LH se deosebeste de celelalte limfoame prin contrastul care exista intre aspectul microscopic al leziunilor, de cele mai multe ori de tip inflamator si evolutia maligna, similara celorlalte limfoame. De aici si denumirea mult timp utilizata anterior de limfogranulomatoza maligna. Este, de asemenea, caracterizat de prezenta constanta a unei celule gigante cu aspect particular, celula RS, precum si de existenta unor simptome generale, in special a febrei. Importanta sa practica, poate mai mult decat in cazul celorlalte limfoame, este subliniata de faptul ca, intrucat rsta medie a bolnavilor este de 32 de ani, este una din cele mai frecvente boli maligne ale persoanelor tinere, dar, in conditiile unui diagnostic timpuriu si corect, cele mai multe cazuri sunt susceptibile de vindecare. Se utilizeaza de multe ori si denumirea de BH Leziunile intereseaza diferite grupuri limfonodulare, in special nodulii limfatici cervicali, mediastinali si axilari. La femei exista tendinta interesarii predilecte a nodulilor limfatici mediastinali.
Nodulii limfatici interesati sunt de dimensiuni importante, de consistenta, care in functie de gradul de fibroza riaza de la pulpoasa la dura. Pe suprafata de sectiune, in relatie cu tipul microscopic al leziunilor, aspectul este omogen, apare un desen nodular sau se obser focare de necroza. Se poate spune ca, in general, aspectul este mai heterogen decat in limfoamele nehodgkiniene.

Aspecte microscopice caracteristice ale LH Dupa cum s-a mentionat, fata de aspectul de cele mai multe ori omogen al populatiei celulare din limfoamele nehodgkiniene, LH se prezinta microscopic sub forma unor proliferari de celule de forma diversa, constituind un amestec de celule neoplazice si de celule reactive, ultimele reprezentand cea mai mare parte a tesutului tumoral.
Celulele neoplazice sunt reprezentate de celulele multinucleate caracteristice, celulele RS, dar si de unele celule mononucleare, celulele Hodgkin, foarte probabil precursoare ale primelor. Celulele RS au fost mult timp considerate patognomonice pentru LH, dar forme foarte asemanatoare au fost puse in evidenta si in alte conditii patologice. In lipsa lor nu se poate sili diagnosticul de LH.
La microscopul optic apar sub forma unor celule mari, cu diametrul riind intre 15 si 45 de microni, multinucleate, de cele mai multe ori binucleate; in aceasta eventualitate, aspectul similar al celor doi nudei le confera aspectul caracteristic de nudei in oglinda. Nucleii contin nucleoli mari cu aspect de incluzii inconjurate de o aureola clara, realizand aspectul de ochi de bufnita; ei sunt acidofili sau amfofili si se coloreaza intens cu pironina. Nucleii sunt inconjurati de o citoplasma abundenta, amfofila (. 2.3.1., 2.3.2.).
Microscopul electronic a aratat insa ca nucleul celulelor RS este de fapt unic si aspectul multiplu este urmarea unui grad ansat de lobulare sau indentare, care face ca in preparatele obisnuite sa nu mai apara puntile inguste care unesc lobulii si sunt vizibile la microscopul electronic. Cromatina este fie dispusa pe suprafata membranei nucleare, fie uneori aglomerata in forma de gramezi, dand aspectul microscopic de nudei patati.
Nucleoplasma este mai putin densa decat in cazul nucleilor altor celule limfomatoase. in ce priveste nucleolii, ajungand uneori la dimensiunile unor eritrocite, sunt net delimitati si seamana si la microscopul electronic cu o incluzie. in ce priveste citoplasma, aceasta contine un numar important de organite, mitocondrii rotunde sau in forma de bastonas, ribozomi, un corpuscul Golgi evident si, uneori, reticul endoplasmatic.
Fata de aceasta forma tipica de celula RS, cu inalta loare diagnostica, apar si riante prezentand unele deosebiri, intalnite cu predilectie in anumite tipuri microscopice ale bolii.
Forma limfohistiocitara se intalneste mai ales in tipul microscopic de predominanta limfocitara al bolii, in care celulele RS diagnostice sunt rare sau absente. Aceste celule au un nucleu culos, cu cromatina fina, de forma lobulata sau rasucita, cu aspect de floricele de porumb; contin nucleoli multipli dar mici, uneori prezinta mitoze. Prezenta lor in numar mare nu prezinta o semnificatie prognostica evidenta. Seamana cu celulele lacunare, dar spre deosebire de acestea, nu apar aglomerate in gramezi (. 2.3.3.).
Celulele lacunare sunt caracteristice tipului de scleroza nodufara. Sunt celule mari, cu nucleu unic, lobulat, continand nucleoli mici, nu rar multipli. Citoplasma, cu margini bine evidente, este usor acidofila sau clara, apoasa. Raportul nucleo-citoplasmatic este mai mic decat in celula RS tipica, cromatina este mai grosolana. Nucleolii sunt mai mari decat in formele limfohistiocitare. in piesele fixate in formol citoplasma apare retractata in jurul nucleului, producand impresia ca acesta pluteste intr-un spatiu clar sau intr-o lacuna, de unde numele acestei riante. Aspectul lacunar nu mai este evident pe piesele fixate in glutaraldehida, incluse in epon si examinate la microscopul electronic. Aceste obsertii, ca si cele de imunohistochimie, sugereaza ca, de fapt, celulele lacunare reprezinta o rianta a celulelor RS si sunt de natura limfoida. Ele se intalnesc de obicei in gramezi, dar si izolate, in mod caracteristic in formele cu scleroza nodulara. Se pot intalni insa si forme izolate, in scleroza nodulara de obicei, dar si in predominanta limfocitara (. 2.3.4.).
Formele mumificate de celule RS sunt forme limfohistiocitare sau tipice de celule RS degenerate, dispuse izolat sau in gramezi, ultimul aspect fiind foarte sugestiv pentru LH. Aceste celule sunt mari, cu citoplasma eozinofila intunecata si nucleu de aspect picnotic, cu nucleoplasma densa, continand uneori un nucleol vizibil (. 2.3.5.).
Varianta anaplastica de celula RS se intalneste in special in depletia limfocitara. Este o celula mare, de diferite forme, cu nudei polilobati, hipercromi, nu rar bizari, cu cromatina densa si nucleoli evidenti (. 2.3.6.).
Celulele Hodgkin se recunosc prin dimensiunile lor mari, forma ola, cu margini celulare putin evidente si un nucleu mare rotund, culos, delimitat de o membrana evidenta si continand un nucleol mare, acidofil, similar celui din celulele RS. Ele sunt probabil, precursoarele celulelor RS si se intalnesc in toate tipurile microscopice de boala, dar mai ales in formele ansate de depletie limfocitara (. 2.3.7., 2.3.8.).

