NOTIUNILE GENERALE DESPRE PLANTELE MEDICINALE

In te, din momentul incoltirii cat si pe toata perioada de crestere si dezvoltare, se produc o serie intreaga de reactii chimice, pe de o parte sub actiunea unor factori externi(lumina, temperatura, umiditate) pe de alta parte sub actiunea unor enzime ca biocatalizatori.In tot acest timp substantele preexistente sunt descompuse, se sintetizeaza alti compusi si intre intensitatea si diversitatea de substante chimice iau nastere si compusi chimici care sunt capabili sa determine un efect farmacodinamic cu actiune terapeutica. Plantele care contin astfel de compusi chimici se numesc te medicinale, iar substantele chimice cu actiune terapeutica se numesc principii active.

Principiile active din te, desi pot fi raspandite in tot regnul vegetal, se gasesc in cantitate mai mare in anumite specii.Ex:acidul ascorbic(vitamina C) se gaseste in toate tele dar in cantitate mai mare in fructele diferitor specii de Rosa(maces). Alte substante apar numai in cadrul anumitor specii.Ex: atropina in specii de Solanaceae, mai mult in atropa belladonna, morfina in specii de Papaveraceae(in Papaver somniferum).

Mediul si factori climatici in complexitatea lor(sol, lumina, altitudine, latitudine, longitudine geografica) influenteaza in mod deosebit calitatea telor medicinale, respectiv compozitia lor chimica. Deci, cunoasterea principiilor active din te, repartizarea lor in anumite organe, cat si momentul in care se gaseste in cantitatea cea mai mare in te sunt de o importanta deosebita pentru valoarea terapeutica a acestora.

2. CARACTERELE DE CULTURA ALE PLANTELOR MEDICINALE raspandire geografica, conditii de crestere, influenta factorilor climaterici, perioada de insamantare, germinare, inflorire, etc.. CULTIVAREA SI UTILIZAREA PLANTELOR MEDICINALE IN TARA NOASTRA

OCROTIREA PLANTELOR MEDICINALE SI AROMATICE

La valorificarea telor medicinale si aromatice din flora spontana trebuie sa fie respectate o serie de prevederi in scopul prevenirii distrugerii masive a unor specii si, in general a, evitarii perturbarilor ce pot surveni in echilibrul cenologic al biotopului.Se va evita colectarea speciilor rare ,a exemplarelor 919f54j razlete.In vederea conservari florei medicinale, a ocrotirii covorului vegetal, se impune urmatoarea conduita de principiu:

-         Inroducerea in cultura a tuturor speciilor de interes economic cu exceptia acelor care se recolteaza in cantitati neinsemnate sau la care, invers, dispunem de rezerve foarte mari.

-         Aplicarea severa a masurilor de ocrotire la speciile mai putin raspandite, dar neitroduse inca in cultura.

-         Inlocuirea unor te medicinale rare cu altele, de valoare terapeutica similara, la care nu exista pericol de extirpare.

-         Efectuarea de cercetari la unele te ruderale, buruieni, elemente adventive, in vederea introducerii lor in terapeutica sau a extinderii folosirii lor ca materie prima industriala.

Impreuna cu unele te medicinale mai frecvente se recolteaza si specii inrudite, asemanatoare, care insa sunt rare, de multe ori endemice.Asemenea situatii apar mai ales in cadrul genurilor Aconitum,Hypericum, Thymus s.a. si prezinta un pericol in plus in procesul de saracire al genofondului natural.

CULTURA PLANTELOR MEDICINALE SI AROMATICE

Valorificarea telor medicinale si aromatice poate fi rezolvata prin introducerea lor in cultura, avand un pronuntat caracter horticol. Obiectivele principale urmarite sint:

-         Aclimatizarea unor specii care nu se cresc spontan flora noastra (Digitalis purpurea din vestul Europei, Lavandula angustifolia din bazinul mediteranean, Solonum laciniatum din Australia etc).

-         Asigurarea cantitatilor necesare la speciile indigene de la care se obtin, din flora spontana, cantitati mult prea mici fata de consum(Atropa belladonna, Carum carvi, Digitalis lanata etc).

-         Ocrotirea telor rare, unele deja declarate monumente ale naturii(Angelica archangelica, Gentiana lutea).

