eSanatos - sanatatea ta e preocuparea noastra!
    Cauta in site
NutritieBoli
                 Home | Creeaza cont nou | Login membri


Catina alba

NAVIGARE RAPIDA: » Pagina principala » NATURIST » lista plante medicinale » catina alba

Istoria catinei albe


Compozitia chimica neobisnuita a fructelor de catina alba {Hippophae rhamnoides) in substante biologic active a determinat dezvoltarea interesului pentru aceasta ta.
Atat cercetarile de laborator, cat si cele clinice descopera substante noi sau efecte interesante ale catinei albe. Parti ale acestei te au fost utilizate in diferite scopuri in multe tari, dar pe scara relativ restransa.
In multe zone, chiar din tara noastra, este cunoscuta ca o ta otratoare. Nu este exclus ca aceasta ta sa fi fost candva folosita pe scara mai larga, dar din cauza culegerii dificile, nu a fost folosita si in final a fost uitata. Numerosii tepi ale caror intepaturi dor foarte tare, dezvoltarea tei in zone greu accesibile, gustul foarte acru si nu intotdeauna agreabil, nu au sugerat la noi in tara ideea unei utilizari intense.
Informatiile din tara noastra, transmise pe cale orala, sunt destul de contradictorii. in general, exista interdictia pentru consumarea catinei, utilizandu-se insa ta ca gard u. Catina alba este astfel numita gard u in sudul Dobrogei, unde sub denumirea de catina este cunoscuta o alta ta complet diferita, dupa unii autori fiind toxica. in unele zone din Vrancca se folosesc frunzele pentru hrana pasarilor, in special a curcilor.
Informatii mai vechi arata ca aceasta s-ar fi folosit pentru hrana cailor in Vechea Elada, cand acestia erau pregatiti pentru jocurile olimpice. Consumarea fructelor ar determina stralucirea parului la
In Europa, pana cu putini ani in urma, era folosita in cantitati foarte mici. in Siberia, din lipsa de alte fructe, in special in timpul iernii, era folosita sub numele de ananas siberian, pentru obtinerea a numeroase produse alimentare. in aceasta zona folosirea ca produs alimentar este de inspiratie asiatica, in special indotibetana.
Referitor la continutul in diferite substante, in literatura de specialitate, informatiile cele mai vechi sunt modeste si se refera la tamina C, ulei sau carotenoizi. Anumiti cercetatori au subliniat insa importanta acestei te, fara ca totusi sa fi fost luata suficient in consideratie.
Totusi, dupa anul 1960, cercetarile au inceput sa se dezvolte si, desi solicitarile de catina au crescut enorm, numarul de comunicari sau de brevete din literatura prind folosirea catinei albe in scopuri medicinale era extrem de restrans. Informatiile referitoare la compozitia chimica a fructelor, a tulpinilor si a radacinilor de catina alba erau din ce in ce mai rare, probabil ca rezultat al importantei economice, al spectrului larg de utilizare a acestei te, in special a fructelor si a derivatelor ce se pot obtine. Numarul cel mai mare de informatii se refera la continutul de acid ascorbic. Indiferent de substanta la care se refera rezultatele, se constata o variatie deosebita a valorilor, ceea ce scoate in edenta ca diferitele substante, si ca atare si actitatea enzimatica, sunt in functie de caracteristicile biologice legate de soi, conditiile de clima, microclima, sol, momentul recoltarii. Aceste rezultate ne-au atras atentia ca in vederea unei rationale exploatari este necesar sa fie facute analize in cursul unei perioade de recoltare mai largi, in diferite bazine din tara. Aceste analize au fost facute cu scopul de a surprinde momentul de recoltare optim in raport cu scopul propus (aciditate maxima, continut maxim de ulei sau liposolubilc, continut maxim de acid ascorbic si alte tamine hidrosolubile etc).
Prezentam in continuare informatiile din literatura referitoare la compozitia chimica a catinei albe.
