eSanatos - sanatatea ta e preocuparea noastra!
    Cauta in site
Nutritie Boli
                 Home | Creeaza cont nou | Login membri

Anatomie

NAVIGARE RAPIDA: » Pagaina principala » ANATOMIE

Analizatorul vizual: globul ocular

Trimite pe messenger Versiune pentru tiparire


Advertisements

ANALIZATORUL VIZUAL

Analizatorul vizual receptioneaza, conduce si analizeaza stimulii

luminosi de la distanta, permitand organismului sa reactioneze adecvat

la cele mai diverse situatii care apar in mediul inconjurator. Impreuna

cu analizatorul chinestezic si acusticovestibular, participa la orientarea

organismului in spatiu si la mentinerea echilibrului. Receptioneaza o

cantitate impresionanta de informatii din mediul exterior, jucand un rol

important in mentinerea si cresterea tonusului activitatii scoartei cere-

brale.

Analizatorul vizual are segmentul periferic (retina) situat in ochi.

Ochiul sau organul vederii este format din globul ocular si din anexele

sale (de protectie, de miscare, glandulare).

1. GLOBUL OCULAR

Globul ocular (bulbus oculi) este alcatuit din trei tunici suprapuse

concentric, formand peretele globului ocular si din mediile transparente.

Cele trei tunici sunt: tunica externa, fibroasa; tunica mijlocie, vasculara

si tunica interna, nervoasa, fotosensibila.

1.1. Tunica fibroasa

Tunica fibroasa are doua portiuni: o portiune orala, transpa-

renta – corneea, si o portiune aborala, sclerotica, mult mai in-

tinsa, cu rol de sustinere si de protectie. Intre cele doua portiuni se inter-

pune o zona de tranzitie, denumita limb (limbus) sclerocorneean. La ani-

malele de ferma, corneea ocupa 17 - 30 % din suprafata globului ocular,

in timp ce la animalele nocturne apare mai intinsa, ajungand pana la

35 %.

Corneea apare ca o lentila convex-concava, complet lipsita de vase

sangvine, prezentand variati ale grosimii (0,56 - 1,00 mm) de la o specie la

alta. La bovine, canide, felide si suine, corneea apare mai groasa in centru

decat la periferie, in timp ce la cabaline este invers.

In structura corneei intra cinci straturi, dintre care doua anterioare,

de origine ectodermica (epiteliul anterior si membrana bazala anterioara)

si trei posterioare, de origine mezodermica (substanta proprie, membrana

bazala si epiteliul posterior).

Epiteliul anterior are 4 - 12 randuri de celule, fiind un epiteliu stra-

tificat pavimentos moale. Desi este expus intermitent contactului cu

aerul atmosferic, nu se cheratinizeaza, fiind umezit continuu de pelicula

de lacrimi. Celulele epiteliale stabilesc intre ele jonctiuni prin interdigi-

tatii si numerosi desmozomi, formand un strat generator, un strat inter-

mediar si unul superficial. Stratul generator este bogat in glicogen. Ce-

lulele epiteliului corneean contin numeroase microfilamente, putin re-

ticul endoplasmic rugos si un complex Golgi redus. Cu cat devin mai

superficiale, se aplatizeaza. Celulele stratului superficial prezinta nume-

rosi microvili care au probabil rolul sa retina pelicula de lacrimi pe

suprafata corneei. Epiteliul anterior este bogat inervat de numeroase

terminatii libere, care stabilesc contacte cu celulele epiteliale, actionand

ca receptori ai durerii.

Capacitatea regenerativa a epiteliului anterior este remarcabila, asi-

gurand o refacere rapida a leziunilor. Exista diferente interspecifice

legate de sensibilitatea corneei la injurii si rapiditatea fenomenelor re-

paratorii, in timpul carora se produce o vascularizare a corneei. La rume-

gatoare, corneea este putin sensibila la injurii si se cicatrizeaza rapid.

Corneea felidelor se cicatrizeaza lent, chiar si dupa o minima scarificare.

La canide se instaleaza o neovascularizare intensa, urmata de o cica-

trizare rapida. Corneea de la cabaline este cea mai sensibila, reactio-

neaza sever la impulsuri si se cicatrizeaza lent.

Membrana bazala anterioara este formata din lamina densa si lamina re-

ticularis, ce cuprinde o retea neregulata de fibre reticulare. Dupa Dellmann si Collier- 1987, membrana bazala anterioara nu trebuie

confundata cu lama limitata anterioara (membrana Bowmann), ce

reprezinta o modificare a stratului superficial al substantei proprii.

Substanta proprie (substantia propria), stroma sau “dermul” cor-

neei este un tesut conjunctiv fibro-lamelar, ce cuprinde circa 100 de lamele

(la felide) sau straturi de fibre de colagen, paralele cu suprafata corneei.

In interiorul unei lamele, fibrele de colagen sunt paralele intre ele, dar

in lamelele invecinate au directii diferite. Legatura dintre fibrele unei

lamele si dintre lamele se realizeaza printr-o substanta fundamentala

redusa cantitativ, ce contine glicozaminoglicani sulfatati (condroitin sul-

fat, keratan sulfat, acid hialuronic). Aceasta substanta asigura transpa-

renta corneei prin mentinerea unui grad optim de hidratare, cunoscut

fiind ca o crestere a cantitatii de apa produce opacifierea corneei. Tot-

odata, impiedica vascularizarea corneei in conditii normale.

Intre lamele sunt prezente fibroblaste, cu aspect stelat, cu putina

citoplasma si putine prelungiri ce vin in contact unele cu altele. Spre

limbul sclerocorneean sunt prezente si histiocite, iar numai ocazional

fibre elastice.

Membrana bazala posterioara apare ca o structura subtire, PAS-po-

zitiva, mai retractila si mai fragila decat membrana anterioara. Ultra-

structural, apare formata din fibrile de colagen, lipsite de periodicitatea

caracteristica, dispuse in arii hexagonale regulate. Membranele bazale

se pot regenera pe seama epiteliilor (anterior si posterior).

Sclerotica. In structura scleroticii se disting trei straturi: episclera,

substata proprie si lamina fusca. Episclera este stratul exterior, format

din tesut conjunctiv elastic - lax, cu numeroase vase de sange. Sub-

stanta (tesutul) propriu este format din tesut conjunctiv dens, sarac in

elemente elastice si vase proprii. Fasciculele de fibre elastice sunt dispuse

longitudinal, paralel cu suprafata globului, dar se intretes strans si se

dispun circular la nivelul limbului sclerocorneean si in jurul nervului op-

tic. Lamina fusca este stratul intern, de tranzitie spre coroida, in care

predomina fibrele elastice, fibroblastele si melanocitele.

Pe sclerotica se insera muschii oculomotori ale caror fibre tendinoase

se intretes cu fibrele sclerale. Sarac vascularizata, sclerotica este perfo-

rata de vase de tranzit, fiind aparent lipsita de capilare limfatice, dar

prezentand spatii limfatice. Este inervata de fibre mielinice si amieli-

nice, ce se termina in organe asemanatoare cu fusurile neurotendinoase.

In grosimea scleroticii s-au semnalat si celule ganglionare. La batracieni,

sclerotica eate formata din tesut cartilaginos, la pasari din tesut carti-

laginos hialin care se poate osifica la adulte, iar la reptile din tesut osos.

La pasari, in apropierea corneei, se structureaza un inel cartilaginos cra-

nial (care se osifica la speciile rapitoare, inel care preia functia de sprijin

si protectie a orbitei). Un inel scleral caudal, cartilaginos, inconjoara

total sau partial nervul optic.

Limbul sclerocorneean (limbus) reprezinta zona de trecere dintre

cornee si sclerotica. Epiteliul anterior ai corneei se continua cu epiteliul

conjunctival, care se sprijina pe un tesut conjunctiv lax. Substanta pro-

prie a corneei se continua cu substanta proprie a scleroticii. Lamele de

fibre colagene se asociaza cu fibre elastice si se continua cu fibrele ecua-

toriale ale scleroticii. La nivelul contactului cu marginea ciliara a irisu-

lui, membrana bazala posterioara se desface intr-un sistem de lamele

care se anastomozeaza cu fibrele conjunctivo-elastice din stroma irisului,

formand ligamentul pectinat (ligamentum pectinatum) al irisului, foarte

dezvoltat la bovine si cabaline. Intre fibrele ligamentului pectinat se

delimiteaza o serie de spatii intercamunicante (Fontana), ce se deschid

printr-o serie de orificii in camera anterioara. Spatiile intercomunicante

sunt captusite cu un endoteliu, aflat in continuitate cu endoteliul camerei

anterioare si al sinusulu si venos scleral. In grosimea limbului se gaseste o bo-

gata retea vasculara ce formeaza un inel vascular prericorneean, care asigura

prin difuziune nutritia corneei.

