Este un condiment uzual in Indii si Ja, extras din ta temoe lawaq.

Partile utilizate: rizomul.

Principalii constituenti: curcumina (colagog), ulei esential (50 % curcumena, 1 % camfor) [lucrarile lui H. Kalk si K. Nissen, (1931), Koch (1932), Franqueto (1933), H. Leclerc (1935)].
Proprietati: coleretic (esenta), colagog, colesterolitic (esenta), antispasmodic, bactericid.
Indicatii: insuficienta si congestie hepatica (malarie), icter, colecistita, angiocolita, retentie biliara, litiaza biliara, hipercolesterolemie, fermentatii intestinale, infectii urinare, celulita.

Modul de folosire:

- infuzie din 20 g radacina la 1 litru de apa; se beau 200 - 300 g pe zi;

- extract fluid: 20 picaturi, inaintea meselor;

- pudra din rizom silizat: 0,20 - 0,30 g pe zi (in casete).
N.B. Germanii H. Kalk si K. Nissen au demonstrat prin tubaje ca rizomul acestei te marea secretia bilei, provocand contractii ale cii, antrenand o veriila spalare (experiente efectuate sub unde radio). Un alt cercetator, Guttenberg, a demonstrat proprietatile bactericide ale acestei te (cu numai 2 %, solutia omoara colibacilul, bacilul tific, stafilococul si streptococul). In vitro dizol calculii si le provoaca delicvescenta.
Condimentul indian cunoscut sub numele de curry are in compozitia sa: 60 parti pulbere de coriandru, 15 parti curcuma, 10 parti piper negru si 15 parti ardei iute. Sub numele de curcuma sunt cunoscute numeroase specii ce cresc in regiunile calde din Europa si Asia orientala; rizomii albi, galbeni sau portocalii sunt parfumati si se extrage din ei amidonul comestibil; se culti mai ales specia Curcuma petiolata, din rizomul careia se extrage o pulbere ce intra in compozitia mustarului englezesc si a pulberii de curry (folosita in numeroase bucatarii). La inceput a fost folosita in afectiunile hepatobiliare pentru ca ingalbenea tegumentele (teoria semnaturilor). Experimentarile moderne au confirmat aceasta utilizare.