Griebel si Hess (1939) au determinat un continut de 200 mg% acid ascorbic in fructe, mentionand ca in diferite preparate, dupa doua luni si jumatate se. mai pastreaza inca 72 mg%. Hohner (1940) a intreprins un studiu dinamic al acumularii acidului ascorbic, in functie de perioada de vegetatie. El gaseste cantitati asemanatoare, precizand ca cea mai mare cantitate se atinge la inceputul perioadei de maturizare a fructelor. Bruhner a determinat valori ale acidului ascorbic cuprinse intre 135 mg% si 608 mg%, iar Jcrmatad si colab. determina cea 270 mg%. Referitor la corelatia dintre continutul in acid ascorbic si raspandirea in altitudine a tei, Sobalichka si colab. au obtinut valori de 740-860 mg% pentru catina din regiunea alpina si de 120-l40 mg% pentru cea recoltata pe litoralul Marii Nordului. in Polonia, Pijanovski a determinat valori de 208-383 mg%. Pentru catina recoltata din Altai, Dcatnin (1944) a determinat valori de 300 mg%. In legatura cu cele mai mari concentratii de acid ascorbic gasite pana acum, mentionam valorile indicate de Faldheim, 120-900 mg%, precum si valorile cele mai inalte obtinute de Hohner pe probe recoltate de la altitudinea de 2213 m, langa pasul Bornina in Alpi, si anume, 1400 mg% acid ascorbic. Continutul de tamina C din catina a fost analizat si de Geller (1964), Mihaelic si Vajic (1967, 1969). Rousi si Aulin (1977) au analizat continutul in acid ascorbic in relatie cu recoltarea fructelor la sase clone de catina din Finlanda. Variatia concentratiei taminei C si corelatii cu unele populatii au fost analizate de Yang, Wang si Su (1988), precum si de Yao, Tigerstcdt si Joy (1992). Yao (1993) a studiat si efectul sumei temperaturilor asupra concentratiei de tamina C, corelata cu precocitatea si momentul optim de recoltare.
In legatura cu alti componenti ai fructelor de catina, Diclling a indentificat glicozide ale izorhamnetolului, la care Friedrich a adaugat cvercetolul, iar Horhammer si Grigorescu (1963), si kemferolul, ulterior Grigorcscu a adaugat si acidul Y-aminobutiric. Bicllig a pus, de asemenea, in edenta si o mare cantitate de malat de potasiu.
Ignatiev (1949) a studiat continutul in caroten al catinei. Studiul cel mai complet asupra pigmenti lor carotenoidici a fost intreprins de Kowcr. Valorile in (3-carotine determinate au fost de 0,6-l0,9 mg% in fructul proaspat si de 40-l04 mg% in ulei. In final, fractiunile carote-noidice identificate cu precizie pana in prezent sunt: a si (3-caroten, zeaxantina, fizoleina si criptoxantina. Au mai fost identificati fitosteroli, acizi grasi superiori acidului chinic, precum si alcaloizi. Efectuand o analiza a fructelor de catina recoltate din Germania, Feldheine si Jannatz au dat urmatoarele valori: (3-caroten, 3,3 mg%; tamina C, 129,2-279,0 mg%; tamina B,, 0,052 mg%; tamina B2, 0,27 mg%; tamina B6, 0,11 mg%; acid nicotinic, 0,35 mg%; inozitol, 67,0 mg%; tamina F, 2,45,0 mg%.
Cercetarile efectuate de Sanov si Protenko au dus la constatarea ca uleiul de catina contine a si (i-caroten, xantofila, flavoxantina, taro-xantina, olaxantina, precum si un pigment ncidentificat. Mironova (1958) a determinat cantitativ si apreciaza la 5,6-l0 mg% caroten in fructele de catina alba din Siberia. Friedrich a separat, prin cromato-grafie pe hartie, sase llavone, dintre care unele sunt derivate de la kcmferol.
Cercetarile efectuate de Petrova, Sokolov, Roji si altii au dus la constatarea existentei unui factor probabil oncostatic anficanceros in scoarta arbustului, care a fost denumit hipofaina si identificat a fi 5-hidroxitriptamina sau serotonina. Referitor la extragerea scrotoninei din catina, Mensimov (1971) detine un patent. In radacina de catina alba s-a constatat existenta unor analogi ai taminei Bp, precum si cantitati apreciabile de hemoglobina in nodozitatilc radacinilor, fapt care a dus la concluzia ca fixarea azotului se face prin alt mecanism decat la leguminoase. Aceiasi autori au aratat ca valoarea calorica a lemnului este foarte ridicata, continand mai putina celuloza si mai multa lignina, precum si o cantitate mai mica de substante minerale, respectiv cenusa, in raport cu alte specii. Lemnul este dens si se preteaza la prelucrari diferite. Frunzele contin cantitati apreciabile de substante tanante, recomandate de aceea pentru acirca pieilor fine.