Canalul Schlemm, prezent la om, este un spatiu triunghiular neregulat,

tapetat de endoteliu, situat in marginea posterioara a limbului, adiacent

unghiului iridocorneean (spatium anguli iridocornealis). Intre canal si

camera anterioara se interpune o retea de fine trabecule conjunctive

(reticulum trabeculare), tapetate cu celule endoteliale. Umoarea apoasa

este “filtrata” prin aceste spatii intertrabeculare inainte de a ajunge in

canalul Schlemm. Nu exista comunicatii directe intre spatiile trabecu-

lare, incat resorbtia umoarei apoase se realizeaza prin dializa, umoarea

trecand prin cele doua straturi endoteliale si tesutul conjunctiv dintre

ele. Perturbarea resorbtiei produce glaucomul, in urma cresterii presiunii

intraoculare. Canalul Schlemm dreneaza umoarea apoasa prin canale

in sistemul venos episcleral, datorita unui gradient de presiune ce

impiedica refluxul in canal. Acest canal nu exista la animalele domestice.

1.2. Tunica mijlocie

Tunica mijlocie a globului ocular, tunica vasculara (tunica vasculosa

bulbi) sau tractusul uveal (uvea) are trei portiuni: coroida, corpii ci-

liari si irisul.

Coroida (choroidea) reprezinta segmentul aboral al tractusu-

lui uveal, aparand ca o membrana conjunctivo-vasculasa si pigmentara,

interpusa intre sclerotica si retina vizuala. In structura coroidei se dis-

ting patru straturi: epicoroida, stratul vascular, stratul coriocapilar si

membrana bazala.

Epicoroida sau supracoroida (lamina suprachoroidea) este stratul cel

mai extern, care se confunda practic cu lamina fusca a scleroticii. Epi-

coroida este formata din fibre de colagen si elastice dispuse in lamele

reticulare. Fascicule de fibre de colagen se desprind indreptandu-se

spre sclerotica si continuandu-se in aceasta. Intre aceste fibre se deli-

miteaza numeroase spatii pericoroidale, care impreuna cu lacunele inter-

comunicante ale epicoroidei sunt umplute cu lichid cerebro-spinal. Po-

pulatia celulara a coroidei cuprinde fibroblaste, numeroase melanocite si

ocazional macrofage.

Stratul vascular cuprinde numeroase artere si vene. Venele au pereti

subtiri si sunt foarte numeroase, cele mai mari fiind situate extern, iar

cele mijlocii, intern. Venele au traiect puternic spiralat, fiind vorticoase.

Arterele sunt mai putin numeroase, mai mici, situate profund si au un

perete muscular evident. Tesutul conjunctiv din stratul vascular este

format din lamele conjunctive, fibre elastice, rare leiocite si numeroase

melanocite, ramificate si anastomozate.

Stratul coriocapilar (lamina chroidocapilaris) este format dintr-o

retea de capilare largi (cu lumenul intre 10 - 15 mm), dispusa intr-un

singur . Asigura nutritia coroidei. In jurul regiunii maculare, capila-

rele sunt foarte largi si realizeaza numeroase anastomoze venoase. Printre

capilare se gasesc fibre de colagen, elastice, si numeroase celule conjunc-

tive .

Capilarele prezinta un epiteliu fenestrat, iar nucleii celulelor endo-

teliale si ai pericitelor sunt dispersati numai pe fata externa a stratului,

incat peretele capilar fuzioneaza cu membrana bazala a epiteliului pig-

mentar al retinei, favorizand schimburile cu aceasta.

Complexul bazal (complexus basalis) sau membrana bazala (Briich)

delimiteaza coroida de retina. Variaza ca dezvoltare si grosime de la o

specie la alta. Atunci cand este complet dezvoltat, complexul bazal

cuprinde cinci structuri: membrana bazala a epiteliului pigmentar al

retinei; o lama interna de natura colagena; un strat elastic; o lama

colagena externa; membrana bazala a stratului corio-capilar. In regiunea

tapetului lucid, complexul bazal este format numai din fuzionarea celor

doua membrane bazale, lipsind celelalte straturi.

Tapetul lucid (tapetum lucidum), prezent la carnivore, rumegatoare

si ecvine, este un strat zonal al coroidei, care reflecta lumina, permitand

o imbunatatire a perceptiei optice in lumina slaba. Ocupa jumatatea

dorso-laterala a fundului de ochi, fiind dispus intre stratul coriocapilar

si stratul vascular al coroidei. Lipseste la hominide, suine si pasari.

Forma, marimea, culoarea, intinderea si structura variaza de la o specie

la alta.

- La ierbivore (rumegatoare, ecvine), tapetul este fibros (tapetum fi-

brosum), fiind constituit dintr-o intretaiere de fibre conjunctive, irizate,

cu traiect sinuos si putine fibroblaste, leiocite si melanocite. Fibrele de

colagen sunt intretesute dens, fiind dispuse paralel cu suprafata retinei.

- La carnivore, tapetul este celular (tapetum cellulosum), fiind for-

mat din mai multe straturi de fibroblaste poligonale, aplatizate, incar-

cate cu o mare cantitate de zinc. La feline, celulele tapetale contin si o

mare cantitate de riboflavine. Numarul de straturi de celule tapetale

este mai mare in zona centrala, ajungand la 15 straturi la canide si 35

de straturi la felide, descrescand la un singur strat la periferie. Celulele fie-

carui strat sunt dispuse in tandem, iar axul lor longitudinal este paralel

cu retina. Straturile succesive ale tapetului apar delimitate intre ele

prin fibre de colagen, elastice si capilare. In citoplasma celulelor tape-

tului se intalnesc numerosi melanozomi modificati, cu aspect fibrilar,

paraleli cu suprafata retinei. Melanozomii contin mult zinc, care con-

tribuie la reflectia luminii. Reflectia luminii se datoreste orientarii spa-

tiale a melanozomilor sau a fibrelor colagene la ierbivore. Stratul epite-

lial al retinei care acopera tapetul este nepigmentat, fapt ce permite

observarea relativa usoara a tapetului.

- La pasari, coroida este foarte pigmentata, iar tapetul lucid lip-

seste. De pe coroida, la nivelul papilei, se detaseaza spre camera interi-

oara o vilozitate corio-capilara, ce contine celule pigmentare si nevro-

glii, denumite pieptene (pecten), cu aspect de pana, prezentand o lama

centrala si pliuri secundare. Pectenul apare mai dezvoltat la pasarile

rapitoare diurne si la gasca.

Arterele coroidei se ramifica intens, realizand reteaua coriocapilara,

din care se desprind venele.

Inervatia coroidei cuprinde filete nervoase vasomotorii, care formeaza

plexuri in epicoroida si stratul vascular. Se pot intalni si neuronii gan-

glionari, implicati in inervatia vegetativa a vaselor.

Rolul coroidei consta in asigurarea nutritiei retinei, in mentinerea

si reglarea presiunii intraoculare, in realizarea camerei obscure a glo-

bului ocular.

Corpul ciliar (corpus ciliare) reprezinta continuarea in

sens oral a coroidei, fiind situat intre coroida si iris. Pe o sectiune longi-

tudinala prin globul ocular, corpul ciliar apare triunghiular, cu baza ori-

entata spre camera anterioara si iris, iar cu varful triunghiului spre co-

roida. Organizarea morfologica a corpului ciliar reprezinta o adaptare

functionala a coroidei in sensul ca muschiul ciliar inlocuieste epicoroida,

lipseste stratul corio-capilar si apar procesele ciliare. Ca atare, corpul

ciliar este format din muschiul ciliar si procesele ciliare.

Muschiul ciliar (musculus ciliaris) este constituit din fibre musculare

netede, dispuse in trei grupe diferit orientate: fibre meridionale, fibre

radiale si fibre circulare. La pasari este format din fibre musculare striate

- Fibrele meridionale sau longitudinale, cele mai externe, se intind

de la cornee spre coroida, inserandu-se prin tendoane pe complexul bazal

al coroidei si actionand ca tensor al coroidei. La suine, fibrele meridio-

nale predomina in zona temporala a globului ocular. La alte specii de

mamifere formeaza aproape in intregime portiunea posterioara a mus-

chiului ciliar. La carnivore, practic tot corpul ciliar este format din fibre

rneridionale.

-Fibrele radiale (fibrae radiales) se desprind de pe radacina iri-

sului, dispersandu-se in evantai spre fata interna a corpului ciliar. Fi-

brele circulare sunt mai putin numeroase. Predomina in zona nazala a

corpului ciliar, unde la suine sunt singurele fibre existente.

In general, la animalele domestice, muschii ciliari nu sunt bine dez-

voltati, incat posibilitatile de acomodare ale cristalinului sunt relativ re-

duse.

Muschiul ciliar este inervat de fibre vegetative provenite din gangli-

onul ciliar.

