Hai sa revenim la realitate. Craig Claiborne a fost aspru criticat pentru acest exces. intr-un episod din Pisica lui Freddie Grasanul, opera marelui artist angardist al benzilor desenate, Robert Shelton, este condensata apararea lui Claibome. Harry, prietenul lui Freddie, il cearta pe Freddie ca tine o pisica. "Americanul mediu cheltuieste in fiecare saptamana pe animalele de companie mancare care ar hrani o familie intreaga din Cambodgia! Asta nu te face sa te simti rusinat?" zice el. Freddie se gandeste bine si apoi raspunde: "Nu, pentru ca sunt sigur ca o familie de cambodgieni n-ar fi nici pe departe la fel de buna ca animal de companie."
Unii le-au reprosat criticilor lui Claiborne ca le lipseste simtul umorului. Claiborne a pus intrebarea retorica daca cine crede cu aderat ca din cauza cinei lui a ramas vreun om flamand. Raspunsul este "sigur ca da".
Si dumneavoastra o sa fiti acuzat de frivolitate, daca nu chiar de imoralitate, din cauza obsesiei fata de grasime si de mancare, asa ca vreau sa pregatesc cat pot eu mai bine pentru aceasta infruntare. A fost imoral faptul ca Craig Claiborne a mancat acea cina si a colaborat cu directorii care i-au decontat cheltuiala si au transformat pozna lui intr-o reclama pentru folosirea cardurilor de la American Express in calatoriile cu destinatii fascinante? Da. A cheltuit pentru propria placere bani si resurse care ar fi putut fi donate Fondului de Ajutorare a Cambodgiei.

Pe de alta parte, asta nu ar fi incurajat turismul de placere, iar de pe urma industriei turismului traiesc multi oameni din multe tari. $i iata-ne ajunsi, cu visul nostru despre mancarea frantuzeasca, in ceea ce filozofii numesc dilema morala. Filozoful Bernard Mandeville, din secolul al XlX-lea, a propus o cale de iesire. El a sustinut ca viciile personale duc la beneficii publice. O teorie conform careia banii celor saraci ii imbogatesc pe bogati, aplicata la morala. Slabuta rau.
Acum cati ani am scris si eu un modul in lucrarea Foametea mondiala si obligatiile morale. Am pus cap la cap diferitele cifre legate de numarul real al populatiei, cerintele nutritionale si productia alimentara de pe glob si am ajuns la concluzia ca daca toata hrana disponibila din lume ar fi impartita egal, atunci nu doar unii dintre noi, ci toata lumea ar fi subnutrita. Numerosi obsertori spun ca acest lucru este inca labil. Distribuirea hranei trebuie sa fie inegala daca vrem ca unii dintre noi sa manance bine.
Distribuirea inechiila a hranei produce de obicei doar subnutritie, dar foametea ucide. Vesnica amenintare a subnutritiei si a mortii prin infometare, de-a lungul istoriei, este un motiv foarte solid al profunzimii obsesiei mancarii. Principala prioritate a omului

aflata cot la cot cu cea de a nu fi mancat de ursi sau de jaguari

este sa se hraneasca suficient azi ca sa apuce ziua de maine. Daca stiti ca sistemul de schimb care asigura abundenta face ca altii sa nu aiba destul, ar trebui sa interveniti in vreun fel? Sunteti imorali daca nu o faceti? Puteti face ce? Depinde.
Depinde partial de seriozitatea dorintei dumneavoastra de a da jos kilograme si de a nu le mai pune la loc. Daca racaie faptul ca tonul meu pana acum saltaret s-a transformat in predica, amintiti- ca aceasta este o lectura stimulati, partea cu iadul si osanda vesnica. La urma urmei, ar cam trebui sa deschidem ochii la lumea in care traim. in plus, eu am ajuns in mod firesc la aceste interese. Bunelul Watson era predicator enghelist itinerant, iar bunelul Penwell era fermier.
Atat oamenii din tarile bogate, cat si cei din tarile sarace sunt obsedati de mancare. Se deosebesc doar prin faptul ca pe bogati ii roade faptul ca mananca prea mult, iar pe saraci ca mananca prea putin. In Foametea mondiala si obligatiile morale am tras concluzia ca putem produce suficienta hrana ca toti pamantenii sa manance pe saturate. Toti oamenii din lume ar putea fi bine hraniti chiar acum daca toata lumea ar deveni vegetariana, iar recoltele de cereale ar servi la hranirea oamenilor, nu a vitelor. Nu ma fac avocatul alimentatiei vegetariene, cu toate ca persoanele care tin un regim fara alimente prelucrate mananca multe fructe si legume proaspete si paine integrala, care fac sa le scada dorinta de carne. Chiar si intr-o lume cu toti oamenii satui se poate manca un pic de carne, pe ici, pe colo, ca in meniurile chinezesti. Nu mancam tot din farfurii, asa ca resturile pot hrani o multime de porci si de gaini. Si mai sunt si fapturile care isi afla hrana pe campii