In lucrarea Oblepiha, Bukstinov (1978) a precizat necesitatea dezvoltarii culturilor de catina in fosta U.R.S.S. De asemenea, in sectiune se prezinta, la momentul respectiv, starea selectionarii de soiuri si a obtinerii de hibrizi. Se atrage atentia asupra faptului ca aceste culturi trebuie foarte mult dezvoltate din cauza cresterii aplicarii in practica medicala a uleiului de catina si a altor preparate. Se deduce ca in aceasta tara uleiul de catina intrase deja in practica curenta medicala. Analiza elelor prezentate in lucrare scoate in edenta variatia continutului diferitelor substante, in functie de varietate si momentul recoltarii. Limitele sunt relativ largi: substanta uscata variaza intre 7,9 si 12,9; suma zaharurilor, intre 3,4 si 7,2; aciditatea titrabila, intre 1,5 si 2,5; acidul ascorbic, intre 60 si 311; tamina P, intre 250 si 674; carotenoizii, intre 2,5 si 5,1; continutul in ulei, intre 5,1 si 8,2. Variatiile sunt edent foarte mari, mergand pana la 300%. Chiar si pentru aceeasi data de recoltare se constata diferente mari, remarcandu-se in august un procent de substanta uscata si o aciditate mai mare; limitele sunt insa mai stranse in aceasta luna si ceea ce este extrem de semnificativ il reprezinta continutul foarte mare de carotenoide si mai mic de tamina C si ulei.
Examinand continutul tulpinii, Ambaye (1972) a constatat prezenta unor substante din clasa sterolilor, ca de exemplu (3-sitosterolul, ca si doi alcaloizi. A fost determinat si un compus neidentificat cu punct de topire de 222 AC. Dupa acest autor, efectul inhibitor al extractelor de tulpina s-ar datora alcaloizilor. Stanislav si colab. (1971), analizand coaja si radacina de catina alba, ca si alte organe, au constatat prezenta in coaja si radacini a harmonului si a harmolului. Tibicova (1973) a analizat frunzele de catina alba si a constatat prezenta acidului ursolic si a acidului oleanolic. Din deseurile de fructe de catina a izolat acidul ursolic. Stanislav (1973), analizand ativ prezenta harmonului, harminei, harmolului, harmalinei si a harmololului, a constatat ca fata de alte te, Eleagnaceaele contin in radacina cantitati mai mari de harmol si harmina. Gorgaev si colab. (1972) au analizat uleiul din fructele de catina si au constatat prezenta carotenoizilor, taminei E, fitosterolilor si a fosfolipidelor. Krolikovska a analizat fructele de catina alba si a izolat patru flavonoizi glicozidici, derivati de la izorhamnetina, ruthina, un safarosid si un flavonoid nou - tctraozid, care contine resturi de glucoza si rhamnoza. Tibicova (1975), intr-o alta seric de determinari din frunze, a constatat prezenta acizilor ursolic si oleanolic si a considerat ca sunt acizii terpenici cei mai importanti din aceasta ta medicinala, considerand structura lor legata genetic de dezoxicortico-steroli. Analizand continutul de aminoacizi din frunzele de catina alba, tot Tibicova (1975) a constatat prezenta argininei, acidului aspartic, treonina, prolina, glicocolul, a si (3-alanina, valina, izoleucina, leucina, tirozina, fenilalanina si acidul glutamic. S-a ajuns la concluzia ca frunzele de catina contin o scrie de aminoacizi esentiali foarte importanti. Solonenko si Shishkina (1989) au analizat electroforetic aminoacizii din fructele de catina. Este interesant faptul ca Li-Xiang-Gao (1974), analizand Ginsengul, a constatat prezenta acidului oleanolic alaturi de panaxodiol si panaxotriol. Li si Wang (1998) au edentiat unii componenti fiziologici cu efecte asupra sanatatii la ginseng, echinaceae si catina. Elisccv (1989), urmarind efectul factorilor meteorologici asupra continutului in tamina C in fructele populatiilor cultivate din estul Siberiei, a constatat ca patru dintre aceste populatii sunt foarte bogate in tamina C, 225-300 mg%, in anii nefavorabili, scazand insa pana la 75-l50 mg%; continutul depinde si de conditia pedoclimatica, precum si de fenofaza. Continutul in tamina C scade catre si dupa recoltare. Acelasi autor, Eliseev, a studiat compozitia fructelor de catina in regiunea Kurgan, constatand influenta factorului ecologic asupra compozitiei chimice. Substanta uscata variaza intre 19-26%, continutul de ulei, intre 3,9 si 7,6%, tamina C, intre 60 si 284 mg% si carotenoizi, intre 1,3 si 9,5 mg%.
