LM pot afecta parenchimul pulmonar atat prin debutul la acest nil, asa cum se intampla in limfoamele primare pulmonare, cat si prin afectarea pulmonara secundara in cursul evolutiei unui LM cu localizare in alt teritoriu.
Afectarea parenchimului pulmonar este asociata, cel mai adesea, cu afectarea ganglionilor hilari si/sau mediastinali, in ambele grupe de limfoame, dar mai ales in BH. Atunci cand limfomul evolueaza cu adenopatie hilara unilaterala, afectarea parenchimului pulmonar (daca este prezenta) este de aceasi parte. La pacientii tratati pentru un LM, in cursul recaderii de boala, determinarile pulmonare apar frecnt in lipsa afectarii ganglionare mediastinale. in LMNH indeosebi, leziunile pulmonare sau pleurale sunt evidentiate, cel mai adesea, in lipsa adenopatiilor hilare sau mediastinale.
Leziunile pulmonare din cursul LM pot fi:
a bronhovasculare (aparand radiologie sub forma nodulara);
a subpleurale;

a masi sau pneumonice.

Mecanismele prin care plamanul poate fi afectat in cadrul limfoproliferarilor maligne sunt:
a prin extensia bolii de la ganglionii afectati; boala urmeaza traseul limfatic prinzand foliculii de la ramificatia vaselor situate distal in bronhii, bronhiole si pulmonar si in peretii bronsiei intre musculara si cartilaj.
a prin afectarea tesutului limfoid asociat mucoaselor (similar limfoamelor MALT aparute in tubul digestiv); proliferarea tesutului limfoid din mucoasa bronsica apare fie solitar, fie sub forma unor agregate limfoide si justifica etichetarea de afectare extranodala prin modelul de comportare diferit de cel al limfoproliferarilor secundare adenopatiilor.
LM cu punct de plecare pulmonar au o evolutie mai indolenta si raman mai mult timp localizate, recurentele, atunci cand apar, fiind cel mai adesea tardi.
Aspectul leziunilor observate radiologie in cazul LM cu afectare pulmonara este cel de leziuni nodulare, cu sau fara cavitati, adesea cu margini greu delimiile, mai putin dense si mai greu definite decat metastazele pulmonare de la un sarcom sau carcinom. Acest aspect este caracteristic stadiului IV de evolutie al LMNH sau BH netratate, sau in cazul recaderii acestora. Leziunile nodulare sunt unice sau in numar redus. Ele trebuie diferentiate de leziunile pulmonare cavitare sau de leziunile granulomatoase din infectia coccidioidomicozica. Aspectul cel mai putin intalnit al afectarii parenchimatoase pulmonare este infiltrarea interstitiala reprezentand diseminarea bolii de-a lungul cailor limfatice.
Cele mai frecnte LM primare pulmonare sunt limfomul cu celule mici si cel cu celule plasmocitoide. Acest grup include LLC identica histologic cu limfomul limfocitic, are o evolutie blanda si un prognostic favorabil. Limfomul cu celule mari, cand afecteaza plamanul, are o evolutie mai agresiva si rapid progresiva.

Limfoamele cu afectare pleurala si pericardica

Revarsatele pleurale nu sunt intalnite decat in cazuri rare in momentul diagnosticului limfomului (la 7% din bolnavii cu BH si la 10% din cazurile cu LMNH). Instigatiile mai atente pot evidentia insa, intr-un numar mai mare de cazuri, existenta unei mici cantitati de lichid in cavitatea pleurala, mai ales la bolnavii la care boala evolueaza cu masa tumorala mediastinala voluminoasa. Aceste revarsate pleurale considerate de regula benigne sunt produse prin obstructie limfatica si/sau noasa. Obstructia duetului toracic sau a vaselor limfatice abdominale superioare poate duce, ocazional, la aparitia unui chilotorace.
Afectarea pleurei de catre un tesut solid limfomatos poate apare concomitent sau in afara constituirii unei colectii lichidiene pleurale. Aceasta afectare pleurala este explicata prin infiltrarea de boala a tesutului limfoid subpleural si a limfaticelor, cu constituirea unor agregate la acest nil. Placile infiltrati limfomatoase pot apare in orice zona a suprafetei pleurale si frecnt se asociaza cu aparitia de lichid in cavitatea pleurala. Afectarea pleurei in LM poate apare ca simple placi infiltrati, ca noduli mici sau ca o combinare a acestor doua leziuni. De asemenea, afectarea pleurala poate fi insotitoare a unor determinari pulmonare de boala sau poate apare ca izolata. in unele cazuri, afectarea tesutului limfatic subpleural poate fi singura manifestare a recaderii bolii limfoproliferati, desi cel mai adesea in aceste situatii determinarea pleurala este evidentiata in contextul unor multiple alte leziuni ce tradeaza recaderea bolii.
Invadarea pericardului de catre un LM se poate traduce prin constatarea de lichid in cavitatea pericardica, indeosebi in BH sau in LMNH evoluand cu determinari mediastinale voluminoase. Mai frecnt insa sunt prezente leziuni pericardice sub forma unor mase infiltrati, in lipsa unui lichid in cavitatea pericardiaca. in anumite situatii au fost descrise asocieri ale afectarii pericardice cu ale nei ca superioare, cu o simptomatologie de sindrom mediastinal compresiv.

Afectarea peretelui toracic in LM
Afectarea peretelui toracic in LM se produce ca urmare a extensiei directe de la determinarea mediastinala. Ea poate apare ca si manifestare initiala a bolii sau ca o recadere a acesteia si este apreciata cu o incidenta de 6-l0% din cazuri. De la masa tumorala mediastinala, diseminarea bolii inspre structurile peretelui toracic se face prin coafectarea nodulilor mamari interni. Adesea, pot fi prezente mase tumorale limfomatoase in interiorul sau intre muschii pectorali, fara evidentierea unui element de contiguitate cu adenopatia mediastinala sau axilara. Se poate produce si o invadare directa a peretelui toracic in asociere cu determinarile pleurale. Afectarea coloanei rtebrale toracice se produce in urma extensiei bolii de la ganglionii mediastinali. Desi afectarea peretelui toracic este, cel mai adesea (indeosebi in BH), insotita de alte determinari intratoracice, exista si situatii in care aceste determinari lipsesc, fiind prezente insa mase tumorale voluminoase axilare sau la nilul peretelui toracic. Interesarea tesuturilor moi ale peretelui toracic, fara existenta unei adenopatii intratoracice, apare mai frecnt in LMNH, in special in cazul limfomului cu celule mari.

Tratamentul determinarilor peretelui toracic recunoaste recurgerea la poiichimioterapie, radioterapie, iar in unele situatii la proceduri chirurgiucale de inlaturare a unei mase tumorale.