Procesele ciliare sunt structuri secretorii, cu aspect de cute meridio-

nale, care se intind de la nivelul orei serrata pana in apropierea bazei iri-

sului, unde se termina brusc. Sunt formate din ghemuri vasculare venoase

si capilare mari, cuprinse intr-o stroma conjunctiva bogata in fibre

elastice. Procesele ciliare sunt tapetate de retina oarba, reprezentata de

un epiteliu bistratificat, dispus pe o membrana bazala aflata in continuarea

complexului bazal al coroidei. Epiteliul proceselor ciliare prezinta un strat

epitelial extern, pigmentat, aflat in prelungirea epiteliului pigmentar al

retinei, si un strat epitelial intern, nepigmentat.

Stratul epitelial extern, pigmentat, este constituit din celule cuboidale

intens pigmentate, care prezinta invaginatii ale plasmalemei bazale. Su-

prafata opusa polului bazal stabileste interdigitatii si complexe jonctio-

nale cu celulele stratului intern, nepigmentat.

Stratul epitelial intern, nepigmentat, este format din celule cubice sau

prismatice, sprijinite pe o membrana bazala ce continua membrana li-

mitanta interna a retinei. Polul bazal al celulelor din acest strat, orientat

spre camera posterioara, prezinta numeroase invaginatii plasmalemale

profunde, asociate cu mitocondrii. In citoplasma este prezent un reticul

endoplasmic rugos bine dezvoltat si un complex Golgi evident. Celulele

din acest strat stabilesc jonctiuni gap atat intre ele, cat si cu polul api-

cal al celulelor din stratul pigmentar. Umoarea apoasa reprezinta un pro-

dus de filtrare a plasmei sangvine din capilare, produs care este trans-

portat transepitelial in camera posterioara cu ajutorul jonctiunilor gap.

Celulele epiteliului nepigmentat dau nastere unor fibre zonulare care

se insera pe membrana bazala.

La cabaline si rumegatoare, procesele ciliare sunt lungi, incat devin

vizibile la marginea dorsala a pupilei formand “funinginea”.

Irisul (iris) reprezinta segmentul cel mai anterior al tractu-

sului uveal, avand aspectul unei diafragme circulare, ce delimiteaza un

orificiu central, pupila. Prin pozitia sa, irisul imparte timentul

anterior al globului ocular in doua camere, anterioara si posterioara, care

comunica intre ele prin pupila.

Irisul prezinta o structura complexa, fiind format din cinci straturi,

dintre care primele doua straturi reprezinta o continuare a coroidei, in

timp ce ultimele doua, posterioare, reprezinta o continuare a retinei

oarbe, ce acopera corpul ciliar. Stratul mijlociu are origine dubla, stroma

provenind din coroida, iar sfincterul peripupilar din elementele retinei.

Cele cinci straturi sunt: epiteliul anterior, stratul avascular, stratul vas-

cular, stratul muscular si epiteliul posterior.

Epiteliul anterior reprezinta prelungirea endoteliului posterior al

corneei, aparand simplu, pavimentos, discontinuu la adult, dar continuu

la foetus si nou-nascut. Este format din fibroblaste mari, poligonale si

melanocite. Prin discontinuitatile epiteliului anterior se stabilesc comuni-

cari intre camera anterioara si spatiile lacunare din iris, iar la nivelul mar-

ginii pupilare, se patrunde in cripte ce ajung in stroma.

Stratul limitant anterior reprezinta stratul avascular al stromei iri-

sului, asemanandu-se cu structura laminei fusca. Este format din fibre

colagene si un numar mare de celule pigmentare, fiind totodata bogat

in proteoglicani. Acest strat conduce la determinarea culorii ochilor. Cu-

loarea ochilor este dependenta de grosimea stratului limitant anterior, de

numarul celulelor melanofore, de gradul lor de pigmentare si de epite-

liul posterior pigmentat. Atunci cand stratul limitant este subtire si nu-

marul melanoforelor este mic, lumina este reflectata de melanina din

epiteliul posterior, obtinandu-se o culoare albastra. O stroma mai densa

cu un mare numar de celule pigmentare, confera irisului o culoare cenu-

sie. Culoarea neagra sau bruna este determinata de un strat limitant ante-

tior gros si de un numar mare de melanocite. Pigmentatia irisului apare

caracteristica la diferite specii de animale domestice. La canide domina

culoarea bruna, cu doua tonuri, realizandu-se o heterocromie iriana. La

cabaline, irisul prezinta o singura culoare sau o mixtura de culori, cu

zonari pigmentare. La ungulate, irisul se caracterizeaza printr-o distri-

buire relativ uniforma a pigmentului. Hiperpigmentarile irisului pot su-

gera inflamatii cronice, hipopigmentarea aparand la animalele albinotice.

Stratul mijlociu, stratul vascular sau stroma irisului, intens pigmentat

si vascularizat, contine fibre de colagen si elastice, dispuse circular, ra-

diar sau in arcade. In acest strat sunt cuprinse arterele iriene, care pro-

vin dintr-un cerc arterial major, dispus la periferie. Un mic cerc vas-

cular peripupilar cuprinde o vena, rezultata din confluarea capilarelor

emise de arterele iriene. In iris nu exista vase limfatice, ci numai lacune

ce contin limfa.

Tot in grosimea stromei se gasesc fibre musculare netede circulare,

care formeaza sfincterul irisului, inervat de parasimpatic. La pasari, acest

muschi este striat. Stroma iriana mai contine fibroblaste, mastocite,

histiocite si numeroase melanocite. La pesti, celulele conjunctive ale stro-

mei prezinta o structura fibrilara sau contin criste aciculare de guanina,

care confera irisului un luciu metalic caracteristic.

Stratul muschiului dilator al pupilei este format din celule mioepite-

liale provenite din modificarea unor elemente celulare din retina. Fibrele

musculare din iris se intersecteaza unele cu altele in unghiuri ascutite

cu diferite valori, pe marginea laterala si mediala a pupilei, la animalele

cu pupila ovala sau pe marginea dorsala si ventrala la animalele cu fanta

pupilara orientata vertical. Fibrele musculare din iris primesc o dubla

inervatie, orto si parasimpatica.In acest fel, irisul actioneaza ca un dia-

fragm care regleaza cantitatea de lumina ce ajunge pe retina si participa

la corectia aberantei de sfericitate.

Epiteliul posterior, bistratificat, continua epiteliul corpului ciliar si

pe cel pigmentar al retinei, prezentand un strat anterior (sau extern) si

un strat posterior (sau intern). Stratul anterior continua stratul cores-

pondent din epiteliul corpului ciliar si participa la formarea muschiului

dilatator al pupilei, prin modificarea celulelor componente. Astfel, por-

tiunea bazala a celulelor epiteliale se alungeste, se ramifica si se cuteaza,

capatand caracteristici ale miocitelor. Portiunea apicala isi pastreaza

aspectele structurale tipice ale celulelor epiteliului pigmentar, de unde

denumirea de miopigmentocite. Muschiul dilatator al pupilei este inervat

de ortosimpatic.

Nervii irisului sunt in majoritate fibre para- si ortosimpatice, ce ac-

tioneaza asupra fibrelor musculare din iris. Exista, de asemenea, fibre

senzitive pe fata anterioara si fibre vasomotoare.

Unghiul iridian sau iridocorneean (angulus iridocornealis) corespunde

periferiei camerei anterioare, fiind delimitat intre fata posterioara a cor-

neei si fata anterioara a irisului. La nivelul lui, endoteliul corneean se

continua cu epiteliul anterior al irisului. Unghiul iridian prezinta o im-

portanta functionala deosebita pentru circulatia si absorbtia umoarei

apoase. La nivelul unghiului iridian exista o retea complicata de tra-

becule ce delimiteaza intre ele spatiile unghiului (Fontana). Trabeculele

sunt formate din fibre de colagen, fibroblaste si melanocite, fiind in-

velite de celule endoteliale. Inspre camera anterioara, trabeculele for-

meaza ligamentul pectinat care ataseaza irisul la circumferinta interna

a corneei. Prin spatiile Fontana circula umoarea apoasa care este pre-

luata din camera anterioara si drenata prin vene colectoare in plexul

venos scleral, la animalele domestice neexistand sinus venos scleral

(canal Schlemm).

1.3. Tunica interna

Tunica interna (tunica sensoria bulbi) sau retina are origine ner-

voasa (diencefalica), prezentand o portiune vizuala, fotosensibila, si-

tuata posterior si ocupand 5/6 din circumferinta tunicii, si o portiune

oarba, lipsita de elemente fotosensibile, ce tapeteaza corpul ciliar si iri-

sul. Zona de trecere dintre aceste doua segmente se numeste ora serrata.

In timpul dezvoltarii embrionare a culelor optice se produce o

invaginare a acestora, astfel incat in fiecare cula se formeaza doua stra-

turi: un strat intern din care se vor diferentia elementele nervoase ale

retinei si un strat extern, care va genera epiteliul pigmentar al retinei

ce va ajunge in contact intim cu coroida.