Aslanov (1979) a intreprins o cercetare detaliata asupra uleiului de catina: sucul a fost uscat la 50-60 AC si apoi a fost realizata extractia cu eter de petrol cu punct de fierbere de 40-60 AC. Au fost constatate urmatoarele caracteristici: densitate, 0,9217-0,9231; indice de refractie, 1459-l466; indice de aciditate, 9-l2; indice de saponificare, 112,5; indicele de iod, 112; indice de rodanura, 86,6; fosfolipide, 0,89%; nesaponifiabile, 3,3%; acizi grasi, 95,6%. S-a analizat, de asemenea, continutul de acizi grasi din esteri si s-au constatat: acid miristic, 0,30%; acid palmitic, 28,3%; acid palmitoleic, 41,1%; acid stearic, 4,2%; acid oleic, 11,0%; acid linoleic, 9,2%; acid linolenic, 6,1%. in fosfolipide, aceiasi acizi au reprezentat urmatoarele procente: acid miristic, 1,20; acid palmitic, 35,20; acid palmitolcic, 39,30; acid stearic, 3,90; acid oleic, 12,50; acid linolcic, 7,60; acid linolenic, 0,50. Acelasi autor a analizat continutul in acid ursolic din catina alba recoltata din alte zone si a constatat: in seminte, 0,68-0,47% (precum si 0,17-0,22% fata de extractul cloroformic), in fructe, 1,4-l,6%, in frunze, 0,3-0,4%. De fiecare data, acidul ursolic se gaseste in cantitatc.mai mare in fructele din flora spontana decat in soiurile cultivate.
Acbarov, analizand ativ continutul de fosfolipide si fitina in diferite te, a constatat ca genurile Solanaceae si Caprifoliaceae au mai multe fosfolipide, spre deosebire de Eleagnaceae, care are mai multa iitina. Jurkov (1978) a facut un bilant al continutului de acizi grasi si de alte substante, constatand diferente intre continutul uleiului din samanta si din fructe. Diferente importante s-au constatat in ceea ce priveste acizii grasi esentiali din grupa F, care ar exista numai in seminte. Vitaminele din grupa E, 300 mg%, scad dupa sase luni la 207 mg%, a-tocoferolul fiind in proportie de 65%. Carotenoizii scad, de asemenea, prin conservare: (3-carotenul, dupa doua luni, 62,39 mg%, iar dupa trei luni, 47,52 mg%. Carotenoizii se gasesc in special in uleiul din fructe, iar taminele din grupa E se gasesc atat in uleiul din fructe, cat si in uleiul din seminte. Scundin si colab. (1978) au analizat actitatea esterazelor in tesuturile telor de catina alba si au constatat maxime in lunile iunie si august. Au fost efectuate, de asemenea, de catre Pastriacova, studii in ceea ce priveste schimbarile in acizi grasi si lipide in untul cu adaos de ulei de catina. Haritonova (1979) a utilizat, de asemenea, ulei de catina alba pentru a determina efectul inhibitor asupra oxidarii si natura oxidantilor. Ccntanorova a analizat catina alba ca sursa de tamina C si a constatat ca fructele recoltate in Italia au o aciditate de 2,55-2,58 g% in acid malic; />H, 2,7-2,9; glucide totale, 0,67-0,76 g%; lipide, 7,15-6,00; proteine, 0,58-3,11; acid ascorbic, 544-600 mg%; pVcaroten, 0-4,3; cenusa, 0,69-0,88 g%; potential redox, 5,6. Facand analiza zaharurilor, constata prezenta glucozei, fructozei si zaharozei in cantitati mai mari, riboza, galactoza si xiloza in cantitati mici, rhamnoza si manoza in cantitati de urme.
