Se poate afirma ca ne gasim in stadiul fazei clinice de cetoza, cand continutul total al bioxidului de carbon seric variaza intre 15,1 si 20 miliechivalenti la mie, adica intre 34-45 lume de bioxid de carbon la suta, iar citoacidoza este atunci cand valorile scad sub aceste limite; aceste probleme grave apar atunci cand intervine o complicatie acuta. in aceasta situatie apar glicozuria si hipocalcemia. Chiar si in afara acestor complicatii acute la copilul diabetic sau la diabeticul adult slab, se poate instala cetoacidoza; apare o poliurie accentuata, pierzandu-se mari cantitati de apa, glucoza si elcctroliti, sodiu, cloruri, fosfati, potasiu, magneziu si calciu.
Se instaleaza o hiperactivitate corticosuprarenala inca din faza de inceput a cetozei diabetice. Aceasta neutralizeaza actiunea insulinei, intensificand glicogenoliza si crescand caolismul protidic cu pierderea accentuata de potasiu; se elibereaza cantitati crescute de glucoza care accentueaza hiperglicemia, glicozuria, poliuria si pierderea de electroliti. Se produce o gliconeogeneza din lipide si proteine si un deficit al balantei azotate. in acelasi timp, creste caolismul lipidic. Astfel, acetil coenzima A in exces fata de cantitatile de oxalil-acetat este transformata in corpi cetonici: acid acelilacctic si beta-hidoxibutiric si acetona. Se produce un dezechilibru profund al raportului acido-bazic cu acumularea anionilor (cetone si fosfati anorganici). De asemenea, se produce o acidoza meolica cu tulburarea concentratiei de ioni de hidrogen. Apar o deshidratare si o hemoconcentratie cand la un diabetic apar o glicozurie si o cetonurie intens pozitive. Cand corpii cetonici sanguini depasesc 50 mg% pe mililitru, apare coma diabetica.
Prognosticul comei diabetice depinde de rapiditatea silirii diagnosticului si a inceperii tratamentului. De indata ce diagnosticul a fost silit, se r administra bolnavului supe strecurate sarate.
Bolnavul in coma diabetica are o stare generala grava. Pometii obrazului ii sunt congestionati, este dispneic, halena are miros acetonic, tegumentele sunt uscate, scade tensiunea intraoculara, mai ales in cetoacidoza, ochii se infunda in orbite, buzele sunt uscate, limba prajita si acoperita de un depozit brun-murdar. Faringele este uscat si de culoare carminata. Tensiunea arteriala este scazuta, iar pulsul este rapid si slab.
Temperatura corpului este scazuta, dar, daca apare o infectie, se instaleaza o hipertermie.
Abdomenul este sensibil in epigastru, unde poate aparea o aparare musculara, care, insotindu-se de greturi si varsaturi, se poate confunda cu un abdomen acut chirurgical. Se instaleaza un ileus paralitic. Reflexele osteo-tendinoase devin lente. Bolnavul este inconstient.

Diagnosticul diferential

a. Hipoglicemia. in aceasta situatie, coma se instaleaza rapid, spre deosebire de coma diabetica unde debutul este lent. Tegumentele sunt umede, cu o respiratie normala. Tensiunea arteriala este normala sau crescuta, sensibilitatea abdominala este normala, lipseste glicozuria, glicemia este scazuta.
b. Hemoragiile intracraniene. Desi gasim obisnuit glicozuria, debutul este brusc, bolnavul nu este deshidratat, tensiunea intraoculara normala. Tensiunea arteriala de obicei este crescuta. in lichidul cefalo-rahidian apare o hemoragie macroscopica, glicemia este usor crescuta, in contrast cu gradul de inconstienta; nu exista cctonurie.
c. Coma uremica. Bolnavul prezinta o halena amoniacala, o cardiomegalie, hipertensiune arteriala, glicemia este normala. in contrast cu coma diabetica. Starea de inconstienta, scaderea rezervei alcaline, azotemia si uscaciunea tegumentelor.
Diagnosticul comei diabetice este bun daca bolnavul este tanar, este putin somnolent sau scmiconstient.
Hipotensiunea arteriala nu este prea pronuntata, iar valoarea rezervei alcaline nu scade sub 15 lume de bioxid de carbon la suta.