Retina vizuala sau optica (pars optica retinae). Are o grosime care

se micsoreaza dinapoi inainte de la 350 µm in vecinatatea papilei op-

tice, la 150 µm in apropiere de ora serrata. Este formata din zece straturi

de celule, din care unul singur, epiteliul pigmentar al retinei, este de

natura epiteliala, iar celelalte noua sunt de natura nervoasa, fiind consti-

tuite din neuroni si nevroglii, ca si din prelungirile acestora.

In structura retinei participa trei tipuri de celule nervoase: celule

fotoreceptoare, neuroni bipolari si neuronii multipolari, conectati in tan-

dem. Cele trei tipuri celulare formeaza patru din straturile retinei, da-

torita faptului ca portiuni ale elementelor vizuale sunt prezente in doua

straturi. Conexiunile sinaptice dintre cele trei tipuri de neuroni formeaza

2 straturi, iar al treilea strat este alcatuit din axonii neuronilor multi-

polari care formeaza fibrele nervilor optici. Prelungirile celulelor nevro-

glice structureaza doua membrane limitante, una interna si alta externa.

Celulele pigmentare (pigmentocytus) sunt situate pe complexul bazal

al coroidei, ce apare ondulat, luand contact strans cu stratul corioca-

pilar. Au o forma poliedrica turtita, aparand mai lungi decat inalte. De

pe fata lor interna se detaseaza numeroase prelungiri care se interpun

intre conurile si bastonasele celulelor vizuale, ajungand pana aproape

de membrana limitanta externa. Nucleii, adesea dubli, mari, ovoizi si

nucleolati, sunt situati central. Fata bazala a celulelor prezinta invagi-

nari profunde ale membranei plasmatice, intre care apar numeroase mi-

tocondrii. Lateral si paraapical se realizeaza jonctiuni de tipul zonulelor

ocludens si adherens. Citoplasma celulelor granulare contine numeroase

granule de fucsina si un reticul endoplasmic (neted si rugos) dezvoltat.

In conditii de intuneric, granulele sunt concentrate perinuclear, pentru

ca in lumina sa se disperseze in toata citoplasma, inclusiv in prelungiri.

Fucsina favorizeaza concentrarea excitatiilor luminoase la nivelul celu-

lelor vizuale, participand si la formarea rodopsinei. Granulele pigmentare

lipsesc in epiteliul care acopera tapetul lucid. Intre celulele pigmentare

si prelungirile in forma de con sau bastonas se stabilesc raporturi stranse,

in sensul ca fiecare con sau bastonas este cuprins intr-o minuscula ca-

mera “obscura”, realizandu-se schimburi intre cele doua tipuri de celule (. 9.).

. 9. Structura retinei- schema:

1 - epiteliul pigmentar; 2 - celule vizuale; 3 - strat plexiform extern; 4 - neuroni orizontali; 5 - neuroni bipolari; 6 - strat plexiform intern; 7 - neuroni amacrini; 8 - nevroglii radiale; 9 - neuroni multipolari; 10 - fibre optice; 11 - membrana limitanta interna; 12 - membrana bazala; 13 - strat coriocapilar.

Celulele vizuale sau fotoreceptoare (epitheliocytus neurosensorius) sunt

neuroni modificati morfologic si functional. Au o forma alungita, pre-

zentand: un corp care contine nucleul, o prelungire externa, cu semnifi-

catie de dendrita, in forma de bastonas sau con, si o prelungire interna,

relativ rectilinie, cu semificatie de axon. Corpul si nucleul celulelor vi-

zuale se gasesc in stratul nuclear extern. Corpul celular, impreuna cu

prelungirea interna, forteaza segmentul intern al celulei fotoreceptoare,

in timp ce prelungirea externa reprezinta segmentul extern. Conurile si

bastonasele apar lungi la cabaline, dar scurte la rumegatoare si suine.

Cele doua segmente, intern si extern, ale celulelor vizuale sunt

situate in straturi diferite ale retinei, fiind despartite intre ele prin mem-

brana limitanta externa.

-Segmentul extern, in forma de bastonas sau con, este alcatuit

din doua portiuni sau articole, legate intre ele printr-o piesa intermedi-

ara cu structura de cil. Articolul extern reprezinta structura receptoare,

intrucat contine pigmentul vizual, o substanta fotosensibila care, absor-

bind lumina, sufera modificari chimice, generand un potential electric,

influxul nervos. Articolul extern sufera un proces continuu de dezinte-

grare si refacere. Structurile degradate sunt fagocitate de celulele din

epiteliul pigmentar, iar refacerea se realizeaza prin procesele de biosin-

teza, care au loc in articolul intern.

- Segmentul intern al celulelor vizuale cuprinde corpul celulei si

axonul, care stabileste contacte sinaptice cu neuronii bipolari. Nucleii

celulelor cu bastonase sunt mici si situati la oarecare distanta de mem-

brana limitanta externa, in timp ce nucleii celulelor cu conuri sunt mari,

localizati in vecinatatea imediata a membranei.

Celulele vizuale cu bastonase (epitheliocytus neurosensorius bacillifer)

isi datoreaza numele, formei de “bastonas” pe care o prezinta segmentul

extern. Celulele cu bastonase sunt cele mai numeroase, ajungand la apro-

ximativ 130 milioane, la om.

- Articolul extern al bastonasului prezinta o ultrastructura carac-

teristica, fiind format din sute de discuri membranoase, rezultate prin

plicaturarea plasmalemei. Discurile sunt situate unele peste altele si

contin molecule de rodopsina, care reprezinta pigmentul vizual. Rodop-

sina se descompune sub actiunea luminii in retinen si o proteina inco-

lora. La intuneric, rodopsina se regenereaza. Daca actiunea luminii a

fost de lunga durata, refacerea rodopsinei poate avea loc numai in pre-

zenta vitaminei A. Cantitatea de rodopsina este mult mai mare la ani-

malele cu vedere nocturna, lipsind complet la unele specii de pasari.

- Piesa intermediara, ingustata, uneste cele doua articole ale seg-

mentului extern si are structura unui cil modificat, lipsit de perechea cen-

trala de microtubuli.

- Articolul intern al bastonasului, ovoidal ca forma, prezinta o re-

giune externa cu striatiuni longitudinale, determinate de prezenta mito-

condriilor, si o regiune interna, cu aspect granular, care contine com-

plexul Golgi si reticul endoplasmic (rugos si neted). In articolul intern

au loc procese de biosinteza proteica, asigurand refacerea articolului

extern.

Celulele vizuale cu bastonase sunt adaptate pentru vederea in lu-

mina redusa. Ele au un prag foarte mic de stimulare luminoasa, fiind

excitate de cea mai mica raza de lumina si inhibate de lumina puter-

nica. Totodata, celulele cu bastonase sunt adaptate pentru diferentierea

intensitatilor luminoase. La animalele cu activitate predominant noc-

turna (soarece, sobolan, bufnita, liliac), retina este formata aproape in

exclusivitate din celule vizuale cu bastonas. In fiecare zi, lumina pro-

voaca distrugerea discurilor mai vechi de la extremitatea distala a bas-

tonasului, concomitent cu adaugarea de noi discuri la extremitatea

proximala.

Celulele vizuale cu conuri (epitheliocytus neurosensorius conifer) au

prelungirea dendritica in forma de con. Apar mai putin numeroase

(atingand 6 - 7 milioane la om), fiind singurele prezente in regiunea

petei galbene. Articolul extern este mult mai scurt (10 mm) decat cel

intern (25 mm). Ultrastructural, articolul extern este format din discuri

membranoase, care se dezintegreaza si se refac continuu. Pigmentul

vizual este reprezentat de iodopsina. Piesa intermediara are structura

de cil modificat. Articolul intern al segmentului extern are forma de

bulb, prezentand un aspect striat in regiunea externa, datorita mito-

condriilor, si un aspect granular in regiunea interna, contractila, denu-

mita corp mioid. Corpul mioid contine complexul Golgi si reticul endo-

plasmic rugos si neted, fiind dotat cu proprietati contractile, incat co-

nurile prezinta fenomene retinomotoare scurtandu-se la lumina si alun-

gindu-se la intuneric.La batracieni, corpul mioid contine un corpuscul

denumit paraboloid. Totodata, la nivelul articolului intern se realizeaza

sinteza de proteine, care asigura refacerea articolului extern.

Segmentul intern al celulei cu con cuprinde corpul celulelor si axo-

nul. Corpul celulei prezinta un nucleu mare, oval, situat in imediata

vecinatate a membranei limitante externe. Axonul se indreapta spre

stratul plexiform extern.