-         Obtinerea unui produs mai valoros, mai bogat in princii active, mai omogen, mai aspectuos la tele cultivate decat la cele din flora spontana(Gypsophila paniculata, Matricaria chamomilla, Valeriana officinalis etc).

Cultura telor medicinale si aromatice prezinta numeroase avantaje:

-         Recoltarea poate fi facuta in perioada optima, cand continutul in principii active este cel mai ridicat.

-         Uscarea poate fi efectuata indata dupa recoltare, in cele mai bune conditii, sau produsul poate fi livrat spre prelucrare in stare proaspata.

-         Posibilitatea valorificarii unor terenuri neproductive sau slab productive, protectia solului, prevenirea eroziunii.Astfel, pe nisipuri se preteaza Glycyrrhiza glabra, Gypsophila paniculata, Hippophae rhamnoides, Hyssopus officinalis, Saponaria officinalis etc,pentru combaterea eroziunii; de asemenea Hippophae rhamnoides, cat si Lavandula sp., Rosa sp., Salvia officinalis etc.Sarothamnus scoparius se recomanda la fixarea malurilor lacurilor de acumulare ale hidrocentralelor.

-         Prin cultura telor medicinale si aromatice se creeaza conditii pentru aplicarea in productie a rezultatelor cercetarilor stiintifice si a experientei inaintate. S-a demonstrat, practic, ca prin trecerea in cultura, cu respectarea particularitatilor biologice ale telor, continutul in principii active nu numai ca se mentine, dar - in majoritatea cazurilor - se imbunatateste.

a)     AMELIORAREA SI PRODUCEREA DE SAMANTA SI MATERIAL SADITOR

In prezent speciile medicinale si aromatice se cultiva mai mult sub forme de populatii.Analiza chimica a acestor populatii arata, de regula, o mare diversitate calitativa.Fiind recent introduce in cultura, multe specii sufera in noile conditii biotice o serie de modificari ale insusirilor ereditare, nu intotdeauna in sensul dorit de cultivator.De aceea analiza chimica si, in multe cazuri, cea biologica, trebuie sa stea la baza ameliorarii telor medicinale.

Obiectivele ameliorarii telor medicinale si aromatice, pe langa cele urmarite si la alte culture agricole, sint asigurarea unui continut ridicat in principii active si preponderenta unor compusi de interes terapeutic deosebit.

Principalele masuri tehnico organizatorice necesare pentru ameliorarea telor medicinale si aromatice sint: existenta in colectii cat mai bogate de material initial care sa cuprinda forme cat mai variate, atat din punct de vedere biomorfologic cat si chimic, de diferita provenienta geografica ; la speciile din flora spontana, recent introduse in cultura, trebuie pornit de la proveniente din bazine cunoscute ca furnizoare de produs vegetal cu un continut ridicat in principii active;pastrarea puritatii biologice si importantei speciei respective; folosirea de sere, case de vegetatie, fitotron in care lucrarile de ameliorare se pot continua in tot cursul anului; posibilitati pentru executarea lucrarilor de fitochimie analitica la locul de ameliorare, existenta de metode rapide de analiza in serie, completate cu instructiuni pe specii privind modul de luare a probelor, marimea acastora, modul de uscare si pastrare pana la analize.

Pentru nevoile industriei se impune ca materia prima sa provina din culture. De aceea numarul de specii din flora spontana care se introduc in cultura este in continua crestere.Desi cele mai multe specii se cultiva pe suprafete mici, de sute sau uneori numai de cateva hectare, ameliorarea lor este absolut necesara.

Pentru sporirea productiei si imbunatatirea calitatii acesteia, un rol deosebit de important il are folosirea semintelor si materialului saditor cu o inalta valoare biologica si culturala, din linii, soiuri, hibrizi si populatii locale, productive, adaptate fiecarei zone de productie.

De aceea, asigurarea cantitativa si imbunatatirea permanenta a calitatii semintelor constitue un factor hotarator in valorificarea conditiilor specifice diferitelor zone de cultura, precum si a investitiilor efectuate prin lucrarile de imbunatatiri funciare, irigatii, chimizare si mecanizare.

Prin Legea 13/1971 privind producerea, folosirea si controlul calitatii semintelor si materialului saditor pentru productia agricola vegetala, Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare si Apelor raspunde de asigurarea cantitativa si calitativa a semintelor si materialului saditor necesar realizarii ului annual de productie la tele medicinale si aromatice.