vitele, oile si gainile. Problema e ca nicaieri in lume nu exista institutii, guverne si industrii pregatite pentru distribuirea egala a hranei. Nici unul dintre conducatorii de state din zilele noastre nu ar putea face asta. Este nevoie de o revolutie mondiala pentru a schimba sistemul.
Trebuie sa incercati sa faceti ce in directia asta? Da. Este vorba despre o revolutie pe care cred ca trebuie sa o sprijinim cu totii. Daca este ce imoral, in nici un caz nu e vorba de incercarea de a schimba un sistem de productie si desfacere a alimentelor in care dumneavoastra sunteti supraalimentat in vreme ce milioane de oameni mor de foame. Puteti sa nu mai incurajati fanteziile industriilor alimentelor prelucrate. Puteti manca mai putina came, sau chiar sa deveniti vegetarian. (Nu vreau sa ma lansez in aceasta directie, dar carnea de vita, porc, oaie si pasare din comert este atat de saturata de steroizi si alti hormoni, precum si de antibiotice, incat chiar unii producatori de carne ne recomanda sa ne gandim bine inainte de a o consuma.)
Unul dintre colegii mei avea o vorba, ca el contribuie la civilizatia mondiala dand un exemplu de trai bun. Puteti da si dumneavoastra un exemplu, mancand mai putina carne si, in general, mai putin.
Nu asteptati la rezultate imediate. Trebuie sa intati sa controlati propria grasime inainte de a putea schimba lumea. Si vorbesc foarte serios. Fibrele sunt un subiect care ne aduce cu picioarele pe pamant.
Sa incepem cu apa. Multi sunt cei care cred ca daca-si pot stoarce apa din celule scapa de 5-7 kile fara sa piarda nici o farama din bunatati. Sarea retine apa, asa ca renunta la sare. Asta e foarte bine. E nevoie de un graunte de sare, si nu e obligatoriu sa renuntati complet la ea cand gatiti

cu toate ca, daca o faceti, corpul primeste suficienta sare din legume. Daca mancati multa sare, e bine sa renuntati la ea, dar nu veti slabi cine stie cat.
De ce sa nu mergeti la radacina raului si sa renuntati pur si simplu la apa? Pai, cei care fac asta se aleg cu infectii urinare. Cand sunteti la regim trebuie sa beti multa apa

cel putin 4 litri pe zi. Corpul dumneavoastra consuma grasimea, rinichii filtreaza toxinele si e nevoie de multa apa pentru a spala rinichii. Daca reduceti drastic consumul de apa, toxinele se acumuleaza si alegeti cu o infectie renala. Asa ca trebuie sa beti multa apa.
Daca tot suntem aici, trebuie sa luati zilnic o leta de po-livitamine; nu strica. Nu luati vitamine foarte puternice, pentru ca in cantitate mare pot intoxica. Apropo, dozele mari de vitamina C sunt benefice, pentru ca nu este decat acid ascor-bic si se digera ca hrana. Ce-ar fi sa luati de mai multe ori pe zi cate o leta de 250 mg de vitamina C? Poate chiar sa ajute la prevenirea racelilor, daca este administrata cum trebuie.
In privinta vitaminei C, numeroase studii controlate riguros au aratat ca la cei care o iau in doze mari

pana la 15 g pe zi

incidenta racelii este semnificativ mai mica decat la ceilalti. Aceste do sunt la fel de clare ca acelea despre faptul ca fumatul declanseaza cancer pulmonar. Trebuie sa intelegeti insa ca, daca la cei care iau vitamina C incidenta racelii este chiar si cu un procent mai mica, acesta este un lucru semnificativ din punct de vedere statistic. Un studiu citat de Linus Pa-uling arata ca subiectii care au luat 200 mg de vitamina C timp de 6 luni au avut cu 13% mai putine raceli decat membrii grupului de control care nu au luat vitamina. in uncie cercuri, 13% este mult. Dupa vorba lui Pascal, rezultatele sunt placute si nu aveti nimic de pierdut. Din nici un studiu nu a reiesit ca un gram sau doua de acid ascorbic pe zi ar fi daunat cui.
Dozele masive de vitamina C previn cancerul? Nu stiu, dar trebuie sa spun ca ma simt incurajat de faptul ca unul dintre fartatii intru cautarea aderului si a sanatatii a primit Premiul Nobel. in termeni filozofici se numeste non sequitur. Faptul ca Linus Pauling a avut perfecta dreptate o data nu inseamna ca are dreptate si in privinta legaturii dintre vitamina C si cancer. Dessectiunes ne avertizeaza sa verificam ceea ce spun expertii. Pe de alta parte. Dessectiunes era cam fanatic in privinta sanatatii. Recomanda oamenilor sa manance si sa bea cumpatat, si a sfatuit-o pe printesa Elisabeta de Boemia cum sa scape de con-stipatie.
Ceea ce pateste un bob de grau care intra in ghearele industriei alimentelor prelucrate este ingrozitor. in esenta, i se ia tot ce este bun pentru noi si ramane un praf alb fara nici un gust, usor de digerat, din care se pot face tot soiul de produse de patiserie si care poate intra ca umplutura in orice tip de hrana si in pasta de hartie pentru carti. Extragerea a ceea ce este bun constituie baza infloririi unei intregi industrii a alimentelor for-tifiante, cu vitaminele si mineralele care fusesera acolo de la natura, insa au fost inlaturate la prelucrare.