Celulele vizuale cu conuri au aparut relativ tardiv pe scara filo-

genetica. Ele se caracterizeaza printr-un ridicat prag de excitabilitate,

fiind adaptate pentru vederea diurna si pentru perceperea formelor si

culorilor. La reptile nu exista decat celule cu conuri.

Neuronii bipolari (neuronum bipolare), de forma ovoidala, prezinta

doua prelungiri: o prelungire dendritica, externa, si o prelungire axo-

nica, interna. Prelungirea dendritica face sinapsa cu axonul unei celule

cu con sau cu axonii mai multor celule cu bastonas. Prelungirea axo-

nica, subtire si lunga, stabileste sinapse atat cu neuronii multipolari,

cat si cu neuronii amacrini.

Neuronii multipolari sunt neuroni mari, cu nuclei eucromatici, ve-

ziculosi. Prezinta mai multe prelungiri dendritice care se ramifica in

stratul plexiform intern, stabilind sinapse cu axonii neuronilor bipolari.

Axonii neuronilor multipolari trec in stratul fibrelor optice, de unde

se indreapta spre papila nervului optic.

Neuronii de asociatie din retina sunt de doua tipuri: neuroni ama-

crini si neuroni orizontali. Neuronii amacrini (neuronum amacrinum)

sunt lipsiti de axon, prezentand unul sau doua trunchiuri dendritice

scurte, care se ramifica intens, stabilind sinapse cu dendritele neuro-

nilor multipolari si cu axonii neuronilor bipolari. Nucleii neuronilor

amacrini prezinta o forma neregulata, cu invaginari profunde ale mem-

branei nucleare. Neuronii orizontali (neuronum horizontale) sunt celule

mari, poliedrice, cu prelungiri dendritice si axonale, dispuse paralel cu

suprafata retinei. Dendritele par scurte si stabilesc sinapse cu axonii

celulelor vizuale si cu dendritele celulelor bipolare. Axonul lor, lung si

subtire, realizeaza sinapse cu prelungirile celulelor vizuale si cu dendri-

tele neuronilor bipolari. Neuronii orizontali sunt dispusi in stratul gra-

nular intern.

Celulele de sustinere sunt reprezentate de macroglii si de gliocite ra-

diale. Macrogliile sunt dispuse in stratul fibrelor optice. Gliocitele ra-

diare (gliocytus radialis) sau celulele Müller, sunt elemente nevroglice

mari, alungite, cu aspect de fibre, intinse de la membrana limitanta

externa pana la membrana limitanta interna. Corpul gliocitelor radiale,

situat in stratul nuclear intern, este format dintr-un nucleu, inconjurat

de un strat subtire de citoplasma granulara, intens colorata. De la cor-

pul celular se desprind doua prelungiri radiale (processus radialis) una

externa si alta interna. De pe aceste prelungiri se detaseaza expansiuni

care patrund orizontal in straturile retinei. Aceste expansiuni sunt lame-

liforme in straturile nucleare (extern si intern) si in stratul ganglionar,

formand cosulete in jurul celulelor vizuale si nervoase. In straturile plexi-

forme (intern si extern) prelungirile sunt filiforme. Nevrogliile radiale

Müller ofera suport mecanic si nutritional neuronilor din retina. Ele

mediaza transferul unor metaboliti esentiali (exemplu glucoza) catre neu-

ronii retinali.

Diferitele tipuri de celule din retina, impreuna cu prelungirile lor,

participa la realizarea celor zece straturi ale retinei. Stratul pigmentar

(stratum pigmentosum) adiacent coroidei, este un epiteliu simplu, cubo-

idal sau scuamos, format din celule pigmentare. Acest strat indeplineste

functii complexe precum: transportul metabolitilor de la sange la celulele vizuale; fagocitarea; degradarea lizozomala si reciclarea segmen-

telor externe ale celulelor vizuale, absorbitia luminii si crearea unor

conditii de obscuritate in camera interioara a globului ocular. Stratul

conurilor si bastonaselor (stratum nervosum) cuprinde segmentele externe

(conurile si bastonasele) ale celulelor vizuale. Membrana limitanta ex-

terna (stratum limitans externum), format din extremitatile prelungirilor

externe ale glicocitelor radiale (Müller) delimiteaza stratul conurilor si

bastonaselor de stratul nuclear extern. Prelungirile radiale ale celulelor

Müller prezinta microvili ce proemina intre segmentele externe ale celu-

lelor cu conuri si bastonase. Stratul nuclear extern (stratum nucleare externum) cuprinde corpul celulelor vizuale, cu nuclei mari, ovoizi, ai celu-

lelor cu conuri, dispusi pe un singur rand in vecinatatea imediata a

membranei limitante externe si cu nuclei mici si rotunzi ai celulelor cu

bastonase, dispusi pe 2 - 5 randuri situate in profunzimea stratului.

Stratul plexiform extern (stratum plexiforme externum) este compus din

conexiunile sinaptice ce se realizeaza intre axonii celulelor vizuale (cu

sferule terminale pentru celulele cu conuri si cu picioruse terminale pen-

tru celulele cu conuri) si dendritele neuronilor bipolari. Stratul nuclear

intern (stratum nucleare internum) cuprinde corpul neuronilor bipolari,

neuroni de asociatie (orizontali si amacrini) si corpul gliocitelor radiale

(Müller). Nucleii neuronilor bipolari sunt situati in centrul stratului, ai

neuronilor orizontali in patura externa, iar ai glicocitelor radiale in pa-

tura interna. Stratul plexiform intern (stratum plexiforme internum) este

format din conexiunile sinaptice dintre axonii neuronilor bipolari si

dendritele neuronilor multipolari. Stratul ganglionar (stratum ganglionare) cuprinde corpul neuronilor multipolari. Stratul fibrelor optice (stratum neurofibrarum) este format din axonii amielinici ai neuronilor multi-

polari, dispusi paralel cu suprafata retinei si din astrocite propoplasma-

tice. Axonii converg spre papila optica pentru a parasi globul ocular si

a forma nervul optic. Membrana limitanta interna (stratum limitans internum), formata din terminatiile prelungirilor interne ale gliocitelor

radiale, apare ca o structura subtire si omogena.

Retina oarba. Prezinta o portiune ciliara si o portiune iriana, ce ta-

peteaza corpul ciliar si irisul. Are o structura foarte simpla, fiind

formata din doua straturi celulare: unul intern si altul extern.

Portiunea ciliara. Stratul extern continua epiteliul pigmentar al

retinei vizuale, iar celulele stratului intern dau nastere unui sistem de

fibre inextensibile si transparente groase de 2 - 5 mm, care se insera

prin extremitatea lor pe regiunea ecuatoriala a cristalinului, formand

fibrele zonulei ciliare sau ligamentul suspensor al cristalinului. La nive-

lul proceselor ciliare, aceste celule participa la elaborarea umoarei apoase.

Stratul intern al retinei ciliare este acoperit pe fata sa interna de o

membrana ce prelungeste in sens oral membrana limitanta interna a

retinei.

Retina iriana cuprinde tot doua straturi ciliare, unul anterior care

se metaplaziaza in elemente mioepiteliale ce formeaza muschiul dila-

tator al pupilei si altul posterior, epiteliul posterior al irisului, format

din celule pigmentare.

Regiunile specifice ale retinei vizuale sunt reprezentate de pata gal-

bena, ora serrata si papila optica.

- Pata galbena (macula lutea s. area centralis retinae) este o mica

suprafata rotunda sau ovala, situata pe aria axului vizual al globului

ocular, dorsal si lateral de papila optica. In centrul ei, la hominide,

exista o mica depresiune, foveea centrala, la nivelul careia retina contine

numai celule vizuale cu conuri, foarte inalte (70 - 85 mm) si foarte sub-

tiri (2 - 2,5 mm). Spre marginea foveei, celulele cu conuri sunt mai putin

lungi si mai groase si intercalate cu celule cu bastonas. Celulele stratului

pigmentar sunt mai mici si subtiri. Stratul nuclear extern apare foarte

gros, datorita abundentei celulelor vizuale cu con. Neuronii bipolari si

multipolari sunt dispersati in cate un strat subtire. La nivelul petei gal-

bene, fiecare neuron bipolar face sinapsa cu o singura celula vizuala cu

con si cu un singur neuron multipolar, realizandu-se un functional

continuu. Acest fapt nu permite o difuziune a excitatiilor, incat acuitatea

vizuala este maxima, fata de celelalte regiuni ale retinei, unde o celula

ganglionara primeste excitatii de la 100 - 2 000 celule vizuale. La anima-

lele domestice nu se intalneste depresiunea numita fovee centrala.

- Ora serrata este o zona de trecere intre retina vizuala si retina

oarba. La nivelul ei celulele vizuale si neuronale sunt rare  si atrofiate,

iar celulele de sustinere sunt mai dezvoltate si tind sa ia forma unor

celule epiteliale prismatice. Aceste celule prismatice intra in contact

prin fata lor externa cu celulele pigmentare care continua stratul pig-

mentar al retinei.