Natura celulelor RS

Natura celulelor RS este inca o problema susceptibila de discutie. Rappaport (1966) a considerat aceste celule ca provenind din transformarea histiocitelor sau celulelor reticulare din nodulii limfatici, din splina sau din alte tesuturi limfoide. Mai tarziu, Lukes si Buttler (1966), au considerat ca celulele Hodgkin si RS reprezinta etape in transformarea neoplazica a limfocitelor actite, a imunoblastelor, bazandu-se pe punerea in evidenta, prin imunofluorescenta sau imunohistochimie, de imunoglobuline pe suprafata si in interiorul acestor celule. Demonstrarea capacitatii acestor celule de a incorpora prin fagocitoza imunoglobuline a readus in actualitate posibilitatea unei origini histiocitare (Garvin et al., 1974). Aceste obsertii coincid cu cele efectuate pe culturi de tesuturi, care de asemenea demonstreaza capacitatea celulelor RS de a fagocita imunoglobuline de mediu (Kadin et al., 1978), precum si faptul ca produc lizozim. Exista si obsertii care au sugerat ca celulele RS ar proveni din forme particulare de celule reticulare, din celulele dendritice (Curran si Jones, 1977) sau interdigitante (Poppemaetal., 1982).In ultimul timp, o serie de noi obsertii vin sa intareasca sugestiile lui Lukes asupra unei naturi limfoide a celulelor RS. Astfel, antigenele Ki-l si EMA, caracteristice celulelor RS tipice, ca si riantelor lor, pot fi induse si pe suprafata limfocitelor T sau B cand aceste celule sunt stimulate cu fitohemaglutinina, VEB sau alte antigene. Un alt argument asupra naturii limfoide B a celulelor RS sunt cazurile, descrise de Momose et al. (1992) de limfoame cu limfocite mici si celule asemanatoare celulelor RS, transformate ulterior in LH, in care celulele RS continua sa prezinte antigenele CD15 si CD20 caracteristice celulelor B, precum si ARN al VEB.
Sintetizand multiplele obsertii asupra comportarii fenotipice a celulelor RS, Rosai (1996) prezinta urmatorul profil ai acestor celule obtinut pe material inclus in parafina:
a CD15, antigen caracteristic unor populatii de celule T actite, dar si leucocitelor polinucleare, se intalneste in peste 80% din cazuri, and o repartizare paranucleara (In zona corpusculului lui Golgi), dar si difuz citoplasmatica sau la nivelul membranei.
a CD30 (Ki-l), caracteristic celulelor B si T actite, se intalneste in peste 90% din cazuri.
a CD45 RB, prezent in toate leucocitele, se intalneste in mai putin de 10% din cazuri.
a CD45 RO, caracteristic limfocitelor T cu memorie actite, ca si CD43, caracteristic de asemenea limfocitelor T, se regasesc in mai putin de 10% din cazuri.
a CD20, definind limfocitele B, este prezent in 10-20% din cazuri.
a CD40, o proteina prezenta in celulele B, se intalneste in 70% din cazuri.