Nu se pune la loc in faina alba nici una dintre fibrele care sunt esentiale pentru transportarea reziduurilor prin colon. Ham-burgerii si laptele cu malt

majoritatea alimentelor din alimentatia standard a americanilor

nu ofera practic nici un fel de fibre. Si din pacate nici macar o salata buna pe zi, sau chiar doua, nu rezol problema. O modalitate de compensare este sa presarati o lingura cu rf de tarate pe o parte din hrana la micul dejun si la cina. Sau o puteti bea intr-un pahar cu apa (ceai din fan: unora chiar le place).
A, la micul dejun mancati cereale? Ei bine, e revoltator, dar aderat, faptul ca nici macar alimentele "cu tarate" pentru micul dejun nu acopera necesarul de fibre. Mai rau, unele dintre ele sunt doldora de zahar. Oricum, nu ar trebui sa puneti gura pe acele cereale prelucrate. in cazul in care credeti ca alimentele pentru micul dejun AII Bran' contin numai tarate, luati o cutie de pe raftul bacaniei (dar, pentru numele lui Dumnezeu, n-o cumparati) si cititi lista ingredientelor. Ele sunt insiruite in functie de procentaj, cel cu procentajul maxim fiind la inceput. (Regulamentele bizare ale guvernului nostru nu obliga producatorii sa dezluie procentajul; ei nu trebuie decat sa le aseze in ordine, de la cantitatea cea mai mare la cea mai mica.) Continutul unei sticle de bautura racoritoare gazoasa apare dupa cum urmeaza: apa, zahar, aroma artificiala, culoare artificiala, consernti. Zaharul apare in procent mare in majoritatea alimentelor prelucrate pentru micul dejun, cu exceptia produselor Grape Nuts si Shredded Wheat, care nu contin zahar. (Atentie, Grape Nuts Flakes contin mult zahar.) Sa mergem mai departe cu lectia: verificati mai multe marci de alimente prelucrate ca sa vedeti cum fabricantii impart zaharul din ele in mai multe ingrediente. Zaharoza, dextroza, sirop de porumb, suc de struguri etc. inseamna tot zahar. Vai noua, cum ziceam mai devreme, mierea e tot zahar. Mierea e "aliment natural", nimic de zis, dar inlocuirea zaharului cu miere nu face nimic altce decat ca da mai multa aroma si creste pretul.
Exista, fara indoiala, metode mai bune de a obtine suficiente fibre in afara de a pune taratele pe salata sau de a le bea cu apa. sectiunea despre regim a unui filozof trebuie sa includa macar o reteta: painisoare cu tarate. Daca v-ati obisnuit sa faceti painisoare din tarate folosind AU Bran cel plin de zahar, cu reteta de pe cutie care cere si mai mult zahar, la inceput n-o sa placa painisoarele mele. Gustati-le. Mai tarziu le veti adora.

Painisoare cu tarate

reteta filozofului

Reglati cuptorul la 425 de grade. Ungeti o ta pentru 6 briose. Amestecati urmatoarele ingrediente uscate:

o ceasca de tarate

o jumatate de ceasca de faina integrala de grau
o jumatate de ceasca dintr-una dintre urmatoarele: faina integrala de orz faina integrala de secara faina integrala de hrisca faina integrala de grau
o jumatate de lingurita de bicirbonat de sodiu

o jumatate de lingurita de praf de copt

un praf de sare (optional). Ingramaditi amestecul intr-o parte a sului si in locul liber spargeti

un ou si adaugati

doua lingurite de ulei animal sau vegetal (de exemplu, unt,
untura, ulei de sofran sau de porumb). Bateti cu o furculita pana ce s-au amestecat bine galbenusul cu albusul. Adaugati
o ceasca de iaurt, sau zer, sau lapte batut, sau lapte dulce. Amestecati cu o lingura de lemn doar atat cat sa se omogenizeze ingredientele si totul sa fie umed. Turnati cu lingura in ta de briose. Coaceti 20-24 de minute.
Aceste painisoare au fiecare circa 150 de calorii. Daca mancati doua pe zi, veti avea suficiente fibre ca sa acoperiti cerintele normale.