- Papila nervului optic sau pata oarba reprezinta o suprafata cir-

culara prin care fibrele optice parasesc globul ocular, retina aparand

atrofiata sau absenta. La acest nivel, sclerotica este ciuruita de orificii

prin care trec fibrele nervului optic. In structura petei oarbe intra tota-

litatea fibrelor nervoase optice amielinice si cateva gliocite. In centrul

papilei optice se gasesc artera si vena centrala a retinei.

Nervul optic cuprinde fibre optice formate din axonii neuronilor

multipolari. In momentul in care trec prin orificiile sclerei, fibrele devin

mielinice fara a prezenta o teaca Schwann bine structuralizata. Nervul

optic este invelit de cele trei meninge (dura mater, pia mater si arah-

noida), prezentand un spatiu arahnoidian care se continua cu spatiul

subarahnoidian cerebral.

Intre celulele vizuale si diversele tipuri de neuroni din retina se

realizeaza multiple si complexe conexiuni morfofunctionale. Astfel, s-au

observat atat contacte directe intre axonii celulelor cu bastonase (ter-

minate sub forma de sferule excavate) si axonii celulelor cu conuri

(terminali sub forma unor picioruse latite), cat si conexiuni prin inter-

mediul neuronilor orizontali. In functie de conexiunile pe care le sta-

bilesc, exista trei tipuri de neuroni bipolari: un tip ce stabileste

contacte numai cu celulele vizuale cu conuri si doua tipuri ce stabilesc

conexiuni cu un grup de celule vizuale cu bastonas. Neuronii bipolari

ce intra in contact cu celulele vizuale cu conuri pot fi “neuroni trident”,

ale caror dendrite prezinta trei ramificatii, si neuroni bipolari cu “picior

lat”. In timp ce neuronii trident fac sinapsa cu o singura celula cu

con, fiind prezenti mai ales la nivelul petei galbene, neuronii bipolari

cu picior stabilesc sinapse cu 2 - 3 celule cu conuri. Neuronii amacrini

stabilesc sinapse atat intre ei, cat si cu neuronii bipolari si multipo-

lari. Neuronii multipolari sunt de doua tipuri, “trident” si “difuz”.

Neuronii multipolari de tip trident stabilesc sinapse cu un neuron bi-

polar trident, in timp ce neuronii multipolari difuzi stabilesc sinapse

cu mai multi neuroni bipolari, aflati in conexiuni atat cu celulele cu

bastonase, cat si cu celulele cu conuri.

Vasele retinei asigura nutritia retinei prin artera centrala a retinei

si prin arterele ciliare. Artera centrala a retinei patrunde in globul ocular

pe la nivelul papilei optice, dupa care se ramifica in 4 - 5 ramuri, ce

ocolesc pata galbena, formand in grosimea retinei, doua plexuri in cele

doua straturi plexiforme. Straturile externe ale retinei sunt lipsite de

vase, nutritia realizandu-se prin difuziune din stratul corio-capilar. Ar-

tera centrala a retinei se ramifica diferit de la o specie la alta. La

rumegatoare, suine, carnivore, rozatoare si primate, arterele retinale,

desprinse din artera centrala dau ramificatii arteriale si capi-

lare in toata retina, realizand un model holoangiotic. Cabalinele si coba-

iul prezinta un model paurangiotic, caracterizat prin vase mici, situate

in jurul papilei optice. La leporide exista un model vascular merangiotic

ce prezinta o artera centrala a retinei mica, care da ramificatii ce se

limiteaza la o portiune redusa a retinei. La unele specii de pasari (liliac)

si de mamifere (unele maimute), vasele retiniene nu sunt evidente, pre-

zentand un model anangiotic. Ramurile ce provin din arterele ciliare se

anastomozeaza, formand un inel scleral.

Venulele rezultate din retelele capilare conflueaza in vena centrala a

retinei, care are un traiect invers arterei. Globul ocular este lipsit de

vase limfatice.

1.4. Mediile transparente ale globului ocular

Sunt reprezentate de cornee (descrisa la tunica externa), umoarea

apoasa, cristalin si corpul vitros.

Umoarea apoasa ocupa cele doua camere (anterioara si posterioara)

ale globului ocular. Are aspectul unui lichid incolor, transparent, cu o

compozitie chimica asemanatoare lichidului cerebrospinal. Nu coagu-

leaza si contine foarte mult acid hialuronic, in stare depolimerizata. Este

produsa de procesele ciliare, dupa care trece o parte in corpul vitros,

iar alta parte in camera posterioara, de unde prin orificiul pupilar ajunge

in camera anterioara. Este resorbita la nivelul unghiului iridocorneean,

de unde, prin venele ciliare anterioare, ajunge in formatiunile venoase ale

sclerei. Indeplineste rolul de mediu refringent, participa la nutritia cris-

talinului si la reglarea presiunii intraoculare (de 23 mm Hg).

Cristalinul (lens) este o formatiune lenticulara, biconvexa, transpa-

renta, elastica si incolora, situata aboral de iris, intre umoarea apoasa

si corpul vitros. in structura cristalinului intra capsula, epiteliul ante-

rior si fibrele cristaliniene.

Capsula sau cristaloida (capsula lentis) este o membrana transpa-

renta, elastica, puternic retractila, cu structura lamelara. Lamelele con-

tin fibrile de colagen, solidarizate de un material ce provine din lamina

densa a membranei bazale. Cristaloida este mai groasa pe fata anteri-

oara (8 - 12 mm), decat pe fata posterioara (2 mm).

Epiteliul anterior (epitelium lentis), dispus sub cristaloida anteri-

oara este de tip simplu cubic; dispare la nivelul fetei posterioare. Celu-

lele epiteliului prezinta un pol bazal, dispus pe cristaloida, si un pol api-

cal, orientat spre fibrele cristalinului. La nivelul ecuatorului cristalinului,

celulele epiteliale devin alungite si se dispun in randuri concentrice. Re-

giunea ecuatoriala reprezinta zona de formare a noilor fibre cristali-

niene prin modificarea celulelor epiteliale, incat la nivelul fetei posteri-

oare nu exista epiteliu.

Fibrele cristaliniene formeaza tesutul propriu al cristalinuiui. Ele

sunt celule ectodermice, alungite, care si-au pierdut prin adaptare func-

tionala caracterul celular. Fibrele cristaliniene au forma de prisme hexa-

gonale, sunt lipsite de nuclei si contin o citoplasma densa, fin granu-

lara. Ele stabilesc jonctiuni prin interdigitatii, desmozomi si jonctiuni gap.

Fibrele mature sunt lipsite de organite si ocupa centrul cristalinului,

formand “nucleul”. Fibrele mai tinere, situate periferic, formeaza cor-

ticala. Fibrele cristaliniene sunt incluse intr-o matrice amorfa cu rol de

ciment intercelular. Aceasta matrice formeaza la polul anterior si pos-

terior al cristalinului un fel de suturi (sutura lentis) sau aparate de sus-

tinere, cu aspect de stele, pe care se insera fibrele. La om exista doua

stele, una anterioara si alta posterioara, cu trei brate in forma de Y.

In functie de insertie si directie, se descriu: fibre rectilinii, ce se intind

de la un pol la altul; fibre principale sau mijlocii, curbe, inserate pe

primele si dispersate in masa cristalinului; fibre superficiale, inserate pe

unul din bratele stelei. La pasari, matricea cristaliniana, cu rol de ci-

ment, se dispune punctiform pe ambele fete, formand o linie verticala

pe fata anterioara, si orizontala, pe fata posterioara. La mamifere, dispu-

nerea se realizeaza, ca si la om, in Y, cu orientare inversa pe cele doua

fete.

Ligamentul suspensor al cristalinului sau zonula ciliara (zonula ciliara) mentine cristalinul in pozitie, fiind format dintr-un sistem de

fibrile transparente, omogene, inextensibile. Fibrele (de 80 - 100 A di-

ametru) se grupeaza, formand fibre mai groase sau mai subtiri, inserate

pe de-o parte la nivelul corpului ciliar, iar pe de alta parte pe cristalo-

ida, oral si aboral de ecuator. Fibrele ligamentului suspensor sunt ela-

borate de celulele nepigmentare ale retinei corpului ciliar. Ele mentin

cristalinul in pozitie si ii transmit contractiile muschiului ciliar. In tim-

pul contractiei, cristalinul se bombeaza, crescand puterea de convergenta.

Cristalinul este lipsit de nervi si vase, incat nutritia cristalinului se rea-

lizeaza, prin difuziunea substantelor nutritive, din vasele de la nivelul

proceselor ciliare si din umoarea apoasa. Cristalinul, impreuna cu corpul

ciliar, participa la acomodarea ochiului pentru vederea la distante varia-

bile. Acomodarea la distanta joaca un rol mai mic la animalele domes-

tice, unde muschiul ciliar este mai putin dezvoltat.

