Sunatoarea, numita in unele locuri si pojarnita, creste in regiunile de campie si dealurile. inca din antichitate, medicii apreciau insusirile vindecatoare ale acestei te.
Se intrebuinteaza ta inflorita

Herba Hype-rici

pentru continutul ei in tanin. ulei eteric, colina, vitaminele A si C.
Intern, sub forma de infuzie, sunatoarea se foloseste cu succes in colitele cronice, diaree, boli de ficat, deoarece influenteaza in bine starile inflamatorii si stimuleaza secretiile.
Infuzia de sunatoare se prepara din doua linguri ta maruntita la o ceasca cu apa din care se bea, dupa fiecare masa, cate o lingura. Se poate folosi o inftizie mai slaba dintr-o lingurita de ta la o ceasca cu apa, din care se beau doua-trei ceaiuri pe zi.
Extern, baile si cataplsmele de sunatoare au proprietatea de a calma durerile, cicatriza ranile, folosindu-se mai ales in arsuri. Sub forma de gargara se recomanda in inflamatiilc gingiilor si ale dintilor.
Din sunatoare se mai prepara si un ulei, care serste ca pansament in arsuri. Medicina populara foloseste acest ulei in boli de ficat si ulcere gastrice.
Uleiul de sunatoare se obtine prin macerarea florilor cu ulei de floarea-sorelui timp de 46 saptamani sau dupa urmatoarea formula : 20 g sunatoare uscata se umezesc cu 20 ml alcool concentrat si dupa 12 ore se adauga 200 g ulei de floarea-soarelui. Amestecul acesta se tine 5 ore pe baia de apa in fierbere, agitand din cand in cand. Dupa 23 zile de repaus se strecoara printr-o panza si se stoarce. Dupa sedere de o zi, se strecoara din nou, obtinandu-se un ulei limpede de culoare roscata.

Uleiul se pastreaza la intuneric si racoare.

Sunatoarea intra in compozitia ceaiului gastric si hepatic.