Partile utilizate: florile (consumul mediu anual in Franta se ridica la 400 de tone). H. Leclerc afirma: "Mondenul, taranul, savantul, toti recurg la infuzia parfumata pe care aroma gratioasa, savoarea discreta, proprietatile calmante ii determina s-o caute".
Principalii constituenti: esenta, mangan, oxidaza, tanini, glucide, steroli, vitamina C.
Proprietati: antispasmodic, sedativ, hipnotic usor, actioneaza asupra hipervascozitatii si hipercoagulabilitatii sanguine, sudorific, diuretic.
Indicatii: spasme, indigestii, insomnii, nevroze, isterie, ipohondrie, ateroscleroza si pletora (H. Leclerc o recomanda in poliglobulie, hipervascozitate, hipercoagulabilitate), migrene (frunzele), stari febrile.
Modul de folosire: Uz intern:
- infuzie din flori cat se iau cu doua degete la o cana de apa clocotita, 15 - 30 g la 1 litru de apa, se lasa 10 minute sa infuzeze si se beau patru cani pe zi;
- hidrolat: la discretie;

- extract fluid: 10 - 20 g pe zi;

- infuzie mixta din flori de tei si de portocal, recomandata in afectiunile nervoase, astm, tuse spasmodica, convulsii, migrene, vomismente nervoase; a se dea la portocal potiunea din trei hidrolati, antispasmodica, contra spasmelor vasculare si a eretismului cardiac;
- mixtura antipletorica din 50 g extract fluid de tei, 450 g hidrolat de tei, 500 g sirop din cinci radacini ( componenta siropului la ta sparanghel); se beau doua, trei pahare pe zi [H. Leclerc].
Uz extern:
- bai cu flori in convulsii infantile si oboseala nervoasa.
N.B. in 1940, cand nazistii hotarasera sa infometeze Franta, L.Binet a preparat o faina rde din frunze uscate de tei, zdrobite si cernute. Aceasta faina amestecata cu faina de orz sau de hrisca a fost folosita in alimentatia populatiei (300 g de frunze produc 80 - 100 g faina, ce contine 27,87 %o azot si 2,5 %o clorofila).