Corpul vitros, cu aspect de masa transparenta, cu consistenta gela-

tinoasa, ocupa camera anterioara, delimitata intre cristalin si retina.

Corpul vitros este un hidrogel (ce contine 98 - 99% apa), in care faza de

dispersie este umoarea apoasa, iar faza dispersata este reprezentata de

acid hialuronic si glicozaminoglicani acizi. Corpul vitros adera puternic

la retina, la nivelul papilei optice si orei serrata. In regiunea orala pre-

zinta o foseta patelara, determinata de fata posterioara a cristalinului, de

la nivelul careia se intinde, in sens aboral, pana la nivelul papilei optice

un rudiment al arterei hialoidiene, functionala la embrion, atrofiata la

adult. La bovine, o reminiscenta a arterei hialoidiene poate aparea ca o

cuta a membranei hialoide. La majoritatea animalelor domestice, corpul

vitros este intim atasat capsulei posterioare cristaliniene, incat aceasta

membrana trebuie pastrata intacta in timpul operatiei de cataracta,

pentru a se evita prolapsul corpului vitros si colapsul camerei interne.

Ultrastructural, corpul vitros contine o retea fina de fibrile de cola-

gen, care se condenseaza in regiunea periferica, formand membrana hia-

loida, ce ajunge in contact cu membrana limitanta interna. Corpul vi-

tros joaca rolul unui mediu refringent, contribuie la mentinerea crista-

linului in pozitie, contribuie la hranirea retinei ce impiedica dezlipirea

acesteia.

2. ORGANELE ANEXE ALE GLOBULUI OCULAR

Organele anexe ale globului ocular sunt anexe de potectie, reprezen-

tate de pleoape, conjunctiva si aparat lacrimal, si anexe de miscare,

muschii globului ocular.

2.1. Pleoapele

Pleoapele (palpebra) sunt pliuri cutaneomucoase, formate dintr-un ax

central conjuctivo-muscular si fibros, acoperit pe fata externa de piele,

iar pe fata interna de mucoasa conjunctiva. Tegumentul palpebral este

subtire si contine glande sudoripare, glande sebacee si.foliculi pilosi. Mar-

ginea libera a pleoapelor prezinta un tegument mai gros, care contine

fire de par speciale, genele. Fiecarei gene ii sunt anexate 1 - 3 glande

sebaeee (Zeiss), iar intre gene se gasesc glande sudoripare fara glomeruli

(Moll). Genele sunt peri speciali, cu bulbi pilosi mari ce indica inlocuirea

lor la 3 - 5 luni. Genele (cilium ) sunt mai numeroase pe pleoapa superi-

oara, la toate speciile cu exceptia felidelor. La pleoapa inferioara, genele

sunt putin numeroase la rumegatoare si ecvine, iar la canide, felide si

suine pot lipsi.

Stroma conjunctivo-musculara este formata din tesut conjunctiv lax

si fibre musculare striate din muschiul orbicularul pleoapelor. Stratul

fibros reprezinta scheletul pleoapelor, fiind constituit dintr-o lama con-

junctiva fibroasa foarte densa, impropriu denumit cartilaj tarsal, invelita

de o “manta” de retele elastice. In aceasta forma sunt cuprinse circa 30

de glande tarsale mari, sebacee, dispuse in jurul unui conduct central,

care se deschide la marginea libera. Produsul secretat de glandele tarsale

unge marginea libera a pleoapelor, asigurand aderarea acestor margini

cand pleoapele sunt inchise si impiedicand scurgerea secretiilor lacrimale.

2.2. Conjunctiva

Conjunctiva (tunica conjunctiva) este formata dintr-un epiteliu si

corion, prezentand o portiune palpebrala si o portiune bulbara.

Conjunctiva palpebrala prezinta un epiteliu stratificat prismatic,

format din 2 - 3 randuri de celule. Printre celulele stratului superficial

sunt intercalate celule cu mucus. Celulele din straturile profunde sunt mai

mici, rotunde sau ovale, cu nucleu heterocromatic. Epiteliul conjunctivei

palpebrale apare, in mod frecvent, infiltrat cu leucocite, care migreaza din

corionul subiacent. In corionul conjunctivei palpebrale se pot gasi glande

tubuloacinoase, denumite glande lacrimale accesorii, dispuse, mai ales,

in apropierea bazei pleoapei. Sunt prezente, de asemenea, numeroase plas-

mocite si limfocite, ce pot organiza din loc in loc foliculi limfoizi.

Conjunctiva bulbara reprezinta o continuare a conjunctivei pal-

pebrale la nivelul portiunii anterioare a scleroticii. Prezinta un epiteliu

stratificat pavimentos, cu 7 - 8 randuri de celule. Printre celulele stra-

tului superficial se gasese grupuri de celule clare si mari, ce constituie

glande intraepiteliale. Epiteliul conjunctivei bulbare se continua fara

delimitare cu epiteliul corneean. Corionul este format din tesut conjunc-

tiv lax, lipsit de infiltratii limfoide. Contine vase sangvine si limfatice,

corpusculi tactili (de tip Krause) si fibre nervoase care trec in epiteliu

unde se termina liber, formand plexul intraepitelial.

Continuitatea dintre conjunctiva palpebrala si cea bulbara se rea-

lizeaza la nivelul unei infundaturi, denumita fund de sac oculopalpebral.

La acest nivel se gasesc grupe de acini ai glandelor lacrimale, iar epite-

liul conjunctival adiacent limbului sclero-corneean prezinta cripte cu

aspect glandular. Formatiunile glandulare din conjunctiva palpebrala

si bulbara sunt considerate glande lacrimale accesorii.

Pe langa protectie, pleoapele au un rol fundamental in mentinerea

hidratarii corneei, repartizand la fiecare clipire lichidul lacrimal ameste-

cat cu secretia glandelor tarsale (Meibonius) intr-un film corneean omogen.

Oprirea reflexului de clipire sau neinchiderea pleoapelor timp de cateva

ore provoaca o deshidratare rapida si aparitia ulcerelor corneene.

Formatiunile conjunctivei sunt reprezentate de carunculul lacrimal

si membrana nictitanta.

Carunculul lacrimal, situat la unghiul intern al ochiului, are aspectul

unui nodul redus, pe versantii caruia se deschid punctele lacrimale. Este

format dintr-o stroma conjunctiva foarte vascularizata, acoperita de epite-

liul conjunctival. Carunculul lacrimal prezinta glande sebacee si sudori-

pare modificate, asemanatoare celor din pleoape.

Membrana nictitanta (membrana nictitans) sau pleoapa a III-a

(palpebra tertia) reprezinta o cuta semilunara a mucoasei conjunctivale,

ce inveleste un schelet cartilaginos la mamifere si fibros la pasari. Cartila-

jul este de tip hialin (la rumegatoare si canide) sau elastic (la cabaline,

suine si felide). Epiteliul conjunctivei ce acopera membrana nictitanta

apare pseudostratificat prismatic (la cabaline si carnivore) sau de tranzitie

(la suine si rumegatoare) cu celule mucigene. Corionul este format din

tesut conjunctiv lax, intens vascularizat, bogat in fibrocite, macrofage,

mastocite, limfocite si plasmocite. Exista diferente de aspect si structura

intre epiteliul de pe fata palpebrala si cel de pe fata bulbara (Cornila si

colab. - 1992). La pasari, scheletul cartilaginos este absent, fiind inlocuit

printr-o densificare fibroelastica.

- La mamifere, in structura membranei nictitante se intalnesc glande

superficiale si glande profunde, in functie de pozitia lor fata de scheletul

membranei. Glandele superficiale sunt formate din acini serosi (la cabaline

si felide), seromucosi (la alte mamifere) si predominant mucosi la suine.

Glanda profunda a membranei nictitante (glanda Harder) este prezenta

la suine si taurine, desi unii autori (Archibald - 1974) o mentio-

neaza si la canide. In cercetarile noastre (Cornila si colab., 1992)

efectuate pe ovine, canide si pasari am observat numeroase elemente lim-

foide, atat in stratul glandular, cat si in mucoasa conjunctivala, unde

ajung pana in apropierea stratului superficial de celule prismatice.

- La pasari, glanda profiunda (Harder) este situata in afara struc-

turii histologice a membranei nictitante, in profunzimea nucleului adipos

situat intre mushiul oblic intern si muschiul drept medial. Este o glanda

dezvoltata, tubuloalveolara, ce produce o secretie mucoida, ce se descarca

printr-un conduct simplu in tesutul conjunctival delimitat intre membrana

nictitanta si globul ocular, curatand si umezind corneea. Este infiltrata

cu plasmocite derivate din limfocitele B, ca raspuns primar la stimularea

antingenica locala. Epiteliul conjunctival ce acopera fata palpebrala este

stratificat pavimentos cu tendinta de cornificare, continuat la marginea

libera cu epiteliul fetei bulbare, care apare stratificat prismatic, uneori

ciliat, cu celule mucigene. Numeroase elemente limfoide sunt situate in

apropierea fetei palpebrale, putandu-se organiza in noduli. Aceste ele-

mente participa alaturi de glanda Harder la constituirea si functionarea

timentului conjunctival al sistemului imunitar al mucoaselor (Cor-

nila si colab., 1992).

