Este o ta toarte toxica.

Partile utilizate: frunzele si radacina.

Principalii constituenti: diverse aconitine (mai ales in radacina), care sunt niste alcaloizi dintr-o grupare chimica atasata terpenelor (alcamine).
Proprietati: analgezic, sedativ, decongestionant si soconstrictor (mareste urmatoarele secretii: sali, transpiratii, secretii bronhice, bila, secretii intestinale si renale), excitant al sistemului pneumogastric; franeaza sistemul nervos simpatic.
Indicatii: nevralgii usoare si de trigemen, dureri si inflamatii datorate frigului (zona oftalmica), sciatica, guta, reumatism, tuse spasmodica (convulsi), astm digestiv al cailor hepatobiliare, laringite, angine, coriza, inflamatii congestive acute, febrile (in faza initiala), sechele de hemiplegie.

Modul de folosire.

- tinctura din radacina: 57 picaturi = 1/2 mg de aconitina; se recomanda administrarea in prize fractionate de 2 - 5 picaturi intr-o potiune (10 pana la 30 picaturi pe zi daca e nevoie), in cure scurte (este un produs cumulativ);

- extract de radacina: 0,01 g - 0,05 g pe zi;

- sirop contra tusei (pentru copii) din 10 picaturi de tinctura de radacina de omag, 1 g benzoat de sodiu si 100 ml potiune alba, din care se bea o lingurita din patru in patru ore;

Incompatibilitati: iod, arsenic, tanin.

Antagoniste: beladona, degetel-rosu, opiu, terebentina, alcool, amoniac, eter.
N.B. Ingerarea de omag provoaca numeroase tulburari: teama, tulburari ale sensibilitatii, incetinirea respiratiei, slabirea ritmului cardiac, furnicaturi ale fetei, senzatii de contractie a tenului, zumzete in urechi, tulburari de vedere, sufocari (poate provoca moartea prin asfixiere). Actiunea aconitinei se localizeaza la nivelul maduvei si al bulbului, carora la inceput le mareste proprietatile motrice, determinand apoi o paralizie a nervilor motori senzitivi si secretori. Stramosii galezilor si ai germanilor otraveau rfurile sagetilor cu omag.