Novruzov si colab. (1979) au urmarit acidul ursolic in toate organele telor si au gasit urmatoarele valori procentuale: seminte, 0,47-0,68; fructe, 1,34-l,60; frunze, 0,29-0,30; cortex, 0,17-0,22. Extragerea a fost facuta in cloroform si separarea prin cromatografie in strat subtire. Sapiro (1989), analizand fructele de catina din Azcrdbaijanul de Nord, a gasit un continut in diferite substante destul de variabil: acidul malic variaza intre 2,51 si 3,40 mg%; uleiul, intre 3,49 si 4,83 g%; tamina C, 11,62-95,83 mg%; (3-carotenul, 2,64-l6,66 mg%; leucoantocianul 239-370 mg%; catechine, 78,8-l42,5 mg%; flavonoli, 420-525 mg%; acid clorogenic, 5-l53 mg%; acid ursolic, 80-l70 mg%. Tot Sapiro si colab. (1989) au facut cercetari pe catina alba care creste in Delta Dunarii. S-au depistat opt biotipuri bogate in ulei, acid ascorbic, Ieuco-antocian, catecoli si acizi triterpenici. Acelasi autor a facut analiza unor soiuri din Bielorusia, obtinand urmatoarele valori exprimate in mg: flavone, 210-709; leucoantocian, 218^97; catechina, 54-l21; acid clorogenic, 130; acizi triterpenici, 610; (3-caroten, 1,7; acid ursolic, 47-l57 mg%; ulei, 3,6% in tele ca atare. Saftiuc si colab., facand extractii in CO2 pe deseurile rezultate dupa extractia sucului, au constatat un continut de lipide de 7,5%; uleiul contine ceruri si ceride 21,2%, ceride legate, 37%; in ulei au constatat, de asemenea, urmatorii acizi esterificati: miristic, palmitic, palmitoleic, stearic, oleic, linoleic, linolenic si neidentificati. in cazul extractiei cu COt creste foarte mult continutul de acizi grasi esentiali linoleic si linolenic pana la 26%.
Cercetarile referitoare la compozitia chimica s-au extins in toate regiunile din fosta Uniune Soetica, unde te de catina alba cresc atat in flora spontana, cat si cultivate. Sokratova (1979) a prezentat un articol amplu referitor la catina. Muravleva (1979) a studiat compozitia chimica din zona Stavropol. Zizov a studiat fructele din Azerdbaijan si a constatat un continut de substanta uscata intre 20 si 30%, aciditate in acid malic, intre 2,0 si 4,5%, azot total, intre 1,86 si 3,31; uleiuri, intre 3,24 si 6,23 g%; carotenoizi, intre 0,72 si 10,56 mg% si tamina E, intre 1,42 si 5,5 mg%. Garanoci (1980) a studiat mai multe soiuri in dinamica si a constatat ca, la un soi foarte bogat, tamina C ajunge pana la 503 mg%, valoare care scade insa in septembrie si octombrie. La alte soiuri continutul in tamina C variaza intre 122 si 373 mg%. in anii secetosi continutul in tamina C descreste. Wainwright a constatat cresterea actitatii unor enzime in soiurile de catina alba cultivate. Potapov (1978), studiind flavonoidele din fructele de calina alba din Pamir, a constatat prezenta izorhamnetinei, narcisinei, nitinci si altele. in Ucraina, Vetrov a extras uleiul de catina cu ajutorul gazelor lichefiate si a constatat un randament apreciabil, uleiul continand si polifenoli. in Finlanda, Makinen-Fauko a studiat continutul in sorbitol, xilitol si xiloza din fructe, constatand un continut bogat: xilitolul variaza intre 7,5 si 280,0 |Xg/g, sorbitolul si manitolul, intre 0,38 si 5,30 ug/g si xiloza, injur de 320 ug/g. Kondrasov (1980) a considerat fructele de catina ca o sursa foarte bogata de substante fiziologic active. Mehticv (1981) a constatat prezenta aminoacizilor esentiali in proportie apreciabila.

Cercetari prind compozitia chimica a fructelor de catina la diferite biotipuri din China au fost efectuate de catre Ma si Cui (1989), precum si de catre Zhang si colab. (1989); la populatii din fosta U.R.S.S., de catre Mironov (1989); la populatii din zona Stavropol, de catre Muravleva, Assaeva si Efinova (1979). Schulz (1958) a atentionat asupra catinci ca sursa pentru produse medicinale in Austira, iar Tong si colab. (1989) au determinat un numar de 16 elemente minerale in sucul brut de catina.
Referitor la aspectele medicale, dintre primele cercetari subliniem pe cele intreprinse de Pulialskaia (1958) care, realizand un extract din coaja de catina alba, a constatat inhibarea a 8 din 10 tipuri de tumori transtate la animale de laborator. Efectul a fost pus pe seama serotoninei, care se gaseste si in fructele de catina. Sokoloff si colab. (1961) au determinat un factor oncostatic in scoarta de catina.