Daca le vreti dulci, puneti stafide sau coacaze sau orice soi de fructe uscate sau proaspete. O banana zdrobita in aluat le da gust si aroma minunate. Puteti pune si fulgi de grau sau de oz, sau germeni de grau, sau germeni de cereale complete, sau seminte de floa-rea-soarelui, sau nuci. Daca puneti multe fructe folositi o ta pentru 8 briose.
Ma dau in nt dupa painisoarele din tarate. Painisoarele din tarate sunt o lume intreaga. Cand o creati insa, nu uitati sa numarati caloriile.
"Mai, sa fie, doctore", mi-ar fi zis un bun prieten, plecat dintre noi. "Vrei sa schimbi lumea cu painisoarc din tarate."
Si de ce nu? Daca nu lumea intreaga, macar industriile de prelucrare si de desfacere a produselor alimentare.
Taratele sunt cea mai importanta forma a fibrelor din lume. Peste tot unde painea integrala este un produs principal, do cu relenta statistica (ce concept splendid) arata ca taratele ajuta la prevenirea nu numai a cancerului stomacului si colonului, dar si a aproape tuturor celorlalte afectiuni intestinale cunoscute de omenire. Se pare ca nu le ajuta pe femei sa evite o sarcina sau pe barbati sa aiba mai multi spermatozoizi, dar duc la nasterea unor prunci mai sanatosi.
Reziduurile trebuie sa fie umflate si facute sa treaca prin colon de catre o mare cantitate de fibre umede (beti multa apa), altfel scaunul devine tare si retine toxinele in intestine mai mult decat trebuie. Sunteti constipat si defecatia este dificila. Partizanii fibrelor spun ca rctentia toxinelor poate duce la cancer, iar scaunul tare si eforturile fac sa apara hemoroizii. Chiar si medicul dumneavoastra spune ca iritarea hemoroizilor care sangereaza poate duce cu timpul la aparitia cancerului. insa el ar putea respinge ideea ca absenta fibrelor si eforturile mari produc hemoroizii. L-am intrebat odata pe un chirurg specializat in hemoroizi, de la Facultatea de Medicina a Universitatii din Washington, care este cauza aparitiei lor. A ras si a zis ca nimeni nu stie.

Oamenii din zonele lumii in care se consuma multe fibre au mai putine probleme cu hemoroizii si cu cancerul rectal decat americanii. Poate ca ei stiu ce ce le scapa doctorilor nostri.
Va recomand multa prudenta in privinta remediilor traditionale. E foarte bine sa cititi pentru stimulare o sectiune despre sanatate, sa nu pierdeti nadejdea si sa schimbati alimentatia; dar e posibil sa fie chiar aderate toate cele proclamate despre alge de catre fanaticii sanatatii si toate acuzatiile dezlantuite aruncate profesiunii medicale? Sigur ca nu. In general, doctorii nu sfatuiesc de rau. Uneori nu recomanda anumite tratamente pentru ca stiu ca majoritatea pacientilor nu le vor urma. Multe dintre tratamentele lor sunt bune. Problema este ca un tratament trebuie sa fie urmat ca sa aiba rezultate. Una dintre maximele lui Dessectiunes este ca atunci cand ai mai multe riante de tratament, fara prea multe argumente in favoarea unuia sau a altuia, e bine sa alegi unul si sa te tii de el, nu sa te tot fatai de la unul la altul. Majoritatea americanilor care tin regim se tot fataie.
E la mintea cocosului ca, daca zaharul, faina alba si alcoolul ar fi in realitate mortale, putina lume ar mai fi in viata. Daca vitamina C ar fi o solutie profilactica de nadejde pentru raceli, s-ar vinde de zece ori mai scump. Stiti foarte bine ca daca dozele mari de vitamina C sau de tarate ar reduce macar cu 13% incidenta cancerului, nu s-ar mai gasi nici un produs alimentar in punga, cutie, borcan sau sticla care sa nu contina vitamina C sau tarate. Membrii Asociatiei Medicilor Americani nu conspira impotri sanatatii noastre. Si macar de-ar face-o, ca atunci ne-ar fi foarte usor sa stim cum sa ramanem sanatosi. Am face pur si simplu pe dos decat zice doctorul.
Si totusi, e o parte de ader in majoritatea cartilor despre sanatate. (O exceptie care imi vine in minte este cea despre eliminarea completa a mucusului din organism. Daca am face asta am ajunge mumii.) Medicina americana este curati, nu preventi, in general, medicii americani au intat sa trateze simptomele, si multi dintre ei sunt mai putin capabili sa spuna cum sa ramaneti sanatos decat specialistii in nutritie, sanatate si fitness. Cand cititi carti despre sanatate trebuie sa retineti doar ceea ce pare rezonabil.
Pare rezonabil ca marea crestere a consumului de zahar din epoca moderna sa ne fi facut mai vulnerabili la unele boli. Nu aveti nevoie de zaharul prelucrat, asa ca pare sa fie antajos sa renuntati la el, chiar daca nimeni nu poate baga mana-n foc ca zaharul este cauza diabetului, artritei, reumatismului si nevralgiilor. Chiar si doctorii vor spune ca excesul de sare duce la cresterea tensiunii nervoase si sanguine, asa ca e rezonabil sa reduceti consumul de sare, indiferent daca sunteti sau nu convinsa ca sarea produce crampe menstruale. Cat despre rolul fibrelor, nu mai trebuie argumente. Cine are chef sa fie constipat?
Cum ramane cu aditivii, aromele artificiale, vopselele si con-serntii din alimentele prelucrate? Asa cum zic cei de la Dow Chemical, toate pe lume sunt substante chimice. Si daca faceti un sobolan sa manance destul din toate, sigur o sa i se faca rau. Desigur, unele forme de cancer apar dupa ani si ani de iritatii usoare produse de agenti nitelus iritanti (ceea ce reprezinta unul dintre motivele pentru care cancerul este atat de greu de detectat); si multi dintre aditivii placuti la vedere, pipait, miros si gust din alimentele prelucrate sunt agenti nitelus iritanti. Unele componente naturale ale alimentelor sunt si ele nitelus iritante, dar nimic nu e perfect pe lume si nimeni nu zice ca ati fi putut evita toate cauzele posibile ale imbolnavirii. Dat fiind efectul carcinogen cumulativ al agentilor nitelus iritanti, precum si faptul ca puteti evita o gramada dintre ei renuntand la alimentele preparate, nu pare nerezonabil sa renuntati la acestea, daca vreti sa faceti tot ce sta in puteri pentru a ramane sanatos.
Am luat-o razna. Nu aveti de ce ge daca dieta filozofului aduce noi mancaruri exotice, gadila cerul gurii si face mai sanatosi. Dar scopul este sa scapati definitiv de niste kilograme. Pentru a o face, cei mai multi oameni au nevoie de stimulare si de indrumare. Conversatia noastra

