Una din cele mai utile te.

Partile utilizate: varfurile inflorite, frunzele.

Principalii constituenti: ulei volatil, tanin, pectina, materii colorante, rasina.

Proprietati:

Uz intern:
stimulent, aperitiv, digestiv, astringent, antiacid gastric, diuretic, balsamic, vermifug,
febrifug.

Uz extern:

topic cicatrizam si antiputrid.

Indicatii: Uz intern:

bronsite, afectiuni pulmonare, astm, dispepsii atonice, diarei, cistite, congestie hepatica, pierderi albe, oligurii, febre intermitente, afectiuni de origine medulara, neite, insuficienta circulatorie, arterita obliteranta, maladii infectioase infantile.

Z ex ern. rani, arsuri, ulcere ale gambelor.

Modul de folosire:

Uz intern:
- infuzie din 15 - 30 g de varfuri inflorite la 1 litru de apa, se beau trei, patru cani pe zi; pentru copii se dilueaza, in functie de varsta;
-ceai pentru bronsite, astm, cistite dintr-un amestec de sunatoare, silnic si radacina de iarba mare, in parti egale, se foloseste cate o lingura din acest amestec la o cana de apa clocotita, se lasa sa infuzeze 10 minute si se beau trei cani pe zi, inainte sau intre mese. Uz extern:
- ulei preparat din 500 g varfuri inflorite de sunatoare (nu uscata), 1 1 de ulei de masline. 500 ml vin alb, se amesteca bine si se lasa la macerat cinci zile. apoi se fierbe in bain-marie pana la evaporarea vinului si pana cand capata consistenta uleiului; folosit in comprese pe rani, arsuri, ulcere, frectii in cazul nealgiilor reumatismale; (H. Leclerc recomanda pastrarea acestui ulei in flacoane de 20 g, pentru a evita alterarea din cauza destuparilor repetate);
- ulei preparat dintr-o mana de ta taiata intr-o jumatate de litru de ulei, se fierbe in bain-marie doua ore, se lasa la macerat, la rece, trei zile, se filtreaza printr-o panza fina (aceleasi indicatii).
N.B. Sunatoarea era considerata un antidot pentru spiritele rele si pentru aji. De asemenea, se atarna de plafon, in ajunul Bobotezei