Calitatea semintelor si materialul saditor penru tele medicinale si aromatice este reglementata prin STAS 4776 75 .In acest scop cercetarea agricola a elaborat metodele si schemele de selectie pentru producerea semintelor si materialului saditor din categorii biologice superioare, precum si tehnologiile de producere a semintelor si materialului saditor in vederea obtinerii unor productii mari cu un continut mai ridicat de substante active, care sa satisfaca nevoile industriei prelucratoare.

b) PREGATIREA TERENULUI

Metodele de pregetire a terenului la tele medicinale si aromatice nu difera in fond de acelea aplicate pentru alte grupe de te.In principal, se urmareste ca toti factorii de vegetatie sa fie in optimum, fara a neglija combaterea daunatorilor, bolilor si buruienilor.Intrucat majoritatea speciilor medicinale si aromatice au seminte mici, asigurarea unui pat germinativ bine maruntitsi niform are o deosebita importanta. Aratura de baza se face la momentul optim al umiditatii solului si din timp, astfel ca stratul intors sa se aseje bine pana la semanat. Adincimea depinde de felul solului, de speciile care intra in asolament. La speciile perene sau la cele cultivate pentru radacini, aratura se executa la 25 30 cm adincime, daca starea terenului permite.Dupa aratura de baza si pana la insamantare, terenul se mentine afanat la suprafata si curat de buruieni. Se recomanda folosirea tavalugului inainte si dupa semanat, indeosebi in locurile secetoase.

c) ASOLAMENTUL

Plantele medicinale trebuie sa urmeze dupa cele mai bune premergatoare, pe soluri curate de buruieni, cu o fertilitate ridicata si cu reserve de umiditate asigurate. Cele mai bune premergatoare pentru majoritatea culturilor medicinale de toamna, inul, porumbul pentru siloz, mazarea, fasolea, soia, sfecla de zahar, cartoful, culturile furajere etc.De asemenea trebuie avut in vedere prevenirea infestarii cu te toxice (Datura innoxia, Digitalis sp., Hyoscyamus niger etc.)a culturilor postmergatoare de te medicinale (macul ,degetelul lanos, secara pentru corn, cimbrul etc.) sunt foarte bune premergatoare pentru alte culture. Nu se admite cultivarea repetata a aceleiasi specii pentru a evita raspandirea in masa a bolilor si daunatorilor specifici.

Sunt insa si situati cand unele te medicinale trebuie sa fie cultivate in asolamente speciale cu rotatie scurta, cum este cazul musetelului, care se scutura usor si infesteaza puternic solul.In acest caz musetelul se seaman ape acel loc trei ani la rand, dupa care doi ani se cultiva te inabusa musetelul rasarit.

d) APLICAREA INGRASAMINTELOR

Fertilizarea constituie un mijloc principal de sporire a productiei, in cultirile medicinale si aromatice se aplica indeosebi ingrasaminte chimice. Gunoiul de grajd se da direct la unele specii (menta, maghiran, odolean) deoarece imburuieneaza terenul si combatere buruienilor este dificila.

In general, se are in vedere sa se aplice o fertilizare cu ingrasaminte cu azot si cu fosfor la toate speciile de te medicinale si aromatice.

Ingrasamintele potasice se vor aplica in completarea celor cu azot si fosfor numai pe solurile sarace in potasiu, solurile bune podzolite si soluri podzolice.

Pentru a obtine o eficienta superioara se impune diferentierea fertilizarii in functie de consumul telor in diferite elemente, precum si in functie de capacitatea acestora de a asimila substantele nutritive din sol. Diferentierea fertilizarii este impusa si de conditiile pedo - climatice. In cazul conditiilor de sol elemental hotarator va fi continutul in substante nutritive accesibile telor, determinat cu ocazia cartarii agrochimice. In cazul conditiilor climatice elemental cel mai important este regimiul de precipitatii.

In scopul stimularii cresterii productiei, ingrasamintele cu azot se dau si suplimentar in diferite faze ale dezvoltarii telor - dupa prima recoltare de frunze, inainte de inmugurire, la iesirea din iarna etc.

