotite de idei delirante congruente sau nu dispozitiei, al unei dorinte de a muri sau al unor conduite suicidare, cu scopul de a-l proteja pe adolescent de el insusi. Internarea completa este aproape intotdeauna necesara in cadrul unei afectiuni bipolare. Poate fi, de asemenea, necesara in cazul in care se observa unele interactiuni cu medii patogene care pot constitui un factor de intretinere a depresiei.
Aceasta spitalizare va fi cu atat mai eficienta cu cat va putea fi negociata cu tanarul si cu parintii sai si se va inscrie intr-un proiect de ingrijire mai amplu. Chiar si intr-un cadru de relativa urgenta (amenintare suicidara, de exemplu), este de preferat sa amanam cu cateva zile momentul internarii, acest timp rezervat pregatirii permitand acceptarea cu mult mai multa usurinta a cadrului si a constrangerilor ulterioare legate de sederea in spital. O spitalizare de urgenta are intr-adevar sanse mari sa sfarseasca printr-o externare prematura a tanarului, uneori cu acordul parintilor si contrar azului medicilor.
Aceasta spitalizare se va face, de preferinta, intr-o structura psihiatrica specializata pentru adolescenti.
In afara nevoii de a-l proteja pe adolescent de propria persoana si eventual de mediul sau, spitalizarea permite :
- calmarea adolescentului prin intermediul silitatii cadrului in care se afla;
- diminuarea nivelului anxietatii asociat adesea depresiei;
- silirea unei medieri intre tanar si mediul sau.Intr-adevar, in timpul acestei spitalizari este obligatoriu ca, pe langa convorbirile indiduale si eventuala prescriere a unui tratament antidepresiv, sa implicam parintii prin intermediul convorbirilor familiale, al intalnirilor cu echipa terapeutica.
I se propune de asemenea adolescentului sa participe la actitati terapeutice care urmaresc, intre altele, sa-i refaca stima de sine si sa lupte impotriva interiorizarii si abuliei sale.In timpul acestei spitalizari putem fi obligati sa prelungim separarea de familie, apeland la un internat sau la un centru terapeutic pentru a nu-l readuce pe adolescent intr-un mediu care a contribuit la instalarea depresiei sale. Continuarea terapiei se poate face si in cadrul unei internari intr-un spital de zi. Aceste diferite schimbari ale modului de ata pot fi propuse de asemenea in mod direct, fara a mai apela la o spitalizare completa, atunci cand aceasta nu pare a fi necesara.