Marul este un aliment-medicament apreciat din vremurile cele mai vechi. Exista foarte multe varietati de mere.

Parti folosite: miezul, epicarpul (coaja marului).

a Principalii constituenti cunoscuti: apa 84:93; cenusi 0,30.; zaharuri reductoare 8,30; zaharoza 1,604; celuloza 0,901,70; pentozana 0.50; lignini 0,40; acizi liberi 0,60; acizi combinati 0,20; pectina 0,40 ; acizi 0.100,25; nedeterminat 0,03 (Browne).
In cenusi: potasiu, sodiu, silice, calciu, clor, acid fosforic, fier, magneziu, brom, alumina, arsenic, sulf, mangan, cobalt, tanin.
In pielita si in cotor: acid galotanic. Esenta lui contine: eteruri ami-licej acizi

formic, acetic, caproic, acetaldehida, geraniol.
Vitamine: daca este slab continutul marului in tamina A, in schimbA el contine tamina B1 (10100 mg pentru 100 g), tamina B ori ribo-flana (0,05 mg la 100 g), tamina PP in partile exterioare ale fructului (0,5 mg la 100 g), coaja merelor contine, mai mult decit dublul miezului acidul pantotenic (0,06 mg la 100 g). in sfirsit, tamina C

un mar da 10 mg de tamina C (L. Bina).

Valoare calorica marcanta: 128 de calorii la 100 g.

Calitatea si proportiile constituentilor sai confera marului importante proprietati terapeutice.

a Proprietati:
Tonic muscular si al sistemului nervos (unul dintre cele mai bune fructe).
Diuretic uricolitic.

Antireumatismal.

Hipocolesterolemiant (prin pectina lui, dupa L. Binet).
Racoritor. *
Digestiv, stomahic, ocrotitor gastric.
Antiseptic intestinal (favorizeaza secretia unei diastaze intestinale bactericide).
Stimulent si decongestiv hepatic.

Laxativ.

Depurativ sanguin.

"Reintineritor" al tesuturilor.

a Indicatii:

Astenie fizica si intelectuala (indicat deci sportilor).

Surmenaj, convalescenta, sarcina.

Anemie, demineralizare.

Reumatisme, guta.

Artritism.

Litiaza urinara urica.

Oligurie.
Sedentarism, obezitate, pletora, prevenirea aterosclerozei, prevenirea infarctului.
Hepatism.
Diaree si de asemenea constipatie, infectii intestinale (colibaciloza).
Herpes. '

Stari febrile.

Ulcer gastric, gastrita.

Afectiuni bronhice.

Insomnii, nervozitate, cefalee.

Permis diabeticilor.

a Mod de folosire:

Uz intern:
Fructul crud, cu coaja cu tot. aceasta fiind foarte bogata in principii diverse (atentie la pesticide )
Ca depurativ

un mar in fiecare dimineata'; ca laxativ un mar in fiecare seara.
Fruct si compot: ca sa facem un bun compot de mere, adaugam, la inceputul fierberii, sucul unei jumatati de lamii, iar la sfirsit o bucatica de'unt cit o nuca.
Fruct dat prin razatoare, contra diareelor la copii (Moro): 500 g pina la 1,5 kg pe zi, in cinci mese. Contra setei: ceai usor indulcit. Contra mterocolitei si a durerilor care insotesc iesirea dintilor: o cura de doua zile, in cantitati adaptate rstei. Acest mod de utilizare este indicat contra dizenteriilor, dispepsiilor si a colitelor mucoase. Face parte si din regimul ulcerosihr gastrici.
Dieta cu mere crude: in caz de gripa indelungata, 500 g pina la 1 kg de mere crude rase, ca singura hrana in timp de doua sau trei zile.
Infuzie de mere: doua sau trei mere necuratate de coaja, taiate in felioare rotunde, pentru 1 litru de apa. Se fierbe un sfert de ora. Se bea dupa pofta. Putem sa-i adaugam citeva bucati de radacina de reglisa (lemn-dulce) (bronsita, reumatisme, afectiuni intestinale).
Infuzie de pudra de pielita: 1 lingura de supa la o cana de apa clocotita. Lasam sa se patrunda bine cincisprezece minute. Patru

sase cesti pe zi (oligurie, reumatisme, guta).

Uz extern:

a

Otalgii: aplicarea unui mar copt in cuptor.

Scabie si chelbe: se taie un mar in doua, i se scoate mijlocul si semintele si se pune in golul ramas putina floare de sulf. Se imbina cele doua jumatati cu ajutorul unei sforicele si se coace in cuptor. Marul astfel copt se zdrobeste si se frectioneaza partile bolnave cu terciul obtinut.
Plagi atone: mar ras si fiert in sucul lui, ca oblojeala sau aplicari de suc de mar si de ulei de masline in parti egale.
ingrijirea pielii:- sucul marului da goare tesuturilor (fata, git, sini, abdomen).
N.B.
1) In Elvetia, anumiti medici trateaza cu succes diabetul infantii prin cure de mere si de legume (rosii coapte in cuptor).
2) Se recomanda sa mincam un mar la sfirsitul meselor, mai ales seara, pentru efectele lui laxative si rtutile de curatitor dentar. Probabil, datorita acidului sau oxalic, marul albeste dintii, lucru usor de constatat la marii consumatori de mere.
3) Pentru englezi: "An apple a day, keeps the doctor away", adica "Un mar pe zi, indeparteaza medicul".
4) Pentru normanzi, cidrul, care are anumite proprietati antireu-matice, valoreaza inca si mai mult: "Ceaiul asta te ndeca de toate bolile". Se poate, cu conditia, sa-l dozezi, caci imi aduc aminte de un anumit contingent de normanzi dati pe mina medicilor militari in 1919: procentajul inaptilor s-a vadit uluitor. Fara indoiala, tuica traditionala de cidru ("le calva") era si ea implicata.
5) Leon Binet, mare aparator" al fructelor, reaminteste diversele utilizari ale marului. "Crud sau copt in cuptor, dupa scoaterea inimii marului, prezentat sub forma de compot, la care putem adauga miere, utilizat la pregatirea clatitelor, a tartelor, a coltunasilor, a "flancurilor" populare, atit de laudate prin satele noastre, aici pajitura cu mere (fr. clafoutis), dincolo "inpegura" (un mar inconjurat de coaja de piine ti copt in cuptor), sert ca atare sau asociat cu orez sau cu jeleu de coacaze, mirul se preteaza la numeroase "formule culinare".
6) Infuzia de flori de mar (30 g la litrul de apa) este un calmant al tusei.
7) Compozitia marului (L. Randoin).