Miocardita acuta este o entitate clinica si anatomica definita ca inflamatia tesutului interstitial al miocardului, in general secundara unei agresiuni
virale asociata cu necroza si leziuni degenerative ale miocitelor. Este frecvent diagnosticata la rsta mica intre 2-4 luni de viata.
Clasificarea etiologica:
1. Miocardite infectioase:
a. bacteriene: streptococ beta-hemolitic, stafilococ, pneumococ, bacii difteric, meningococ, Salmonella, leptospiroza;
b. virale: virusurile Coxsackie B|-B6 (cu cardio-tropism foarte accentuat), polio, virusul rujeolei, virusul rubeolei, virusul ricelo-zosterian,
virusul gripal, virusul herpetic, virusul citome-galic, virusul imuno-deficientei umane (HIV);
c. micotice: Aspergillus, Candida, Cryptococus;
d. rickettsiene si spirochete (miocardita sifilitica);
e. parazitare: Toxoplasma gondii, trichinoza, Taenia echinococcus
2. Miocardite prin hipeiasensibilizare: miocardita reumatismala, din bolile de colagen, din glomerulo-nefrite post-infectioase dupa medicamente (peniciline, sulfonamide).
3. Miocardita idiopatica primiti-Fiedler (termen clasic pentru descrierea miocarditelor izolate asociate cu celule gigante).
4. Miocardita din boala Kawasaki, asociata frecvent cu anevrisme ale arterelor coronare.
Manifestarile clinice. Miocarditele acute sunt cauze de
insuficienta cardiaca brutala si severa la
sugar si copilul mic. Diagnosticul pozitiv pleaca de la asocierea urmatoarelor semne si simptome:
Semne generale: febra, astenie, paloare, transpiratie, rsaturi, inapetenta, dispnee, dureri abdominale sau precordiale,
pierdere in greutate (la sugar).
Examenul obiectii aparatului cardio-scular nota:
- cardiomegalie, cu marirea matitatii cardiace si deplasarea socului apexian;
- zgomotele cardiace sunt asurzite (mai ales zgomotul I) si este prezent ritm de galop (semn precoce si foarte important de interesare miocardica);
- suflurile pot lipsi; daca sunt prezente la rf, suflurile de gradul I sau II sunt expresia unei
insuficiente mitrale sau tricuspidiene functionale prin dilatarea cavitatilor si inelului de insertie lvulara;
- tulburarile de ritm pot fi: tahicardie, bradicardie (bloc AV), extrasistole, tahicardie paroxistica, fibrilatie sau flutter, sick
sinus syndromeIn formele severe de miocardita se noteaza in perioada de stare: insuficienta cardiaca gra semnalata de: dispnee cu polipnee, tuse, cianoza, hepatomegalie, turgescenta de jugulare, oligurie, edeme si semne de colaps, puls periferic slab, extremitati reci, timp de recolorare capilara prelungit.
Diagnosticul paraclinic. Radiografia cardiopulmonara noteaza frecvent cardiomegalie globala cu 1CT peste 0,55 la
sugari si peste 0,50 peste 1 an, sau hipertrofie ventriculara stanga.
Transparenta pulmonara poate fi normala sau se noteaza staza venoasa in insuficienta ventriculara stanga. Electrocardiograma specifica pentru cei mai multi autori noteaza: microvoltaj difuz al complexelor QRS in toate deritiile, alungirea interlelor QT, modificari importante de faza terminala cu unde T aplatizate si inversate mai ales in Dl si al, subde-nivelare ST,
tulburari de ritm diverse.
Echocardiografia permite excluderea pericarditei acute si recunoaste asocierea cu ventriculul stang dilatat. Celelalte examene de laborator noteaza leucocitoza cu polinucleoza, cresterea VSH si frecvent a enzimelor GOT si LDH. Identificarea virusurilor implicate in etiologie se poate face prin culturi din secretiile nazofaringiene sau prin determinarea cresterii in dinamica a anticorpilor specifici. Biopsia endomiocardica este esentiala pentru demonstrarea histologica a leziunilor (criteriile Dallas).
Diagnosticul diferential se face de obicei cu pericardita acuta, cardiomiopatii primitive si secundare (inclusiv fibroelastoza), originea anormala a arterelor coronare. La copilul mare este obligatoriu diagnosticul diferential cu miocardita reumatismala. Miocardita complica stadiile finale ale bolii SIDA.
Complicatiile frecvente sunt: soc, sincopa, embolie, fibrilatie ventriculara, fibroelastoza secundara.
Tratamentul fi energic si prelungit, cuprinzand:
Tratamentul insuficientei cardiace cu digitalice de tipul Digoxin, in doxs de 0,02-0,04 mg/kg, doze mai mici decat cele obisnuite (daca se poate cu dozarea nivelului seric de Digoxina). Tratamentul de intretinere fi continuat cel putin 10-l2 saptamani. Cei mai multi autori recomanda o terapie digitalica prelungita intre 12-24 luni, cu urmarirea clinica, ECG si radiologica.In faza acuta poate fi nevoie de oxigenoterapie, reechilibrare hidroelectrolitica si acido-bazica si
diuretic defaza acuta de tip Furosemid l-2mg/kg/24 ore, timp de 4-6 saptamani.
Corticoterapia, desi controversata, cuprinde in faza acuta hemisuccinat de hidrocortizon in doza de 10 mg/kg/24 ore, urmata de terapie cu Prednison 1-2 mg/kg/24 ore timp de 4-6 saptamani.
Monitorizarea echocardiografica indelungata este obligatorie.
