in decursul timpului, atat sub autoritatile olandeze, cat si sub britanici, au fost facute incercari repetate de a introduce cultura ceaiului in Ceylon, dar nu s-a reusit obtinerea de rezultate noile.
Primele seminte de ceai au fost aduse de la gradina botanica Kolkata (India), in 1839. Parintele industriei ceaiului in Ceylon este considerat James Taylor, care a inceput cultivarea ceaiului in scop comercial, inca din 1867, cu doi ani inainte de izbucnirea epidemiei provocate de ciuperca parazita Hemileia vastatrix, ce avea sa distruga toate culturile de cafea. in perioada 1869-l876, epidemia a distrus aproape in intregime culturile de cafea, predominante in Ceylon, si fermierii au fost fortati sa ia in serios cultivarea ceaiului, ca alternativa la cultivarea cafelei.
Principala productie de ceai din Sri Lanka este ceaiul negru. Astazi, Ceylon exporta 300.000 de tone anual catre toate colturile lumii si detine cea mai mare bursa de ceai din lume, operationala inca din 1883. Cultura ceaiului este o parte vitala a economiei tarii, peste un milion de oameni lucrand in acest sector si aproximativ 187.000 de hectare fiind cultivate cu ceai. Astfel, in intreaga lume, numele Ceylon a ajuns sa fie sinonim cu ceaiul, chiar daca aceasta tara se numeste acum Sri Lanka.
Datorita climatului si reliefului variat, ce permite obtinerea de ceaiuri cu arome si gusturi foarte diferite, ceaiul de Ceylon a ajuns sa fie o marca a calitatii. Cultura ceaiului se practica indeosebi in zonele muntoase din centrul insulei, precum si in partea ei sudica. In functie de inaltimea la care este cultivat, ceaiul din Ceylon se imparte in trei grupe: high growns, cultivat la inaltimi de peste 1.200 de metri, medium growns, ce se cultiva intre 600-l.200 de metri, si low growns, ce se intinde de la nivelul marii pana la 600 de metri altitudine. Ceaiurile din grupa high growns, considerate ca fiind de cea mai buna calitate, sunt binecunoscute datorita aromei, gustului si culorii lor (aurie si stralucitoare). Ceaiurile din categoria medium growns au un gust bogat si sunt frumos colorate; cele din categoria low growns sunt si ele de calitate si dau un ceai puternic si cu o culoare placuta, dar au un gust si o aroma mai slabe, fiind folosite de obicei in amestecuri de ceaiuri.
Calitatea ceaiului mai este influentata si de luna in care sunt recoltate frunzele de ceai. Cea mai buna calitate a ceaiului este obtinuta la recoltarile din februarie-martie si august-septembrie. Desi mai bogate cantitativ, recoltele din aprilie, mai, iunie, iulie, octombrie si decembrie sunt mai slabe din punct de vedere calitati