Abortieva si colab. (1974, 1975) au asociat sarcolizina cu uleiul de catina si au urmarit influenta asupra sarcomului Mj la soareci, constatand o crestere a eficacitatii sarcolizinci in prezenta uleiului de catina. S-a urmarit in paralel si efectul asupra actitatii catalazei, lactat-de-hidrogenazei, sorbitol-dchidrogcnazei si fosfohexoizomerazei, care tind catre valori normale. Acelasi autor a combinat uleiul de catina cu un alt citostatic - Hisphcn - si a constatat, de asemenea, cresterea eficacitatii in prezenta acestuia. Zhang si colab. (1989) au analizat efectele antitumo-rale ale sucului de fructe si ale uleiului din semintele de catina si influenta asupra functiei imune. Molsaghina, Gorneev (1978) si altii au urmarit efectul uleiului de catina asupra serului sangn, proteinelor din ficat, acidului sialic, citocromului P450, transaminazei si alcooldehidro-genazei in cazul otrarilor acute cu alcool si au constatat o normalizare a acestor indici dupa tratarea cu acesta a animalelor de experienta.
Pornind de la indicatiile din literatura referitoare la utilizarea catinci ca remediu medicinal in medicina tibetana, in introducerea unui articol dintr-o resta de specialitate, Bazarova (1978) arata ca uleiul de catina se utilizeaza in medicina pentru calmarea durerilor, grabeste epitelizarea tesuturilor, de asemenea in tratarea ulcerului, in terapia cu radiatii a cancerului, in maladii ale tractusului digestiv si uterin, pentru arsuri, boli de piele, ataminoze, tratarea ulcerelor trofice si eriteme cutanate ingrosate. Se arata, de asemenea, ca in medicina populara, frunzele de catina se utilizeaza in reumatism, boli ale stomacului si ale pielii. in medicina populara mongola fructele de catina au o larga utilizare in bolile de plamani, reumatism si boli vasculare. in tratatele vechi se arata ca preparatele din aceasta ta se folosesc pentru indepartarea lichidului pleural din plamani, reglarea sistemului circulator. Se foloseste, de asemenea, la tratarea umflaturilor cu sange de lip hematom si hemoragii, corecteaza tulburarile de resorbtie si digestie a alimentelor, ndeca inflamatii ale stomacului si intestinului. Valnet J. (1983) citeaza catina alba ca tonic general si antiinfectios.
Vagncr si colab. au cercetat efectul uleiului de catina asupra valorilor lipidelor din ficat si din serul sangn in cazul intoxicarilor acute cu alcool. Rofieva (1978) a studiat efectul uleiului de catina in cazul intoxicarii cu etanol si tetraclorura de carbon si terapia acestor intoxicatii, efectuand siudii ale actitatii polarograficc la pancreasul de sobolani. Lincevskaia (1978) a studiat in paralel uleiul de catina si acidul sialic, respectiv valorile acestuia din urma in serul sangn in omogenatc de ficat, ca si structura subcelulara a ficatului in cazul intoxicatiei cu alcool. Mansurova (1978) a cercetat in paralel efectul etanolului si cel al uleiului de catina in serul sangn si asupra transamidinazei din pancreas. Aceiasi autori au cercetat si efectul asupra actitatii alcoolde-hidrogenazei in cazul intoxicarii cu alcool, dupa tratarea cu ulei de catina. Ganiev (1978) a studiat, pe langa actitatea transaminazelor in cazul intoxicarii cu hepatotoxina, si compozitia in aminoacizi a ficatului in urma tratarii cu etanol, concluziile fiind, ca si in celelalte cazuri, ca uleiul de catina are efect favorabil in normalizarea meolismului. Lincevskaia (1978) a analizat efectul uleiului de catina asupra acidului sialic din ficat in cazul otrarilor acute cu alcool; Talichova (1978) a studiat schimbarile morfologice din ficatul de sobolani sub administrarea uleiului de catina, pe baza unui fond de otrare cu alcool; Nabiobsnova (1978) a analizat efectul uleiului de catina asupra raportului prolina/oxiprolina, in cazul afectiunilor acute si cronice ale ficatului.
Akulinin (1958) a utilizat uleiul de catina in tratarea arsurilor, Gureck (1956) a aplicat uleiul de catina in oftalmologie. Quirin si Gerard (1993) au constatat ca pulpa din fructele de catina si uleiul din seminte contin lipide valoroase pentru ingrijirea pielii. Zhang si colab. (1988) au obtinut unele rezultate prind aplicarea clinica in radiodermatitelc tratate cu ulei de catina. Wang (1979) a efectuat studii clinice asupra flavonoidelor totale din catina utilizate in tratarea bolilor coronariene. Liu si colab. (1980) au efectuat observatii prind efectul tratamentului cu suc din fructe de catina asupra colesterolului din sange si asupra bolilor coronariene.
