Atitudinea francezilor fata de sanatatea lor e de-a dreptul paradoxala. In 1993, am cheltuit, pentru a ne ingriji, 648 miliarde de franci, cifra care ne asaza, de departe, in fruntea tuturor natiunilor europene. Si care apasa din greu asupra economiei. Acest trist record ne da el oare cel putin satisfactia de a fi mai bine ingrijiti ? Nu. Nu sintem mai putin vulnerabili decit parintii nostri la rusul guturaiului sau al gripei. Iar in Franta, mortalitatea datorata cancerului este una dintre cele mai ridicate de pe eta.
Cu toate acestea, continuam sa nam cu spor retetele medicale ticsite de medicamente. In 1993, fiecare francez a cheltuit mai mult de 2 000 de franci pe medicamente. Asadar, cu 7 % mai mult decit in anul precedent si cu 30-50 % mai mult decit in celelalte tari occidentale. Dulapioarele noastre farmaceutice dau pe dinafara de substante mai mult sau mai putin perimate, mai mult sau mai putin folosite. Anual, cutiile a aproape 60 000 tone de medicamente nu sint nici macar deschise, dar formalitatile de rambursare a cheltuielilor sint indeplinite cu scrupulozitate. Cum de am ajuns aici ? Medicii au si ei partea lor de raspundere. In Franta, ei au reputatia de a recomanda prea multe medicamente. Dar nici noi nu sintem tocmai nenovati. Am crescut intr-o societate sectiuneziana, aceea a lui Pasteur si a clinicienilor, ceea ce confera corpului medical si actorilor lui (medici, far-macisti, laboratoare) o aura inabila. De-a lungul deceniilor, ne-am pierdut o parte din mostenirea rurala, alcatuita din pragmatism si bun-simt. Medicina de spital, pe care se bazeaza pregatirea celor ce ne ingrijesc, a nimicit, cu certitudinile si dogmatismul ei, simtul nostru critic, ca si pe al lor. Pe terenul astfel pregatit, laboratoarele farmaceutice si-au construit strategii de influenta care ne modeleaza credinta de nezdruncinat in puterea medicamentelor.
Medicina a devenit o stiinta exacta, desi sfera certitudinilor ei este limitata, schimbatoare si aproximativa.
MEDICINA : O STIINTA VAGA
Medicii se afla in fruntea unui formidabil arsenal de medicamente si proceduri chirurgicale in toate domeniile. Nimeni nu le va reprosa ca ni le recomanda. E meseria lor. In multe cazuri, medicamentele si chirurgia ne amelioreaza cu adevarat sanatatea, si trebuie sa le fim recunoscatori cercetatorilor care le-au pus la punct si practicienilor care ni le-au prescris. Dar in cazuri la fel de numeroase aceste acte sint pur si simplu inutile, periculoase sau nepotrite. Oare medicii stiu asta ? Nu intotdeauna.
Exemplele de mai jos sint extrase din rapoarte recente, dar nu sint sigur ca medicii la care apelati le cunosc pe toate :
* Peste o treime dintre candidatii pentru o grefa de inima, de la centrul medical UCLA (University of California, Los Angeles, SUA), au scapat de operatie urmind un program de exercitii personalizat si luind un medicament potrit.
* 60 % din persoanele atinse de glomerulonefrita membranoasa
o forma de
insuficienta renala
se resilesc partial sau total in cinci ani, fara a se supune tratamentului standard (steroizi, imunosupresoare), daca nivelul proteinelor din
urina se mentine in limite
accepile1.
* intre 1984 si 1990, numarul barbatilor de peste 65 de ani operati de
cancer de prostata a crescut de cinci ori, desi nu exista nici o dovada ca aceasta procedura, cite-odata invalidanta, este eficace2. In numeroase cazuri, o simpla supraveghere medicala ar fi suficienta3.
* Pare inutila tratarea displaziilor (stari precanceroase) colului uterin, puse in edenta prin practica frotiurilor de depistare. In majoritatea cazurilor, aceste anomalii dispar intr-un an4.
* indepartarea chirurgicala a apendicelui este de trei ori mai frecventa in Franta decit in orice alta tara. Ea este inutila intr-un caz din doua5.I 25 % din persoanele de peste 65 de ani fac obiectul unor prescriptii medicamentoase inadecvate si daunatoare6.
* Un studiu a aratat ca, dupa un infarct miocardic, procedura care consta in a trata
aritmiile cu doua medicamente (encainida sau flecainida) duce la o mortalitate pe termen lung de trei ori mai mare decit tratamentul placebo (pilula lipsita de efect). Un alt medicament, moricizina, este, de asemenea, responsabil de o mortalitate (pe termen scurt) mai ridicata decit cea legata de administrarea unui placebo7.
A Diureticele pe baza de tiazida, prescrise in tratamentul hipertensiunii, maresc riscul de stop cardiac8.