pentru ca ma astept sa-mi raspundeti

are rolul de a oferi acest sprijin.
Unul dintre motivele pentru care societatea se opune revolutiei pe care o uim este ca modificarea comportamentului pe care o recomand aici merge impotri aproape tuturor lucrurilor care fac America sa functioneze, la sa vedem cine si ce se opune cel mai mult reducerii consumului. In primul rand, industria prelucrarii alimentelor si cea a publicitatii, care este strans impletita cu ea. Apoi intreprinderile agroindustriale. Toata lumea stie ca rosiile, merele, portocalele si chiar o mare parte din morcovii din supermarketurile americane nu au nici un gust. Pentru a obtine fructe si legume bune trebuie sa te apuci sa le cultivi singur, sau cel putin sa ceri sa se nda in super-marketuri mai multe rietati

care necesita mai multa ingrijire decat cele din productia masi, asa incat trebuie sa fie ingrijite manual in mici gradini de legume. Asta ii cam zgan-dare pe fartati.
Din anii '30 persista in America tendinta de a elimina micii fermieri in favoarea corporatiilor agroindustriale. Bunelul Penwell a fost printre primii care au incasat-o, asa ca daca vreti sa ma aratati cu degetul, "alt carcotas!", nu jenati. Bunicului meu ii placea grozav munca la ferma. Se tot mira cum mi-o fi trecand prin cap sa fac altce.
Acum stiti ce vreau sa spun cand afirm ca dorinta dumneavoastra de a da jos cate kile si de a nu le mai pune la loc transforma intr-un radical inflacarat. Presiunea societatii ca intreg este reala. Prietenii, toata lumea, toata America au de castigat de pe urma esecului dumneavoastra. Este o societate de consum. O societate a afacerilor. Esentialul pentru ea nu este neaparat congruent cu greutatea ideala sau cu sanatatea dumneavoastra.
Un prieten francez, care se cam inverzise la fata dupa ce traversase cu masina America, mancand doar la restaurantele concesionate, m-a intrebat: "Chiar nu se poate face nimic ca sa se schimbe alimentatia americanilor?" Da, Claude, ma straduiesc. Dar cei care inrt marile profituri sunt pregatiti sa puna gheara pe mine.
Stiti ce s-a intamplat cu adeptii curentului hippy: au fost comercializati. Zorzoanele hippy au devenit o afacere de milioane de dolari. Ei credeau ca sunt o contracultura, dar societatea americana i-a absorbit. In zilele noastre, daca vrei sa lasi naibii toate pentru o vreme, poti merge la una dintre numeroasele clinici sau ateliere de psihoterapie, unde poti plati o gramada de bani ca sa te joci de-a contactele fizice, sa lenevesti pe cinste in bai fierbinti, sa te preumbli in pielea goala si chiar sa incerci droguri si sa faci alte lucruri pe care probabil nu le-ai mai face cand te intorci acasa, in Bulboana Bradului.
Regimurile sunt o chestiune profiila. Cine inalt de 1,67 m care trage pe cantar 136 de kile ar face mai bine sa mearga la doctor. Dar daca nu aveti decat vreo 9 kilograme peste greutatea medie americana, ati cazut in capcana. Se declanseaza escrocheria, si nici macar specialistii in regimuri nu doresc sa slabiti si sa mentineti la noua greutate. Daca toti ar face-o, cine ar mai cumpara cartile despre regim si alimente de regim? Cine s-ar mai duce la clinicile de slabit?
E clasica situatie fara iesire. Industria regimurilor inghesuie intr-o directie, cea alimentara da branci in directia opusa. Publicul sprijina industriile de consum. Daca slabiti destul de mult ca sa se observe, mai multi vor fi cei care spun ca aratati groaznic decat cei care spun ca aratati bine. Iar cei care zic ca aratati suplu, nu costeliv, al caror numar este semnificativ din punct de vedere statistic, vor fi primii care sa observe cand puneti kilele la loc.
Aici sunt doua aspecte. Faptul ca greutatea este subiect de persiflare decurge din aderul fundamental ca putini dintre cei care bat mereu toba pe tema grasimii si regimurilor sunt in pericol. Chiar daca ar depasi media americana cu 9 sau 13 kilograme sunt putine riscuri sa fie doborati de vreo boala provocata de grasime. Oful lor cel mare e ranirea amorului propriu. Vad mereu oameni supli la televizor, in filme, in reclamele din reviste si chiar in carne si oase. Idealul american actual de sanatate, suplete si frumusete e cu 9 kile sub media americana. Astfel, cine care are cu 9 kile peste medie are de fapt 18 kile "in plus". Asta face ca afacerile legate de regimuri si de sanatate sa fie escrocherie si distractie: profiile pentru comercianti, distractive pentru clienti, amuzante pentru spectatori. Pentru multa lume, regimurile sunt la fel cu crimele si mutilarile care se d la televizor. Poate ca nu le-ar cadea la fel de bine daca ar fi reale, pe podeaua din salonul lor. Oamenii cheltuiesc o gramada si se distreaza pe cinste cu oroarea starnita de lucruri despre care stiu ca nu li se pot intampla lor. Supraponderalitatea este in America prilej de mare distractie. Lucrurile ajutatoare pentru regimuri

