Blocantele canalelor de calciu au un numar de proprietati farmacologice, care teoretic ar trebui sa confere anumite beneficin pacientilor cu infarct acut de miocard, cum ar fi
reducerea tensiunii arteriale (toate), frecventei cardiace (diltiazem, verapamil, bepridil) si a contractilitatii miocardice (toate), impreuna cu vasodilatatie coronariana(toate). intr-adevar, la modele animale experimentale cu infarct acut de miocard, blocantele canalelor de calciu s-au dovedit capabile sa reduca marimea infarctului, sa creasca fluxul coronarian colateral, sa silizeze celulele miocardice ischemice, sa scada extrasistolele ventriculare. Pe baza acestor proprietati potential benefice si a rezultatelor experimentale promitatoare, blocantele canalelor de calciu au fost utilizate intr-un numar de studii clinice pe pacienti cu infarct de miocard. Rezultatele au fost in general sub.asteptari.
Nifedipina si analogii ei (dihidropiridinele) nu au demonstart nici un beneficiu; in unele studii au existat chiar efecte daunatoare.
Verapamilul si diltiazemul au adus beneficii la pacientii cu infarct acut care nu prezentau semne clinice de
insuficienta cardiaca. La pacientii cu insuficienta cardiaca dupa infarctul de miocard nu s-a observat nici un beneficiu, aceste doua blocante ale canalelor de calciu producand chiar posibile efecte negative. Diltiazemnul s-a dovedit a reduce aparitia anginei insile si a reinfarctizarii la pacientii cu infarct miocardic non Q recent. Blocantele canalelor de calciu sunt benefice atunci cand sunt asociate la belocante in cazul pacientilor cu angina insila dupa
infarctul acut de miocard. In toate aceste studii, blocantele canalelor de calciu au fost administrate la 3-4 zile sau mai mult de la debutul infarctului acut de miocard.
Protocol
1. in general, beta blocantele sunt preferate blocantelor canalelor de calciu in infarctul acut de miocard.
2. Blocantele canalelor de calciu pot fi benefice atunci cand sunt adaugate la terapia beta blocanta la pacientii cu angina insila, cu sau fara un infarct de miocard recent.
3. in legatura cu terapia medicamentoasa cronica dupa un infarct acut de miocard:
a. La pacientii cu infarcte cu unda Q fara insuficienta cardiaca sau disfunctie semnicativa de ventricul stang (F.E. S. >40%), beta blocantele sunt preferate.
b. La pacientii cu infarcte cu unda Q si cu insuficienta cardiaca sau disfunctie semnificativa de ventricul stang (F.E.S. 40%), pot fi utilizate diltiazem, verapamil sau beta blocante.
d. La pacientii cu infarcte miocardice non-Q sau angina insila cu insuficienta cardiaca sau disfunctie semnificativa de ventricul stang (F.E.S.