In afara de natura solului, de rezervele sale in elemente nutritive si de umiditate. Adincimea de ingropare a ingrasamintelor depinde si de scopul culturii. Pe slurile mai uscate si in cazul cand specia se cultiva pentru organe subterane (odolean, revent), ingrasamintele se ingroapa mai adanc. Pe solurile mai umede si la tele la care se urmareste a se obtine produs proaspat (menta), ingrasamintele se ingroapa mai la suprafata.

Dozele de ingrasaminte sint notate prin N, P si K, reprezentand substanta activa kg/ha, N, respectiv sau

e) SEMANATUL SI PLANTATUL

Majoritatea telor medicinale si aromatice se pot semana direct in camp (degetelul, matraguna, odoleanul, reventul etc). Unele specii cer mai multa caldura si au o perioada de vegetatie mai lunga in conditiile din tara noastra (maghiranul),din care cauza este necesar sa se produca mai intai rasad, cel putin in anumite zone. Obtinerae si ingrijirea pana la tat a rasadului se face la fel ca pentru legume.

Semanatul direct in camp in pragul iernii se executa de regula, in luna noiembrie, cand temperaturile medii zilnice se mentin in jur de 3-4 grade C .Prin insamantarea in aceasta epoca se creeaza semintelor conditii asemanatoare acelor pe care speciile respective le gasesc in natura, in stare salbatica, si se favorizeaza o rasarire si o crestere mai rapida. Semintele profita din plin de umezeala acumulata in timpul iernii si incep sa incolteasca de indata ce temperatura solului se apropie de cerintele lor biologice. Insamantarea in pragul ierniieste avantajoasa si din punct de vedere organizatoric, deoarece nu necesita utilaje si forta de munca in perioadele de varf ale campaniei de toamna si primavera.

Culturile insamantate in pragul iernii care din diferite motive nu au rasarit bine, se reisamanteaza primavera , de indata ce se poate iesi in camp. Tot atunci se seamana si speciile care reusesc mai bine la temperaturile mai mari din primavera. Semanatul se face in prima urgenta, astfel ca semintele sa poata rasari cat mai devreme si tele tinere sa nu aiba de suferit de pe urma lipsei de apa. Speciile care se seamana vara sau toamna devreme, cum sunt musetelul si odoleanul, trebuie sa aiba pana la primele ingheturi radacini bine dezvoltate si cel putin 3- 4 perechi de frunze.

Plantele medicinale si aromatice se seamana in general cu masina in randuri. Distantele dintre randuri si dintre tele pe rand se stabilesc tinand seama in primul rand de talia telor. Cele care formeaza tufe mari sau cresc mai inalte si cu ramuri dese se seamana mai rar. Un factor foarte important pentru a nu compromite cultura este stabilirea distantelor in functie de posibilitatea mecanizarii lucrarilor de intretinere si recoltare.

La speciile care se inmultesc prin rasad, tarea se face in general dupa ploi in teren irigat. Prinderea rasadului este influentata mai ales de executarea corecta a tarii.

f) LUCRARI DE INGRIJIRE

In culturile de te medicinale si aromatice se aplica lucrari de intretinere obisnuite pentru combaterea buruienilor si mentinerea solului in stare afanata, cum sunt prasitul, plivitul, si lucrari speciale ca cele de taiat, curatat sau unele ingrijiri efectuate peste iarna.

Lucrarile de ingrijire difera de la o specie la alta. Deoarece de la semanat si pana la rasarit trece o perioada lunga, se intervine cu grapa cu colti reglabili, grapa stelata ori sapa rotativa pentru distrugerea din toamna si din pragul iernii, cat si cele semenate primavera, peste care, in urma ploilor repezi, terenul a prins crusta. Dupa rasarirea telor pe randuri sau a tei indicatoare se executa prasitul. Lucrarile obisnuite de ingrijire ulterioara se executa pe toata durata perioadei de vegetatie ori de cate ori este nevoie.

g) COMBATEREA BURUIENILOR, BOLILOR SI DAUNATORILOR

Pe mondial se pierde anual peste o treime din recolta, adica cca 35%. Aceste sint pricinuite de daunatori in proportie de 14%, boli 12% si buruieni 9%.

Buruienile constituie si pentru tele medicinale si aromatice un factor limitativ in obtinerea unor productii mari si de calitate. Prezenta buruienilor influienteaza negativ nu numai cresterea si dezvoltarea telor, dar contribuie in mare masura la scaderea calitatii, mai prcis la diminuarea continutului in princi-

pii active.

