in cadrul rupturilor parenchimatoase, rupturile de rinichi ocupa locul al doilea dupa rupturile de splina. Sunt intalnite mult mai frecvent la baieti, rinichiul drept fiind interesat de doua ori mai mult decat cel stang.
Rupturile de rinichi apar cel mai frecvent in cadrul unor contuzii lomboabdominale. Frecventa si gravitatea lor, in atie cu traumatismele similare de la adult tin de cate particularitati anatomice; parenchimul renal la copil este mai friabil, capsula fibroasa a rinichiului si fascia retrorenala Gerota sunt slab dezvoltate, grasimea perirenala este proportional mult mai redusa ca la adult. Acestia constituie lot atatia factori care fac ca de cele mai multe ori un traumatism de mica importanta sa produca o ruptura renala.

Simptomatologie. Hematuria este semnul major al rupturii renale, dar nu este obligatorie.
Durerea lomboabdominala, impastarea progresi a lojii renale si eontractura lombara, la care se adauga semnele generale de hemoragie interna, orienteaza diagnosticul.
Urografia precoce, efectuata in primele 24-48 de ore de la accident, imediat ce tensiunea arteriala maxima s-a silizat la 90-l00 mm Hg, este cat se poate de utila, permitand silirea sediului leziunilor, intinderea, functia rinichiului traumatizat si starea rinichiului opus. in cazurile neconcludente, urografia trebuie repetata in zilele urmatoare. Ecografia si CT confirma diagnosticul de leziune renala, fiind indispensabile, mai ales in urgenta.
Tratamentul este chirurgical.