alimente prelucrate hipocalorice, carti despre regim, haine care te ajuta sa slabesti

sunt minunate exemple a ceea ce Thorstein Veblen numea "consum ostentativ". Cum s-ar mai fi extaziat in fata capacitatii industriei americane de a inregistra profituri de pe urma celor care slabesc!
Filozofarea pe tema greutatii este legata de preluarea controlului asupra propriei vieti. Exista multe moduri de a o face. Dat fiind ca obsedeaza mancarea

ceea ce nu deosebeste prea tare de restul omenirii , putem foarte bine sa incepem prin a vedea daca sunteti in stare sa preluati controlul asupra propriului comportament alimentar. Vreti sa dati jos kile si sa nu le mai puneti la loc. Perfect. Dar daca reusiti sa o faceti, lumea ar face bine sa se pazeasca, pentru ca acela care iese invingator din aceasta batalie poate face si alte lucruri dificile, daca isi pune mintea cu ele. Acele alte lucruri pot merge si ele impotri tendintelor guvernului, afacerilor si industriilor.
Daca vreti cu aderat sa faceti asta sunteti un razvratit. Filozofii au produs intotdeauna tulburari. Cei aflati la putere detesta razvratitii.

Hai sa o facem? Foarte bine.
Cat de des trebuie sa cantariti? In zilele de zece, douazeci si treizeci din fiecare luna. Daca aveti chef, puteti distra in ziua de cantarit. Daca vreti sa puneti in fata raul, cantariti- cand ridicati de la cea mai bogata masa a zilei. Daca place teatrul, nu mancati nimic in ajun si cantariti- inainte de prima masa a zilei cu pricina. E doar o joaca. Tot aia e pana la urma. Mai bine fiti consecvent si cantariti- de fiecare data in acelasi moment si in aceleasi conditii.
Cand v-ati atins scopul, incepeti sa cantariti zilnic. Chiar daca nu ati putut respecta numarul de calorii silite, daca ati reusit sa ajungeti la greutatea dorita alimentatia dumneavoastra contine mai putine calorii decat sunt necesare pentru a ramane suplu.
Va amintiti ca v-am zis sa numarati caloriile? Acum adunati cifrele notate pe parcursul celor trei sau patru luni precedente si impartiti totalul la numarul de zile. Daca sunteti o femeie de 1,60 m si ati continuat sa scadeti in greutate, consumul zilnic a fost probabil sub 1 600 sau 1 700 de calorii. Cresteti acum numarul cu o suta de calorii pe saptamana, pana ce incepeti sa cresteti in greutate. Linia de demarcatie arata cate calorii trebuie sa consumati pentru mentinere.
Alta modalitate: cand ati ajuns la greutatea dorita, daca sunteti femeie incepeti sa consumati 1 800 de calorii pe zi, iar daca sunteti barbat 2 400. Asta inseamna 12 600 pe saptamana pentru femei si 14 000 pe saptamana pentru barbati. impartiti totalul dupa plac. Cand cinati in oras si consumati 4 500 de calorii dintr-un foc, reveniti pentru cate zile la vechea formula cu cate 900 sau 1 200 de calorii. E in ordine. Ati intat sa jonglati asa. Cantariti- la sfarsitul fiecarei saptamani. Norocos mai sunteti daca slabiti in continuare. in acest caz, adaugati cate 100 de calorii pe saptamana pana ce greutatea devine sila. Amintiti- ca la majoritatea femeilor greutatea se mentine la 1 800-2 200 de calorii si la majoritatea barbatilor la 2 000-2 400. Dar cifrele nu sunt batute in cuie. Regimul de intretinere depinde partial de miscarea fizica.
Din pacate, s-a dovedit stiintific ca pe masura ce imbatranim corpul intra la apa si avem nevoie de mai putine calorii ca sa ne mentinem greutatea. Mai conteaza si alti factori, cum ar fi numarul de ore de somn. Va trebui sa cantariti si sa efectuati reglajele tot restul vietii. Dupa multi ani, adesea nu mai fi nevoie de cantar ca sa stiti cum stati.
Stiu ca unii dintre dumneavoastra ar dori sa se cantareasca zilnic de la inceput. Nu cum aduce a nevroza? Faceti-o, daca roade la ficati, dar problema e ca reglajul organismului dumneavoastra nu este inca atat de bun incat sa poata fi modificat in fiecare zi. Daca mancati pizza si bere la restaurantul lui Sha-key si apoi inghetata la Baskin-Robbins, s-ar putea sa urcati a doua zi pe cantar si sa constatati ca ati luat aproape 3 kile. Asta inseamna ca, daca grasimea are 7 000 de calorii/kg, trebuie sa scadeti din alimentatie 21 000 de calorii? Doamne fereste, ar fi ridicol. Cea mai mare parte a acestor 3 kilograme disparea prin procesele de eliminare normale. Trebuie doar sa reduceti la jumatate numarul de calorii de mentinere pana ce greutatea scade din nou. Cifrele sunt utile orientativ, dar intretinerea nu se reduce niciodata la a gasi o cifra zilnica pe baza careia sa facem adunari si scaderi. Oricat de mult v-ar trebui ca sa ajungeti la greutatea dorita, dura si mai mult pana sa devina comod regimul de mentinere.
Cunoasteti oameni care s-au lasat de ani de zile de fumat si marturisesc ca uneori le arde buza dupa o tigara? Si eu ma numar printre ei. O sa patiti si dumneavoastra la fel cu jeleuri-le? Eu patesc. Dar si dumneavoastra, si eu suntem in stare sa facem ce ce fostii fumatori n-ar indrazni: sa mergem si sa ne luam un pachet, pe care sa-l dam gata. Trebuie doar sa numaram caloriile. Cunoasteti probabil si fosti fumatori care nu mai suporta mirosul tutunului si se ineaca atunci cand intra intr-o incapere plina de fum. S-ar putea sa reactionati si dumneavoastra asala jeleuri daca nu puneti gura destula vreme pe alimente prelucrate, zahar si faina alba.
E greu de crezut ca o sa treaca pe vecie pofta de cine stie ce chestie oribila din copilarie (, Jes, fa-te-ncoa' c-un R.C. s-o placinta d-aia rotunda": Calvin Trillin, in Prajit ca-n America) sau n-o sa mai bucurati de o seara in oras in care sa ghiftuiti cu prostii