Datorita reducerii fortei de munca in agricultura , combaterea , buruienilor prin metode clasice nu mai poate fi realizata in timpul optim, de aceea in multe tari se cerceteaza combaterea chimica a buruienilor la tele medicinale si aromatice.

Succesul combaterii chimice depinde insa de o cunoastere temeinica a biologiei buruienilor si a mecanismului de actiune al erbicidelor.

Erbicidele sintetizate pina in prezent pe mondial se caracterizeaza printr-un sprectru limitat de combatere. Unele erbicide combat foarte bine numai speciile din clasa monocotiledonatelor, altele numai pe acelea din clasa dicotiledonatelor. De aceea este necesara cunoasterea speciilor de buruieni din cele patru grupe:

-         buruieni anuale monocotiledonate(Setaria glauca, Echinochloa crus-galii);

-         buruieni perene monocotiledonate (Agropyron repens, Sorghum halepense)

-         buruieni anuale dicotiledonate (Sinapis arvensis, Chenopodium album)

-         burieni perene dicotiledonate (Cirsium arvense, Aristolochia clematitis)

Dupa mecanismul de actiune ,erbicidele se pot clasifica in :

-         erbicide selective care combat buruienile fara ca ta cultivata sa fie vatamata (Atrazinul pentru porumb);

-         erbicide totale care combat toate buruienile vatamand in acelasi timp si tele cutivate (Gramaxone). Aceste erbicide se folosesc in agricultura numai in conditii speciale.

Dupa modul cum sunt preluate de buruieni, erbicidele se impart in:

-         erbicide reziduale care se aplica preemergent pe sol si sant absorbite prin absorbiteprin sistemul radicular (Simazinul);

-         erbicide care se aplica postemergent, adica dupa aparitia buruienilor, ele fiind absorbite prin frunze (erbicidate pe baza de 2,4 D sau MCPA );

-         erbicide de contact care se aplica de asemenea postemergent, dar acestea nu sint transportate in toate organelle tei, ci distrug numai partile tei cu care au venit in contact (Aretitul, Gramaxone ) .

Inainte de generalizarea in practica sint necesare experiente de camp pe zone pedoclimatice, precum si numeroase analize de laborator pentru a determina reziduurile de erbicide in organelle telor.

Erbicidele pot fi aplicate la speciile care se folosesc in industrie izolarea unor principii active (Datura innoxia, Papaver somniferum, Solanum laciniatum etc ). In situatia in care produsul se utilizeaza pentru obtinerea de ceaiuri, de extracte, chiar si in indusrie, nu se recomanda utilizarea erbicidelor decat dupa efectuarea unor analize pentru a vedea daca nu s-a produs o impurificare.

Cele mai multe te medicinale si aromatice se cultiva de putin timp pe suprafete intinse, din care cauza combaterea bolilor si daunatorilor nu este inca generalizata. Regulile generale de protectie pot fi grupate in preventive (masuri de avertizare, dinamica si prognoza agentilor patogeni si daunatorilor; masuri de carantina fiotosanitara si masuri agrofitotehnice) si curative (masuri fizico-mecanice si masuri biologice).

Dintre masurile agrotehnice preventive cele mai importante se refera la :respectarea asolamentului, aratura adanca, epoca optima de semanat si tat, aplicarea ingrasamintelor, combaterea buruienilor, zonarea ecologica a speciilor, masuri care pe langa cresterea productiei duc la diminuarea iar uneori si la evitarea atacurilor de boli si daunatori.

Metode chimice de combatere a bolilor si daunatorilor au o actiune rapida sis ant mai eficiente.Masurile fizico-mecanice au o importanta mare in protectie produselor din depozite si partial si in camp.

Folosirea oricarui preparat chimic la tele medicinale si aromatice se va opri cu cca 25-30 zile inainte de recoltare,mai ales cand se utilizeaza partile tei care au fost tratate .In cazul utilizarii unor fungicide si insecticide foarte toxice pentru om si animale se va urmari prin analize eventuala remanenta, mai ales la produsele folosite sub forma de ceai sau extract.La manipularea si folosirea preparatelor chimice, ca si la celelalte specii de te, se vor lua aceleasi masuri de protectie pentru muncitori, precum si izolarea sau paza cimpului tratat cu substante toxice pentru oameni si animale.O atentie deosebita se impune pentru protectia albinelor.