a CD74 este prezent in 75% din cazuri.

a restina, o structura proteica intalnita in limfomul anaplastic cu celule mari dar nu si in alte forme de LMNH, se regaseste in 80% din cazuri.
a aglutinina extrasa din arahide si lectinele din Bauhinia purpureea de asemenea sunt exprimate de celulele RS in peste 60% din cazuri, in contrast cu absenta lor aproape constanta in celelalte limfoame.
Pe preparate executate prin sectiuni la congelatie, in cele mai multe cazuri, celulele RS reactioneaza cu anticorpii pentru unul sau mai multe antigene pan-T sau pan-B, inclusiv cu reteaua de antigene a lantului beta de receptor T. Se pun in evidenta de asemenea IgG policlonale, reprezentand probabil, dupa cum s-a mentionat, rezultatul fagocitozei. in aproape toate cazurile, celulele RS exprima de asemenea si alte antigene caracteristice limfocitelor actite, HLA-DR, CD25 (receptorul interleukinei 2), Cdw si CD71 (receptorul pentru transferina).
Studiile moleculare n-au fost nici ele concludente. De cele mai multe ori celulele RS au prezentat conuratia celulelor germinate in ce priveste genele ce prescriu lanturile grele si usoare de Ig si receptorii beta de pe celulele T. Au fost insa identificate si 12 cazuri cu celule RS tipice purtatoare ale imunofenotipului celulelor B, prezentand rearanjari ale genelor regiunii riabile de lanturi grele de Ig caracteristice celulelor B. in jumatate din aceste cazuri populatia de celule RS era policlonala, in cealalta jumatate era monoclonala sau mixta (Hummel et al., 1994).
Celule asemanatoare celulelor RS in alte conditii patologice
Dupa ce, mult timp, celulele RS au fost considerate patognomonice pentru LH, celule foarte asemanatoare au fost obserte si in alte conditii patologice, de multe ori benigne. De exemplu, astfel de celule, au fost puse in evidenta in nodulii limfatici ai unor bolnavi de mononucleoza infectioasa (Lukes et ai., 1969), limfadenita postccinala (Hartsock, 1968), toxoplasmoza (Tindle et al., 1973) si chiar in nodulii limfatici sateliti unor organe cu tumori maligne (Strum et al., 1970).
Dupa Dorfman si Warnke (1975), aceste imunoblaste multinucleate se deosebesc de celulele RS in primul rand prin nucieolul bazofil, de forma neregulata si adiacent membranei nucleare, in contrast cu cel acidofil, de forma regulata, cu aureola clara inconjuratoare, cu aspect de incluzie, cu localizare centrala, al celulelor RS. Concomitent, citoplasma , de obicei amfofila si inriabil intens pironinofila a imunoblastelor difera de cea uzual amfofila si inconstant pirininofiia a celulelor RS. Este importanta si aprecierea populatiei celulare inconjuratoare, imunoblaste mononucleate si celule plasmocitoide in leziunile reactive, limfocite si histiocite in LH. in ultima instanta este foarte importanta excluderea existentei unei boli cunoscute prin capacitatea sa de a genera aparitia de celule asemanatoare celulelor RS.

Celulele netumoraleInA ce priveste celulele netumorale intalnite la nivelul leziunilor din LH, se crede ca ele reprezinta reactia organismului fata de celulele neoplazice, celulele RS. intr-ader, microscopic, ele sunt similare celulelor respective intalnite in conditii normate.Cantitatea lor riaza in functie de tipul microscopic al leziunilor. Limfocitele sunt mici, cu nudei rotunzi, prezentand exceptional mitoze. Majoritatea sunt celule T, purtatoare ale antigenului CD4. Raportul dintre celulele CD4 si CD8 se mentine in limite normale. Printre limfocitele mici se intalnesc rar, dar constant, celule limfoide cu caracter blastic.