2.3. Aparatul lacrimal

Aparatul lacrimal (apparatus lacrimalis) este format din glanda

lacrimara si caile lacrimale.

Glanda lacrimala (glanda lacrimalis) este o glanda tubuloacinoasa

compusa, predominant seroasa, cu exceptia suinelor, la care predomina

celulele mucoase. La felide este seroasa, in timp ce la canide este sero-

mucoasa. Tubuloacinii sunt delimitati de o membrana bazala, pe care

se dispun celulele mioepiteliale si celulele secretoare. Celulele secretore

sau lacrimocitele (lacrimocytus) contin incluzii lipidice si delimiteaza un lumen larg, care patrunde printre celule, sub forma de canalicule intercelulare. Stroma

glandei este foarte dezvoltata si contine numeroase fibre reticulare, unele

fibre de colagen, numeroase limfocite, plasmocite si macrofage. Este stra-

batuta de vase sangvine, limfatice si fibre nervoase. Conductele excretoare

mici sunt delimitate de un epiteliu simplu cubic, sub care se gasesc cateva

celule mioepiteliale. Conductele mai mari intralobulare si interlobulare,

sunt captusite de un epiteliu bistratificat cubic. Lacrimile au rolul de a

umezi conjunctiva, de a inlesni alunecarea pleoapelor si de protectie

antimicrobiana, fiind bactericide.

Caile lacrimale cuprind canalele lacrimale, sacul lacrimal si conductul

lacrimo-nazal.

Canalele lacrimale sunt tapetate de o mucoasa, formata dintr-un

epiteliu stratificat pavimentos, aflat in continuarea epiteliului conjunctival

si dintr-un corion bogat in fibre elastice, la care se adauga si fibre musculare

dispuse longitudinal.

Mucoasa sacului lacrimal prezinta un epiteliu stratificat pavimentos

sau prismatic cu putine randuri de celule. Corionul, de natura fibro-elas-

tica, contine glande tubulare mici, de tip seros, o infiltratie limfoida

difuza sau nodulara. La cabaline corionul sacului lacrimal contine o mare

cantitate de tesut limforeticular si un plex venos, cavernos.

Conductul lacrimo-nazal este delimitat de un epiteliu stratificat

prismatic, cu celule caliciforme sau de un epiteliu de tranzitie, la suine.

Spre extremitatea nazala, celulele superficiale prezinta cili vibratili, la

ovine si caprine.

3. Organogeneza bulbului ocular

Bulbul ocular reprezinta organul vederii, adapostind segmentul periferic al analizatorului optic, care transforma energia luminoasa in influx nervos (. 10.).

. 10. Dezvoltarea bulbului ocular - stadii initiale:

1 - Prozencefal; 2 - Rombencefal; 3 - Vezicula optica; 4 - Placoda cristaliniana; 5 - Punga Rathke; 6 - Faringele primitiv; 7 - Arc aortic; 8 - Vena cardinala anterioara; 9 – Arcuri aortice.

Dezvoltarea bulbului ocular incepe o data cu diferentierea, pe fetele laterale ale viitorului diencefal, a culelor optice. Ectodermul ce acopera culele optice se ingroasa, dand nastere placodelor cristaliniene. Placoda se invagineaza formand mai intai o foseta si mai apoi cula cristaliniana. Vezicula cristaliniana deformeaza polul anterior al culei optice, care ia forma unei cupe, deschisa spre exterior. Din mezenchimul adiacent se diferentiaza o patura vasculara si una fibroasa, de care se ataseaza anexele de protectie si de miscare (. 11. ).

. 11. Dezvoltarea cristalinului si a retinei:

1 - Ectoderm; 2 - Diencefalul; 3 - Evaginatia optica primara; 4 - Placoda cristaliniana; 5 - Vezicula optica; 6 - Foseta cristaliniana; 7 - Cupa optica; 8 - Foita interna; 9 - Foita externa; 10 - Cristalin; 11 - Epiteliul pigmentat; 12 – Epiteliul.

In continuarea dezvoltarii, cula optica se transforma in cupa optica, ce prezinta o foita interna, groasa, ce va da nastere retinei, si o foita externa, subtire, care va genera epiteliul pigmentar. Concomitent cu aparitia cupei optice, placoda cristaliniana incepe sa se adanceasca si se desprinde de ectoderm, formand o cula cristaliniana care patrunde in cavitatea cupei optice. O parte din celulele cristalinului situate pe fata aborala se alungesc si se transforma in fibre cristaliniene. Se pare ca numarul fibrelor cristaliniene creste pana la o anumita varsta, dupa care ramane constant, atingand 2 250 la 20 de ani , la hominide.

Lama de tesut mezenchimal care se interpune intre cristalin si ectoderm va da nastere la tesutul propriu la corneei, iar ectodermul ce o acopera va deveni epiteliu corneean. Tesutul mezenchimal situat in jurul cupei optice va forma invelitorile bulbului ocular. Acest tesut prezinta un strat periferic, care va genera sclerotica, unde celulele mezenchimale sunt foarte numeroase si un strat profund, cu celule mai rare si numeroase vase de sange, care va forma coroida.

Corpul vitros primar este format din tesut mezenchimal si vascular. Mai tarziu, intre acest corp vitros si retina, se dezvolta pe seama spongioblastilor din partea optica a retinei, un corp vitros secundar, definitiv, lipsit de vase, de origine ectodermica. Acesta inconjoara corpul vitros primar, inlocuindu-l pe masura ce  se atrofiaza.

Pe masura dezvoltarii bulbului ocular, marginea orala a cupei optice se alungeste, se subtiaza si coboara intre fata orala a cristalinului si fata aborala a corneeei, unde va circumscrie orificiul pupilar, formand irisul. La alcatuirea irisului, participa ambele foite ale cupei optice (interna si externa).

Concomitent cu aceste modificari morfogenetice, extremitatea orala a cupei optice, dispusa pe circumferinta mare a irisului, formeaza o serie de cute radiare, in care patrund vase de sange si tesut mezenchimal din coroida. Unele dintre celulele mezenchimale se transforma in celule musculare si vor forma muschiul ciliar, in timp ce restul celulelor mezenchimale vor  structura procesele ciliare.

Tulburari de dezvoltare a bulbului ocular

Ca urmare a perturbarii  dezvoltarii normale a ochiului, pot aparea diverse anomalii, precum:- anoftalmia (lipsa bulbilor oculari); -ciclopia (dezvoltarea unui singur ochi)); coloboma ( o despicatura ce poate interesa irisul, corpul ciliar, coroida, retina si nervul optic); cataracta congenitala (opacifierea cristalinului); retinocelul (hernia retinei in sacul scleral); persistenta membranei pupilare; glaucomul congenital (produs de un defect de dezvoltare a cailor de resorbtie a umorii apoase); absenta pigmentului irian si retinian; atrezia canalului lacrimonazal.




Alte materiale medicale despre: Anatomie

in abordarea mecanismelor etiopatogenice ale unor afectiuni oculare, in ultima vreme o pondere din ce in ce mai insemnata o capata procesele imunologi [...]
in abordarea mecanismelor etiopatogenice ale unor afectiuni oculare, in ultima vreme o pondere din ce in ce mai insemnata o capata procesele imunologi [...]
Retinopatia diabetica. Leziunile oculare sunt de natura degenerativa. Intensitatea leziunilor oculare este direct proportionala cu durata diabetu [...]
Despre Anatomie
Aparatul digestiv
Anatomia inimii
Aparatul cardiovascular
Creierul
Anatomie ginecologica
Patologia traheo bronsica
Patologia esaofagiana
Patologia cervicala
Anatomia urechii
Membrul inferior
Membrul superior
Coloana vertebrala
Sistemul muscular
Craniul
Aparatul renal
Sangele
Sistemul nervos
Sistemul osos

Advertisements

Ai o problema medicala?
Daca vrei raspunsuri scrie intrebarea mai jos:

Intrebarea in cateva cuvinte
Intrebarea cu toate detaliile
Unde se incadreaza problema medicala?
Scrie codul din imaginea alaturata
Scrie codul din imaginea alaturat

Vezi toate intrebarile
Copyright © 2010 - 2011 : eSanatos.com - Reproducerea, chiar si partiala, a materialelor de pe acest site este interzisa!
Informatiile medicale au scop informativ si educational. Ele nu pot inlocui consultul medicului si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale la un medic specialist.
Termeni si conditii -
Confidentialitatea datelor - Contact