Stimularea in bradiaritmii, sincopa si alte conditii specifice - terapia de resincronizare cardiaca

Stimularea in bradiaritmii, sincopa si alte conditii specifice

Recomandarile stimularii in bradiaritmii au fost initial bazate pe o cercetare extinsa in literatura, pentru obtinerea unor concluzii bazate pe do. Acolo unde datele din literatura lipsesc, mai ales referitor la afectiunile in care nici o alta terapie nu poate substitui stimularea cardiaca, recomandarile se bazeaza pe 434g64e consensul specialistilor. Ghidurile urmatoare fac referire la pacientii care au tulburari permanente si ireversibile ale sistemului de generare si conducere a stimului electric cardiac. Textul care urmeaza se referira la faptul ca decizia de imt depinde de judecata corecta a medicului care trebuie sa determine daca afectarea este permanenta si ireversibila.

Cand situatia este considerata a fi total reversibila, de exemplu, in cazul efectelor medicamentelor (intoxicatie digitalica), al tulburarilor electrolitice, sau cel mai probabil reversibila, cum ar fi inflamatia sau boala cardiaca ischemica, bradiaritmia trebuie tratata initial fara imtarea permanenta a unui dispozitiv. Desigur, in practica de zi cu zi, natura tulburarilor de ritm si conducere este adesea ambigua si reversibilitatea afectiunii este neclara.

Asa cum este mentionat mai sus, scopul acestor ghiduri este utilizarea adecvata a stimulatoarelor la pacientii cu bradiaritmii. De sigur, activitatea comitetului ar fi incompleta daca s-ar limita doar la recomandarile privind indicatiile stimularii si nu ar include consideratiile stimularii specifice fiecarui caz. A fost considerat esential sa se discute si modurile de stimulare pentru fiecare situatie.

Pe de alta parte, comitetul a decis ca documentul nu trebuie sa includa recomandari referitoare la alegerea sondelor de stimulare, extragerea sau inlocuirea lor. Aceste aspecte urmeaza a fi acoperite de documente ulterioare ale EHRA.

Terapia de resincronizare cardiaca

Stimularea cardiaca vazuta ca o terapie complementara pentru insuficienta cardiaca a inceput sa fie subiectul cercetarilor stiintifice inca de la inceputul anilor 1990. Prima modalitate de stimulare examinata a fost cea bicamerala cu interval atrioventricular (AV) scurt, la pacientii cu insuficienta cardiaca dar fara indicatii clasice de stimulare. Primele studii in aceste cazuri au evidentiat rezultate promitatoare. S-au obtinut ameliorari acute si pe termen scurt prin optimizarea umplerii ventriculare stangi si reducerea regurgitarii mitrale pre-sistolice. Din pacate, rezultatele initiale nu au fost confirmate de studiile urmatoare si sperantele intiale legate de stimularea bicamerala cu interval AV scurt la pacientii cu insuficienta cardiaca nu au fost confirmate.

In contrast, stimularea atrio-biventriculara la pacientii cu insuficienta cardiaca simptomatica si tulburari de conducere intra- sau interventriculara s-a dovedit a fi benefica. In ultimul deceniu, s-au efectuat studii ce au stabilit o baza teoretica pentru aceasta noua terapie si au ajuns la anumite concluzii privind importanta resincronizarii, avand ca urmare imbunatatirea simptomelor, morbiditatii si a mortalitatii la acesti pacienti.

Acest document prezinta recomandarile comitetului privind indicatiile terapiei de resincronizare cardiaca bazate pe cele mai recente studii.