Duncan-Jones (1987) a urmarit un esantion de indivizi adulti timp de un an ; folosind tehnicile de modelare structurala, a descoperit ca 70% dintre fluctuatiile depresiei si anxietatii pot fi cel mai bine explicate cu ajutorul unor factori sili, caracteristici fie mediului inconjurator, fie personalitatii individului. Cercetatorul a ajuns la concluzia ca nevroza determina variatia intr-o proportie de 44%, diferenta de 26% fiind justificata de diversi factori sili ai personalitatii sau mediului. Am perfectionat schema de modelare structurala propusa de Duncan-Jones (1987), adaugind nevroza si locul controlului, pentru ca elementele cele doua s-au dovedit a fi, in cadrul studiului coordonat de noi, responsabile pentru 60% dintre variatiile simptomelor de-a lungul celor 16 luni de cercetare (Andrews, 1991 ; ura 2.2). ura 2.2 indica relatia dintre variabila latenta a vulnerabilitatii la boala, masurata aici in functie de nevroza si locul controlului, si variabila latenta a bolii, masurata in functie de persistenta unui diagnostic de nevroza pe toata durata vietii si simptomele de anxietate si depresie inregistrate de patru ori intr-un interval de 16 luni.

Pentru ca cei trei factori ai vulnerabilitatii (anxietatea ca trasatura de personalitate, locul controlului si stilul defensiv) sint intercorelati, trebuie sa existe o intrepatrundere intre domeniile acoperite de fiecare chestionar (Andrews et al., 1989). Pentru a clarifica aceasta ipoteza, am coordonat o analiza genetica multivariata a celor trei factori de vulnerabilitate. Rezultatele sint prezentate in elul 2.1 (pentru analiza completa, Andrews, 1991). Desi fiecare dintre cele trei elemente pare a fi influentat de factori genetici si de mediu specifici, exista totusi o puternica influenta exercitata de factorii genetici si de mediu comuni. Aceasta descoperire confirma ipoteza potrivit careia cele trei elemente sint interconectate - aratind fie ca locul controlului externalizat si stilul defensiimatur sint consecintele nevrozei, fie ca toate aceste variabile reflecta un tipar comun al structurii neurologice.
Am folosit corelatii canonice pentru un grup de adolescenti, pentru a estima importanta relativa a acestor trei factori in determinarea relativa a simptomelor de anxietate si depresie, si am obtinut urmatoarele valori: nevroza 0,6, locul controlului 0,2, stilul defensi0,3 (Andrews et al., 1993a). Rolul acestora in silirea cronicitatii odata ce un pacient este diagnosticat cu o tulburare anxioasa poate fi, desigur, diferit.