Uremia azotermica poate fi acuta dupa o glomerulo-nefrita acuta difuza, dupa anuria reflexa din litiaza renala sau dupa un obstacol pe caile urinare extrarenale, cum este litiaza renala si adenomul de prostata.
Azotemia cronica se intalneste in glomerulo-nefrita cronica si in scleroza renala.
Uremia provoaca inapetenta, greturi, rsaturi, uscaciunea mucoasei bucale, poate aparea chiar hematemeza printr-o gastrita uremica, scaunele sunt frecvente din cauza unei colite uremice, apar contracturi musculare, iar respiratia are miros de amoniac.

Analizele de laborator arata o crestere a ureei sangvine, a acidului uric, a creatininei, a creatinei si a produselor de putrefactie intestinala: fenol, indol, crezol si acid indol-acetic. Scade rezer alcalina a sangelui, instalandu-se o stare de acidoza.
Regimul alimentar in uremie este sarac in proteine, fiind admise 20-30 g de proteine pe zi, de origine vegetala. Proteinele vor fi complet suprimate daca loarea ureei din sange este foarte ridicata.
Regimul este fara sare, dar apa nu se scade prea mult din alimentatie, pentru a se putea vehicula substantele toxice si eliminarea lor. Regimul trebuie sa fie bogat in glucide si in alimente alcalinizante. Sunt permise: sucurile de fructe, siropurile, zeama de compot, ceaiurile, dulceata, zaharul, mierea, supele de zarzaturi, fructele, cartofii copti, orezul si grisul. Sunt contraindicate alimentele sarate, alimentele conserte, carnea, conservele de carne, mezelurile, icrele, legumele uscate boabe, ciupercile, pastele fainoase, branzeturile fermentate si sarate, nucile, alunele, migdalele.
Cand ureca scade, se pot adauga mai multe zarzaturi si dulciuri, lapte, iaurt, branza proaspata, albus, galbenus, carne fiarta - 40-50 g pe zi - si mici cantitati de smantana, ulei, unt, frisca.