* Medicamentele pe baza de antdhistaminice administrate impotriva guturaiului nu servesc la nimic; pot fi chiar daunatoare9.I Prescrierea de antibiotice pentru guturai si
gripa nu are nici o valoare terapeutica. Dimpotriva, contribuie la intarirea rezistentei tulpinilor bacteriene Departe de a fi o stiinta exacta, medicina este, asadar, o disciplina care ar trebui sa se fereasca de certitudini. S-ar cuveni sa se nutreasca atit din simtul critic al pacientilor, cit si din acela al medicilor. Exercitiul nu este intotdeauna usor.
UN DOMENIU SUPUS PRESIUNILOR
Industria farmaceutica este una din cele mai puternice de pe " eta. Am avut prilejul sa-mi dau seama de asta cu ocazia unui reportaj pentru resta Challenges, la care colaborez. Ancheta se referea la tratamentele depresiei si mai ales la cel comercializat prin laboratorul Eli Lilly, celebrul medicament Prozaci. In 1993, piata antidepresivelor a atins cifre considerabile: 1,7 miliarde de dolari in Statele Unite, 3 miliarde in intreaga lume
cu 24 % mai mult decit in 1992. Si, dupa parerea expertilor, asta inca nu e nimic. Viren Mehta, un analist al cabinetului Mehta and Isaly Worldwide Pharmaceutical Research (SUA), preconiza ca piata se va dubla, pentru a atinge 6 miliarde de dolari in 1998. Dar tot in 1998, Eli Lilly a inregistrat o cifra de afaceri de peste 6,3 miliarde de dolari. Iar Prozaci singur a adus 1,2 miliarde de dolari, adica o contributie de aproape 20 %. Intrucit interesele aflate in joc sint considerabile, nu trebuie sa fim prea nai in printa motivatiilor reale ale laboratoarelor. Prozaci este, desigur, un medicament util in unele cazuri de
depresie severa, insa laboratoare ca Eli Lilly exercita o presiune insidioasa atit asupra comunitatii medicale, cit si asupra consumatorilor.
De la inceputul anilor '90, campaniile de sensibilizare a marelui public la problema depresiei s-au inmultit in SUA. Care este mesajul lor ? A Depresia nu este o boala rusinoasa. Exista
tratamente eficace. Adresati-va medicului.A Asemenea campanii costa mult. In spatele lor se afla marile laboratoare farmaceutice. In SUA, Eli Lilly a finantat o campanie de sensibilizare, prin presa si teleziune, prezentata oficial ca emanind de la o organizatie cu scop nelucrativ, Mental Health Association. Lilly a finantat si un alt studiu, condus de Massachusetts Institute of Technology si de un cabinet particular, care a fost dat publicitatii in decembrie 1994. Studiul evalueaza povara pe care o reprezinta
depresia psihica pentru economia americana. Aceasta boala ar costa comunitatea 43,7 miliarde de dolari pe an, o cifra Amai ridicata decit ne-am fi inchipuitA (cifra de obicei acceptata pina atunci era de 25 de miliarde). Conform acestui studiu, depresia ar fi a patra pe lista afectiunilor celor mai costisitoare, dupa cancer, tulburarile respiratorii, SIDA, si inaintea bolilor coronariene. Dar studiul se grabeste sa precizeze ca nu tratamentul depresiei este cel mai costisitor (abia 12,4 miliarde), ci A neglijarea bolii sau tratarea ei intr-un mod nepotritA. inca o data, laboratorul Lilly nu apare oficial in publicarea acestui studiu. Smith Kline Beecham, care nde Paxili, alt antidepresiv, se adreseaza deopotriva medicilor si particularilor. Societatea inta lumea medicala la seminarii si distribuie generos, gratie fortei sale comerciale, brosuri pe care medicii se obliga sa le dea pacientilor. Smith Kline a realizat astfel doua fascicule, una care descrie simptomele depresiei si explica modul de actiune al Paxiluluii, cealalta care nu mentioneaza medicamentul, dar poarta tidul: A Cind o fiinta apropiata este depresiva A. Publicul este cu atit mai dispus sa caute un tratament cu cit diagnosticul depresiei se bizuie pe un evantai de simptome in care oricine se poate sau s-a putut recunoaste. Medicii sint cu atit mai dispusi sa le prescrie cu cit noile medicamente sint usor de administrat si au putine efecte secundare aparente. In 1992, medicii francezi au scris 150 de milioane de retete. O frantuzoaica din trei si un francez din cinci folosesc somnifere, calmante sau antidepresive (de trei ori mai mult decit in SUA). Antidepresivele nu reprezinta un caz izolat. Acelasi lucru se petrece pe toate pietele axate pe sanatatea populatiilor occidentale imbatrinite: medicamente pentru scaderea colesterolului, medicamente contra diabetului, cancerului, bolii Alzheimer, artritei etc.
Astazi, mai mult ca niciodata, trebuie sa fim gilenti, mai ales ca zarurile sint uneori masluite.