in afara de cazul in care ajungeti un obsedat care o tine mortis cu regimul lui. Va recomand sa aplicati alta maxima a lui Dessectiunes: daca vrei sa te intelegi cu lumea si sa fii lasat in pace, incearca sa nu iesi in evidenta. Daca trebuie sa alegeti intre a manca ce si a strica cheful tuturor, mancati. La inceput veti trisa un pic, pentru ca in realitate trebui sa mancati mult mai putin decat inchipuiti din cele ce vi se pun in farfurie. Dupa o vreme, lumea accepta constient sau inconstient obiceiurile alimentare si face pasi in directia dumneavoastra. Cand constatati ca gazda nu se asteapta sa mancati desertul (si e trist cand se intampla asa; veti vedea ca simtiti lipsa rugamintii de a manca desertul aproape la fel de mult ca a desertului insusi), inseamna ca schimbarea dumneavoastra a inceput sa schimbe lumea.
Acum pot sa zic si eu ce despre morcovi? Am spus deja ca dupa ce veti fi renuntat de o vreme la zahar morcovii or sa para minunat de dulci. Morcovii aduc si un morman de fibre. Cele mai multe vitamine le capatati daca ii spalati doar, dar dulceata lor e mai mare daca zgariati cu cutitul pielita. Nu trebuie niciodata sa curatati cu totul morcovii. insa cea mai mare calitate a morcovului este ca atunci cand e crud roadeti la el o groaza de timp. Cei care tin serios regimul ar trebui sa inceapa fiecare cina cu unul sau doi morcovi mari, cruzi. Nu-i taiati, muscati din ei. Mestecati mult fiecare bucatica. in multe carti despre regimuri se recomanda sa luati inghitituri mici, sa mestecati foarte mult mancarea si chiar sa lasati jos tacamurile intre inghitituri. Alta chestie groza cu morcovii e ca daca nu mestecati bine de tot poate ramane o bucata in gat

neplacuta experienta, uneori chiar fatala. Morcovului nu-i vii de hac prea usor. Asadar, iata- mestecand de zor ca Rila-Iepurila, si cu la fel de mare placere. Morcovii au masa mare, multa apa si sunt dulci. Pana sa dati gata 100 de calorii din morcovi