Gc, Shi si Zhang (1985) au recomandat aplicarea catinei in medicina chineza, Huang si colab. (1991), in medicina mongola, Li si Guo (1989), in medicina tibetana. Wu (1991) a mentionat o scrie de medicamente din catina utilizate in fosta U.R.S.S., iar Xu (1994) a recomandat utilizarea catinei in medicina.
Cercetari prind biologia speciei au fost facute de numerosi cercetatori, precum: Lohncr (1948); Darmer (1947) - clasificarea speciilor si subspeciilor; Rousi (1965) - observatii asupra citologiei si variatia la populatiile europene si asiatice de catina; acelasi autor (1971) a intreprins studii taxonomice asupra genului Hippophae. Kondrasov (1980) a analizat materialul de selectie pentru continut mare de tamina C; Lian (1988) a facut noi descoperiri in cadrul genului Hippophae; Liu (1978) a studiat genul Hippophae din China; Ma si Sun (1986) au analizat interrelatia intre catina si unele pasari si animale; Pan, Zhang, Ma si Sun (1989) au analizat distributia unor caractere ale catinei si au trecut in resta progresele cercetarii acestei te in China. Pentegova (1983) a studiat biologia, chimia si farmacologia acestei te. Schapiro (1989) a efectuat studii biochimice asupra unor forme promitatoare din punct de vedere al selectiei, la specii de catina din fosta U.R.S.S. Schroeder (1994, 1996) a prezentat rezultatele obtinute in urma unor perioade lungi de selectie, mentionand un soi nou. Wahlberg si Jeppsson (1990, 1992) au prezentat rezultatele unor lucrari de ameliorare si cultivare a catinei. Yao si Tigerstedt (1993) au efectuat cercetari, cu ajutorul izoenzimelor, prind diversitatea genetica si evolutica genului Hippophae. Yao (1985) a facut investigatii asupra resurselor naturale de catina din China. Acelasi autor, in anul 1989, a facut studii asupra originii, clasificarii si resurselor la catina din China. in anii 1994 si 1995 a analizat diversitatea evolutiei genetice, aclimatizarea si crearea de noi soiuri, precum si variatia geografica a ritmului de crestere si a altor caracteristici la catina. Zhao si colab. (1973) au analizat variatia geografica din punct de vedere al fructelor la linii de catina chinezeasca, continuand selectia acestora pentru utilizarea fructelor in diverse scopuri, mai ales medicinale.
Referitor la particularitatea catinei de a prezenta nodozitati pe radacini, Akkermans si colab. (1983) au efectuat cercetari prind utilizarea compusilor cu carbon si azot de catre unele specii in prezenta altor specii, inclusiv catina, care prezinta aceasta particularitate. Cercetari asemanatoare au efectuat si Lei si colab. (1983) in cazul asocierii catinei cu plopul. Efectul stimulator al catinei asupra tulelor de fasole a fost studiat si de Rugina, Stanescu si Grigorescu (1960).
Utilizarea catinei in industria alimentara este amintita de Morzewski si Bakowska (1960), lrikina si Shishkina (1976) si Niu (1991).In literatura de specialitate se gasesc indicatii referitoare la tehnologia de cultivare. Dintre acestea, mentionam lucrarile lui Darmer (1947, 1952), Trofinmov T. (1967), Wolf si Wegert (1993) si un ghid de productie a catinei realizat de Li si McLoughin (1997). Despre catina ca specie cu multilplc utilizari, inclusiv pentru perdele de protectie, fixarea solurilor in panta, erodate, au scris Ouellet si Sherk (1967), Shi si colab. (1997), Schroeder (1988, 1995), Lu (1992), Rongscn (1992), Li si Schroeder (1996).
Deoarece importanta fructelor de catina si a produselor ei a fost sesizata si de cercetatori din alte tari, incepand cu anii 1981 s-au intensificat cercetarile asupra acestei te atat sub aspectul compozitiei chimice, cat si sub aspectul efectului fiziologic si biochimic.In tara noastra au fost facute cercetari in diferite institutii, iar acestea, uneori paralele sau ulterioare, au fost putin cunoscute.
