Cardiologia nucleara presupune utilizarea in scop diagnostic a unor izotopi radioactivi, care sa aiba anumite proprietati in legatura cu circulatia.
Substantele utilizate sunt izotopi slab radioactivi, care au afinitate particulara pentru anumite celule: fie pentru fibrele miocardice, fie pentru eritrocite.
Introduse in circulatie prin injectare, substantele sunt apoi localizate prin detectarea razelor gamma pe care le emit prin dezintegrarea lor spontana. Un aparat special, camera de scintilatie sau camera gamma, plasat la exteriorul corpului uman, permite captarea radiatiilor emise de organele interne, de exemplu inima. Un calculator cuplat cu camera, transforma radiatiile in imagini: imagini scintigrafice. Exista mai multe tehnici de examinare radioizotopica a inimii si circulatiei.
1) Punerea in evidenta a unor leziuni coronariene se face prin studiul perfuziei miocardice, adica a distributiei sangelului care contine izotopul radioactiv, in diverse parti ale inimii. Se utilizeaza in acest scop Thaliu-TI-201, care se fixeaza in miocardul sanatos.
2) Utilizarea pirofosfatului cu Tecnetiu-Tc-99m, se bazeaza pe faptul ca acest indicator radioactiv este captat selectiv in zonele necrozate, deci in zonele de infarct miocardic.
3) Angiocardiografia izotopica consta in inregistrarea unei serii de imagini ale cavitatilor cardiace dupa injectarea de Te- 99rn, legat de hematiile proprii ale pacientului. Se utilizeaza metoda "de echilibru" si metoda "la prima trecere',
Tehnicile cu izotopi radioactivi sunt utile in mod special in diagnosticul cardiopatiei ischemice si sunt prea putin utile in diagnosticul Cin sine.