adica patru cat toate zilele sau doua cesti pline cu bucatele , mancati destul de multa vreme ca sa fiti multumit si v-a scazut mult pofta de mancare. Nu o sa impuiez acum urechile cu cat sunt ei de sanatosi. E greu sa nu spui lucruri bune despre morcovi. Am sa las ultimul cunt sumbrului scriitor austriac Peter Handke. "Nu mancati morcovi, ca starpesc dorinta de orice altce", zice el in Pora lumii.
Nu plac morcovii. (Un suspin.) Bine, bine. incercati cu guliile. Conopida. Salata verde. Cartofii cruzi, daca tot suntem aici. incepeti masa cu legume crude care fac sa tot mestecati si taie pofta de mancare. Terminati masa cu o banana. E dulce, chiar satioasa, si ar trebui sa faca sa simtiti burta plina. Si n-are decat 100 de calorii.
Smecheria cu legumele crude merge chiar daca nu mancati la orc fixe. in legatura cu mancatul la ore fixe parerile sunt impartite. Unele regimuri cer sa mancati anumite feluri la anumite ore in anumite locuri, si nimic intre mese. Este strict interzis intre mese chiar si gandul la mancare. Aceste instructiuni sunt inumane si imposibile, ca si cum i-ai spune cui sa nu se gandeasca la sex decat in timpul raportului sexual.
Ce-ati zice de impartirea hranei pe parcursul zilei, 50 de calorii acum, inca 50 mai incolo, la cate o jumatate de ora? Si teoria, si practica sunt minunate. Mancati tot timpul, satis-faceti poftele si nu treziti cu cate o foame de lup. Gustarile s-ar putea sa fi fost insasi modalitatea de hranire a oamenilor timp de un milion de ani, pana cand a inceput civilizatia, acum 5 000 de ani, si s-au apucat sa cineze sezand la masa. Indiferent cum a fost, mancatul "pe bucatele" este in zilele noastre destul de asocial. in ceea ce ma priveste, prefer sa iau o masa buna stand la taclale cu prietenii. E aderat ca propoduiesc aici un program care deosebeste radical de majoritatea oamenilor din cultura noastra. Daca adoptati formula mancatului pe bucatele, trebui totusi sa participati si la mese obisnuite suficient de des ca sa se adune mai multe calorii decat numarul permis pentru mentinere. Cu toate acestea, ideea ma ispiteste si e plina de bun-simt, asa ca nu-mi vine sa o las din mana. insa, in afara de cazul in care optati pentru forma exclusi a mancatului "pe bucatele", ati face mai bine sa ramaneti la mesele regulate.
Si fiti fericit ca puteti sa o faceti. Sunt oare serios cand zic ca puteti da un exemplu mancand mai putin? Sigur ca sunt. Trebuie sa incepem cum, chiar daca numai simbolic, doar ca un gest, sa aratam ca cei supraalimentati de pe lume se pot descurca si cu mai putin. Un gest simbolic.
Oh, ce minunata e complexitatea acestui act! Sa lasam un filozof sa treaca pe struna lirica. De fapt, ce credeti ca faceti cand urmati dieta filozofului? Va implicati cel putin in aceste actiuni umane: consumati mai putin, schimbati obiceiurile alimentare, slabiti, deveniti mai sanatosi, perturbati industria alimentelor prelucrate, dati un exemplu, cizelati vointa, actionati moral, instigati la revolutie si schimbati lumea. Si asta doar incepe sa exprime complexitatea actiunii dumneavoastra. S-ar putea sa-i dati peste nas celui mai bun prieten, sa rasculati impotri parintilor si

sa nu uitam

hraniti eul. Exista ce de o complexitate mai mareata decat a actiunii omului? Numai mintea insasi.
Se vorbeste mult in vremurile noastre despre persoane care nu au prea mult control asupra propriei vieti. Puterea corporatiilor este prea marc, iar dependenta de productia si desfacerea centralizate ne leaga de maini si de picioare. Daca-i pe asa, cand refuzati sa mancati alimente prelucrate sustrageti fortelor care exercita imensul control asupra obiceiurilor alimentare ale oamenilor din toata lumea occidentala.

Daca puteti dobandi taria de a schimba si a controla obiceiurile alimentare, iesind din normele impuse de societate, puteti gandi si actiona pe cont propriu si in alte privinte. Pentru mine, problema eliminarii cator kilograme si mentinerii la greutatea atinsa nu e deloc un fleac. imi place sa cred ca John Locke, Jeremy Bentham, John Stuart Mill si alti mari filozofi ai individualismului ar fi de acord cu mine. Ei doreau ca oamenii sa aiba controlul propriei vieti. ii indemnau sa persevereze, sa inteleaga si sa treaca peste obstacole. Puteti hotari sa mergeti pe mana familiei, bisericii, societatii si oficialitatilor, dar nu veti fi liber decat daca aveti taria de a alatura lor sau de a alege alt drum. Experienta debarasarii de 9 kile pe care nu le mai puneti la loc reprezinta si ea un inceput promitator.
Unul dintre cele mai mari antaje ale acestui program este ca seamana cu multe altele din filozofie. Pare simplu, maximele sunt platitudini, se repeta multe lucruri pe care le stiati deja. Si totusi, cand ganditi mai bine

cand incercati sa-l puneti in aplicare , c al naibii de greu.
Nu fiti stingherit de aparenta lipsa de importanta a tintei, in acest moment nu regimul conteaza, ci implicarea dumneavoastra. Nimeni nu stie cum este cu aderat si la ce duce un proiect care implica vointa, pana ce nu se implica in el. Pe moment nu este important ce anume faceti, ci faptul ca este un proiect dificil si pe termen lung, ales de bunavoie; nu aparenta stupiditate a eforturilor atat de mari pentru o chestiune atat de neinsemnata, la urma urmei, ci cat de afurisit de greu este, si totusi reusiti sa o faceti; nu continutul, ci forma. Pentru ca, daca sunteti in stare de asta, puteti duce la bun sfarsit si alte proiecte dificile, al caror continut ar putea sa nu fie deloc neinsemnat.
Asa ca tineti- de treaba. Si daca aceste ultime paragrafe nu v-au stimulat, apoi nimic nu fi in stare sa o faca.

Gata, mestere. Hai la partea cu alergatul.