Este o ta originara din Mexic, ce contine o otrava puternica.

Partile utilizate: frunzele, semintele.

Principalii constituenti: daturina, hiosciamina, scopolamina.
Proprietati: sedativ al sistemului nervos (actiune abila cu cea a beladonei si a maselaritei), antispasmodic.
Indicatii: Parkinson, nealgii (faciale si altele), astm (mai ales nervos), transpiratie, teama.

Modul de folosire:

Uz intern:

- praf: 0,05 - 0,20 g in pilule de 0,05 g, in anumite cazuri pana la 2 g, in doze progresive;

- extract alcoolic din seminte: 0,02 - 0,05 g, in pilule;

- tinctura din frunze: 5 - 30 picaturi pe zi (lg = 53 picaturi);

- alcoolatura: 10 - 40 picaturi pe zi;

- sirop: 10 - 30 g pe zi (13 picaturi de tinctura = 10 g);
Aceste preparate se folosesc pe perioade de trei zile, cu intervale de pauza de trei zile. Dozele eficace dau uneori senzatia de intoleranta, manifestata prin uscarea gurii, dilatarea pupilei, tulburari vasomotorii, diarei. Uz extern:
- tigari din 1,50 g frunze ca atare sau in amestec cu sal vie ori nalba, recomandate in astm;
- inhalatii din pulbere obtinuta dintr-un amestec de frunze de datura, de maselarita si de beladona, cate 5 g din fiecare, si 3 g de nitrat de potasiu; o lingurita din acest amestec se arde pe o farfurioara si se inspira fumul ce se degaja;
- comprese dintr-un decoct calmant din 10 g frunze de ciumafaie, 10 g frunze de tutun, 10 g frunze de zarna, 5 g capsule de mac zdrobite si 15 g seminte de schinduf; amestecul acestor te se fierbe intr-un litru de apa, se imbiba un prosop absorbant, impaturit in patru, si se aplica pe epigastru in gastralgii, crize hepatice, dureri la nivelul plexului solar;
- tinctura din 60 g seminte de ciumafaie, o jumatate de litru de vin cald de Spania si o jumatate de litru de alcool distilat; amestecul se lasa la macerat cateva zile, apoi se umple un flacon care se astupa bine; se utilizeaza ca frectie in cazul nealgiilor faciale.