Cercetarile efectuate de I. Brad intre anii 1953 si 1955 au dus la constatarea ca fructele de catina alba au un continut de substanta uscata de 15-20%, continutul de acizi organici exprimat in acid malic este de 3,05 g%; continutul de ulei, 8-l2% substanta uscata; continutul de caroteni in fructele proaspete este de 7,5 mg%, iar in ulei, 90-l10 g%; tamina C, 151 g%, continutul crescand o data cu inaintarea in iarna, respectiv pana in februarie. Cercetarile efectuate, utilizand cromato-grafia in strat subtire, au dus la constatarea existentei a cinci fractiuni lipidice, precum si prezenta acizilor malic, citric, succinic si a inca doi acizi neidentificati, precum si a cinci substante de tip polifenolic, fluorescente in ultraolet. Continutul de aminoacizi liberi este scazut, constatandu-sc, in conditiile de lucru, prezenta a sase aminoacizi. Continutul de proteine pe fructul integral nu este mare, dar continutul in seminte este mai mare. Important este insa continutul in aminoacizi esentiali, care, dupa cum stim, conditioneaza intre altele si sinteza acelor proteine cu actitate enzimatica sau alte actitati, proteine care contin obligatoriu, codificat, aminoacizii esentiali.
Pe baza cercetarilor mentionate am obtinut primele produse precum: gemuri, jeleuri, marmelade, dulceata, pulbere degresata si ne-degresata, pastile politaminizante, ulei de catina, iar prin hidroliza in solutie potasica si separare, am obtinut un concentrat carotenoidic foarte bogat in carotenoizi (1200 mg/100 ml).
Catina alba a constituit si subiectul unei lucrari de doctorat sustinuta in 1963 de E. Grigorescu, care a cercetat continutul de flavonc, tamina C din frunze si fructe, polifenoli, studiul calitativ si cantitativ al flavonelor, acidul ascorbic, corelatia dintre tamina C, flavonc si polifenoli, proprietatile farmacodinamice ale izoramnetolului. De asemenea, s-au realizat cateva produse cu efect farmaceutic. Ca preparate farmaceutice, acesta a elaborat din sucul liofilizat comprimate, drajeuri si lete cu cacao, iar din fructele ca atare, suc, sirop, marmelada si gem. Cercetarile executate de E. Bcldeanu (1972-l975) au dus la constatarea ca fructele proaspete recoltate din Valea Prahovei contin 220 mg% acid ascorbic, 8% grasimi, 18-20% substanta uscata, 3-4% aciditate totala, iar sucul (pulpa) contine 87-90% apa si 2% ulei.
Cercetarile executate de Panaitescu si Vaetus (1966) in cadrul Institutului de cercetari forestiere, pe fructe recoltate din zona Campina si Nehoi, au dus la constatarea unui continut de 296-336 mg% tamina C. Cercetarile executate de Corlateanu si colab. (1979) au dus la constatarea urmatoarelor continuturi: substanta uscata solubila, 15,4; zaharuri totale, 0,65; substante azotoase, 2,5; substante pectice, 0,31; aciditate in acid maiic, 1,72; acid ascorbic, 426,2 mg%, (3-caroten, 7,8 mg%, iar substante minerale, 0,650, dintre care, in mg%: Ca, 211,84; P, 198,4; Mg, 186,1; K, 165,1; Na, 2,8; Fe, 13,84. Dintre fructele de padure cunoscute, fructul de catina are continuturile cele mai mari de Ca, P, Mg si Fe.



Alte materiale medicale despre: catina alba

Semintele nu trebuie sa fie semanate cu partea lor carnoasa (pulpa), deoarece aceasta intarzie germinatia foarte mult si favorizeaza dezvoltarea muceg [...]
Aceasta expresie - cuiprodest ('cui foloseste\") este ramasa celebra inca din vremea romanilor. Parcurgand cele scrise in carte, rezulta ca aceasta p [...]
Valoarea nutritiva a diferitelor proteine este extrem de diferentiata prin continutul unor aminoacizi esentiali sau nccsentiali, sau al altor substant [...]

Copyright © 2010 - 2024 : eSanatos.com - Reproducerea, chiar si partiala, a materialelor de pe acest site este interzisa!
Informatiile medicale au scop informativ si educational. Ele nu pot inlocui consultul medicului si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale la un medic specialist.
Termeni si conditii -
Confidentialitatea datelor - Contact



Despre catina alba

    Alte sectiuni

    Ai o problema medicala?
    Daca vrei raspunsuri scrie intrebarea mai jos:

    Unde se incadreaza problema medicala?

    Scrie codul din imaginea alaturat

    Vezi toate intrebarile